21,807 matches
-
omului fragil, a cărui singură ispită e cerul și singură consolare, poezia (aleasa inimii). Descifrând viața, sursele și soarta poetului bântuit de marea Creație și de mitologiile aferente. Miron Kiropol are alonja ontologică de a edifica genealogia și heraldica actului poetic având la bază o arhaică imolare, o asceză jertfelnică: "Zeul își încarcă repeziciunea arcului/ Cu bucăți rupte din mine/ Și în botul fiarelor le aruncă/ Și în gura oamenilor./ Singurul meu cuvânt e împodobit/ De perlele sării ce-l acoperă
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
în micul muzeu al satului, descrierile acestor călătorii ofereau detalii desprinse din acest infern uman. În spectacolul lui Odin, spectrul bătrâneții și imaginile morții circulă ca o temă cu variațiuni, imprimând totodată ansamblului un soi de lejeritate ludică, de exaltare poetică, concluzie a acestei tulburătoare călătorii, a experienței pierderii și regăsirii de sine. Visul lui Andersen este Furtuna lui Barba. Amândouă, opere create la apusul vieții, pe fondul împăcării cu sine. Opere ale înțelepciunii calme, care se încheie, fiecare, sub semnul
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
în care, ca la trubaduri, versuri deznădăjduite și melodii sublime vorbesc despre chinurile iubirii. O tânără femeie, coborâtă parcă dintr-o miniatură persană, își înalță glasul, îl frânge, pe fondul emoțional al cântecelor care, întotdeauna, ne dau sentimentul convertirii cuvântului poetic în muzică. Periplul continuă și facem din nou o escală la Casa de cultură, unde se concentrează activitățile imigranților din oraș. Aici, o indiană în exil dansează pentru noi și, privind-o, revăd trupul celei ce a fost modelul lui
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
pentru care regizorul Aleksandr Sokurov a ales să creeze, pentru sărbătorirea celor 300 de ani de existență a orașului Sankt-Petersburg, al cărui simbol este, fără îndoială, și Ermitajul, nu un documentar clasic dedicat muzeului și istoricului acestuia, ci un film poetic, în descendență tarkovskiană: Russkij kovceg/ Arca rusă, 2002 (prezentat în cadrul recent încheiatului Festival BIFEST, alături de Moloh, 1999, și Tată și fiu, 2003, purtând semnătura aceluiași Al. Sokurov). Clasicul narator al filmelor rusești ne poartă prin cele mai importante săli ale
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Mai ales ultima piesă, a cărei premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine în 1935 cu traducerea Rusoaicei de Gib Mihăescu, deși e conștientă
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
exotice, târfe sau fecioare, prințese sau sclave mute, se va împreuna și va plânge la pierderea sau la moartea lor... Pentru tinerii scriitori care cred că și-au adjudecat tema sexului deviant, cu perversiuni, transcriu fragmentar o splendidă scenă, deopotrivă poetică și terifiantă, cum, probabil, ei nu vor ajunge să scrie niciodată: Atunci m-am aruncat a doua oară asupra Prințesei Fecioare, care se arcuise, ținându-și gleznele cu mâinile și oferindu-mi cu totul deschisă floarea cea roșie a dezmățului
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
cuvinte o lume trecută. Evanghelia după Arańa nu e o pastișă a romanului picaresc decât dacă știm numele și originea autorului. Retorica e impecabilă, stilul fără cusur. Nicolae Strâmbeanu știe să scrie. Are umor, e sarcastic, patetic sau, după necesități, poetic, cunoaște artificiile narative, respectă perfect convențiile, narațiunea lui are măsură și ritm în condițiile unui material infernal. Iată clasica tânguire a eroului aflat la ananghie în minunata formulare a timișoreanului: "Slută ești, vreme! Treci peste oameni și lor li se
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
și romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al lui Eneas întreprinsă de Vergiliu. În timpuri mai recente, sunt cunoscute peste cinci mii de exemple de ekphrasis poetic, pictural și muzical, legate de plăcerea dintotdeauna a marilor creatori de a se lăsa provocați să înțeleagă și să folosească în acelasi timp și vibrația culorii sau a formei și cea a sunetului sau a cuvântului. Căci vorbim de vibrații
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului nostru. Parodie și pastișă, etern clin d'oeil spre cititor, Duminica lui Arcimboldo este o incursiune complice în istoria poeziei românești, de la primele creații populare, trecînd prin simbolism și poezia
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
recunoaștem parcă vocea lipsită de vlagă a lui Bacovia ("Duminică din cap pînă-n picioare,/ Cu fete triste sus, pe eșafod,/ Citindu-și moartea ce va fi-n ziare,/ Jelite doar de vreun amant schilod"- p. 33). Într-un mic filigran poetic parcă s-ar întrezări ceva din chipul lui Topîrceanu ("Mă-ntorc în fiecare an în Nordul bun/ Cu fete sănătoase și biserici/ În care fierb, ca-ntr-un imens ceaun,/ Babe cuminți și preoți cadaverici" - p. 49) sau din retorica
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
crede un simplu parodist care scrie ŕ la maničre de... Chiar dacă folosește ingredientele altora, poezia sa este pe deplin originală dezvoltarea ei ulterioară desprinzîndu-se decisiv de modelul inițial. În mod paradoxal, poemele lui Cristian Bădiliță se umplu de seva creațiilor poetice la care fac trimitere în mod implicit sau explicit. Lecturînd un poem precum Dansul materiei, cititorul nu-și poate scoate nici o clipă din minte prototipul bacovian. La sfîrșitul lecturii mintea și inima sa vor fi pline de realitatea ambelor poeme
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
îl preia și îl conduce în necunoscutul care se revelează: "Fotografiile din paginile ce urmează reconstituie și restituie un chip dispărut în vreme, o înfățișare care a pierit. Utile ca documente fotografice, ele sunt deopotrivă urmele vizibile ale unei existențe poetice. Privite astfel, ar putea fi un însoțitor necesar pentru cititorul care va dori să nu intre singur în arcanele textelor lui Gellu Naum, ci avându-l pe autorul lor aproape". Copil, adolescent, înconjurat de prietenii din tinerețe, ipostaze de vis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
de voință și reprezentare, biografice și bibliografice: devine titularul unei noi edituri clujene ("Clusium"), redebutează ca poet, se mută la Târgu-Jiu, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții (Școala morții, Defăimarea bătrâneții), publică studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
a programelor literare, asupra căreia însă nu insistă, deși cred că ar fi dus la concluzii surprinzătoare și foarte utile: aceste texte "înving timpul dincolo de confidențialitatea ecoului imediat. Câți cititori vor fi citit Introducția la Dacia literară sau chiar Arta poetică a lui Boileau în momentul tipăririi lor? La fel, manifestele avangardei europene, deci și române?". Chiar așa, câți și, mai ales, cu ce efect? Nu cumva avem o imagine eronată, proiectând interesul nostru actual peste contextul respectiv, foarte relaxat atunci
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
impus amploarea și complexitatea aportului său la viața modernității literare din țara sa și din spațiul mai larg european. Prefațatorul ediției franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare e pus în relație cu insolitul L'Etranger al lui Camus și situat printre precursorii "noului roman francez" și al unui deconstructivism cu consecințe semnificative
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
fel de "cosmos de oglinzi", cum ar zice un poet, dar și sfărâmă cu bună știință coerența liniară a narațiunii. Putem vorbi mai degrabă aici de un act deconstructiv, de dezarticulare și de rearticulări alternative, care ar putea indica depășirea poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
alternative, care ar putea indica depășirea poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc de adeziuni și desprinderi, de afișare a convențiilor epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe tonuri grave, când alert-jucăușă și
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează permanentei deturnări de la întrebuințarea știută, consacrată a resurselor scenei. Zholdak procedează ca un "autor de platou". Zholdak nu pune în scenă, el semnează spectacole de autor, pe care nu intenționează, deocamdată, să le prezinte ca atare, deși totul
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi seduce pe alții. Reacție de o extremă ambivalență, produsă de acest teatru situat dincolo de norme. Zholdak vrea să fie prezent în spectacolele lui, prezent cu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
transcendentală" a acesteia, interzisă în epocă și înlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai în gestul sacru al creației. Această stranie "metafizică a artei", dominantă în deceniile șapte-opt, a iscat în rândul generației postbelice o poetică a imaginarului absolut, generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice.
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
îngenunchi. Și din chivoturi căptușite cu satin scot psaltire și alăute evreești. Iar îngerii coboară din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane dau muguri și frunze și răsar Trei Dumnezei care merg împreună" (Psalmul 36). Extazul eului poetic se extinde panteistic-dionisiac, prin contopirea creaturii cu tot ce ființează, surpîndu-se zidurile ce au despărțit-o de sfera celorlalte animate și a înanimatelor, într-un unic torent al energiilor vieții. Psalmistul se întîlnește cu Nietzsche. Principiul întunecat, irațional, al existenței
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]