8,144 matches
-
în sincronicitatea enervantă a universului... cînd îmi trebuie, vine un text... așa, din aer, prin poștă, prin e-mail. Ce defecte trebuie să aibă un scriitor? Nu știu ce "trebuie," dar le au ei, scriitorii, multe. Singurul care mi se pare necesar este pofta. Pofta de scris, pofta de oameni, de cărți... curiozitatea. Sînteți un cititor asiduu de... cîți ani? De la opt ani, cînd citeam pe Jules Verne la Sibiu. Ce mai citiți? Totul... ziarele... contemporanii... clasicii (din păcate, ei sînt prea mulți... din
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
sincronicitatea enervantă a universului... cînd îmi trebuie, vine un text... așa, din aer, prin poștă, prin e-mail. Ce defecte trebuie să aibă un scriitor? Nu știu ce "trebuie," dar le au ei, scriitorii, multe. Singurul care mi se pare necesar este pofta. Pofta de scris, pofta de oameni, de cărți... curiozitatea. Sînteți un cititor asiduu de... cîți ani? De la opt ani, cînd citeam pe Jules Verne la Sibiu. Ce mai citiți? Totul... ziarele... contemporanii... clasicii (din păcate, ei sînt prea mulți... din fericire
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
universului... cînd îmi trebuie, vine un text... așa, din aer, prin poștă, prin e-mail. Ce defecte trebuie să aibă un scriitor? Nu știu ce "trebuie," dar le au ei, scriitorii, multe. Singurul care mi se pare necesar este pofta. Pofta de scris, pofta de oameni, de cărți... curiozitatea. Sînteți un cititor asiduu de... cîți ani? De la opt ani, cînd citeam pe Jules Verne la Sibiu. Ce mai citiți? Totul... ziarele... contemporanii... clasicii (din păcate, ei sînt prea mulți... din fericire, eu îi demontez
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de a trăi de-a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni din noi -/ în timpul grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Down (1965), Out of the Shelter (1970), Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989), Souls and Bodies (1990), Paradise News (1991), Therapy (1995), Thinks... (2001). Inteligență prin excelență ironică, cu un simț al umorului ieșit din comun, cu poftă pentru narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Filologiei bucureștene, cu trei decenii în urmă. Cronicarul a văzut mai multe numere ale revistei dîmbovițene, trimise cu amabilitate de către editori. A remarcat o oarecare ostilitate față de România literară ori față de unii dintre dirigenții ei. A înghițit în sec, stăpînindu-și pofta de a replica. N-a vrut să fie ținta, Doamne, apără-l!, vreunui blestem care se împlinește, din cele despre care Ion Ghica susține că s-ar chema "gură de Tîrgoviște", de la suferințele pe care ultimul domnitor fanariot din Țara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de pofta de a se manifesta. E totuși ținută la respect, ca un copil precoce căruia nu i se dă voie să arate musafirilor cît e de deștept și cîte poezii știe ori ca o fetișcană tare frumușică pe care părinții au
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
o lume numai a sa (căci ce altceva ar putea să sugereze titlul volumului de față, acompaniat, ironic, de enigmaticul subtitlu, Universul meu?). Însă pe măsură ce lectura înaintează, ne dăm seama că, această voluptate a cufundării în ficțiune, este contagioasă, că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
Ce măreț ești! Ce glorios!... (Către întreaga adunare.) Mi se pare, sau se aude un os lungindu-se?... (Toată lumea încremenește. Fiecare dintre cei prezenți simte nevoia să se facă mai mic.) Pârâie clipa, așa face când se umflă... Asta-i pofta ce-ați poftit. Ați cerut un rege și ați avut un stăpânitor. Acum ați încoronat un împărat. Eu nu sunt umbra lui Dumnezeu pe pământ! Sunt singurul zeu vizibil, singurul care binevoiește să se arate, vouă, oamenilor... Nu mi-e
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
sau mai puțin profunde: "Nu puteam să văd în mine Fiul [...]. Îndoiala asta m-a părăsit doar de teama Mâniei Lui" (p. 21). Încercarea să-și depășească prin înțelegere propria condiție umană ("scârba mea de preacurvie îmi umpluse anii cu pofte trupești"), având greutăți în a înțelege care cuvinte sunt ale lui și care ale Tatălui, izolat între Tată și ucenici ("dacă ei mă iubeau, mă iubeau pentru puterea mea de a face minuni", "dacă Tatăl meu nu mă auzea însemna
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
dezgustați de proprietate, de dezastrele acesteia, și asta fie și când nu conștientizează motivul, adânc din care și-a depus bănișorii la Caritas, SAFI sau F.N.I. și unde nimic, dar absolut nimic nu avea de-a face cu vreo sordidă poftă de câștig, simptom al infecției cu proprietatea. Nicicând nu l-a încercat pe păunașul codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce-l
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
care și-a depus bănișorii la Caritas, SAFI sau F.N.I. și unde nimic, dar absolut nimic nu avea de-a face cu vreo sordidă poftă de câștig, simptom al infecției cu proprietatea. Nicicând nu l-a încercat pe păunașul codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce-l înconjura trecea în sus și în jos pe poteci, cu ulcioare, către și de la izvor. Cu
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Vianu Născut în 1949, la Londra, Graham Swift a scris până acum șase romane (The Sweet-Shop Owner, Shuttlecock, Waterland, Out of This World, Ever After, Last Orders) și un volum de povestiri (Learning to Swim). Romancier faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
L'Express, 12-18 noiembrie 1973. Pentru un dictator, așa trebuie să fie. Ziaristica tembela. Exemple de stil neghiob în presă, ocolirea faptului nud, real, totul stropit cu un fel de sos ironic. Semi-doctia... Ironizarea accidentelor... gen "așa că i-a pierit pofta să mai depășească, - veșnică pomenire!" Bran, 13 Oct. 1975, din Scînteia, Faptul divers, deși se scrie și azi cu același sadism inept: Gîștele din Frumusita. "Dacă odinioară gîștele au salvat Capitoliul,"... așa și pe dincolo, ca să se afle cum a
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
critica aplicată ereziilor 79. Autorii patristici au criticat pe larg și iudaismul, pentru că acesta a osândit și răstignit pe Iisus Hristos, pentru că a respins creștinismul și a interpretat strâmt Legea. Mintea iudeilor era slabă precum ochii Liei80 și răpusă de poftele trupului 81, așa încât deși aveau Legea, ei au atins culmea stupidității renegându L pe Dumnezeu cel adevărat și judecând a fi cu mult mai avantajos să slujească idolilor 82. Așadar, Israel va trebui să facă toată noaptea istoriei experiența că
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Andrade, tălmăcite de Dinu Flămând. Ne putem face o idee despre un scriitor maghiar contemporan, Péter Nádas, foarte apreciat în Occident, și din a cărui carte în curs de apariție la Ed. Univers, Ana-Maria Pop ne oferă un capitol, deschizîndu-ne pofta de a citi în întregime Sfîrșitul unui roman de familie. * Cel mai intervievat scriitor român contemporan, prezent în toate publicațiile, de la 22 la Plai cu boi - ați ghicit că e vorba despre Al. Paleologu, dialoghează și în Lettre, de data
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
la drum în cel mai nefericit mod: lamentându-se și denunțând "greaua moștenire" a regimului Constantinescu. De două ori minciună: mai întâi, pentru că o putere care lasă în urma ei trei miliarde de dolari, spre a fi cheltuiți de urmași după pofta inimii, nu poate fi acuzată c-a pârjolit totul în urma ei! Apoi, pentru că responsabilii țării între 1996 și 2000 nu s-au atins de absolut nici una din "valorile" atît de dragi pedeseriștilor: n-au privatizat marile întreprinderi, n-au dezvoltat
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
și de intenția dominantă de a păstra identitatea termenului de origine, modificările de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în transformarea diftongilor și a hiatului, pierderea sau conservarea finalei, simplificarea grupurilor consonantice, deplasarea accentului etc.). Alte capitole deschid mai ales pofta de a aprofunda subiectele evocate pe scurt: evoluțiile semantice, falșii prieteni, latinismele aparente, derivarea, registrele și valorile stilistice ale împrumuturilor din latină, situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
în unirea cu Dumnezeu descoperă sufletului supraabundența energiilor dumnezeiești și îndumnezeitoare, comunicându-i o nouă putere de urcare spre bine, încât sufletul se vede totdeauna la începutul urcușului său: „Pe măsura întinderii spre ceea ce îi apare înainte, îi crește și pofta și din pricina caracterului covârșitor al bunurilor, ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima dată urcușul”25. Epectaza „este experiența acestui început mereu nou al urcușului duhovnicesc. Esența sa este de a primi în fiecare clipă pe Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
trăiește sentimentul unui veșnic început al devenirii sale: „Ci marginea a ceea ce s-a aflat devine, celor ce urcă, început spre aflarea celor mai înalte. Și nici cel ce urcă nu se oprește vreodată, primind începutul din început ... Căci niciodată pofta celui ce urcă nu se oprește la cele cunoscute, căci sufletul, urcând printr-o altă poftă mai mare spre alta superioară, într-o urcare necontenită, înaintează pururea ... spre Cel nehotărnicit”28. Fiecare epectază duce la începutul unei alte stări de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
celor ce urcă, început spre aflarea celor mai înalte. Și nici cel ce urcă nu se oprește vreodată, primind începutul din început ... Căci niciodată pofta celui ce urcă nu se oprește la cele cunoscute, căci sufletul, urcând printr-o altă poftă mai mare spre alta superioară, într-o urcare necontenită, înaintează pururea ... spre Cel nehotărnicit”28. Fiecare epectază duce la începutul unei alte stări de 24 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 310. 25 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
unire, departe de a produce o săturare, este un punct de plecare spre o dorință și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși din aceea în ce este și de a pătrunde mai înăuntru, unde încă nu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de curând. Nu e suficient să ții un talk-show zilnic, turnând cu tolcerul în capul românilor doctrina european-naționalistă spre care se îndreaptă, pare-se, partidul. Mesajele trebuie ambalate atrăgător și, mai ales, diseminate. Oricâtă energie ar poseda Vadim Tudor, oricâtă poftă de a se asculta vorbind, oricâte idei și oricâte dezvăluiri face, șansele de a cuceri electoratul sunt precare de tot. Nu-mi imaginez că el va fi capabil de altceva decât delirurile televizate ŕ la Păunescu, în emisiunile sale itinerante
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura compozițională a acestui roman ( un stil indirect liber, pentru a fi
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
însemnările sale, Vera Călin pune în discuție (mai) toate marile teme ale vremii noastre. Post-scriptum. Însemnări 1997-2002 este o carte de mare actualitate, admirabil scrisă, aparținînd unei scriitoare căreia înaintarea în vîrstă nu i-a tocit nici spiritul critic, nici pofta de viață.
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]