656 matches
-
alte 11 povestiri. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim sub titlul „În Maelström” în ziarul "Țara", anul II, 1904, nr. 346, 347 și 348. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „O pogorâre în Maelström” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, apoi în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”, fiind reeditată ulterior
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
largă și mai amplă”. Mordecai M. Noah în "Evening Star" a scris, totuși, că povestea „pare să fie egală ca interes cu puternicul articol al tocului său din ultimul număr, «Crimele din Rue Morgue»”. Pianistul Lennie Tristano a înregistrat „O pogorâre în Maelström” în 1953, inspirată din această povestire. Era o piesă improvizată pentru un solo de pian care folosea multitracking-ul și nu avea o structură armonică preconcepută, fiind bazată în schimb pe dezvoltarea de motive. În 1986, compozitorul american Philip
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
povestire. Era o piesă improvizată pentru un solo de pian care folosea multitracking-ul și nu avea o structură armonică preconcepută, fiind bazată în schimb pe dezvoltarea de motive. În 1986, compozitorul american Philip Glass a scris muzică inspirată de „O pogorâre în Maelström”. Ea a fost contractată de Teatrul de Dans Australian. Arthur C. Clarke a scris povestirea „Maelstrom II” inspirată din povestirea lui Poe. Ea a fost publicată inițial în revista "Playboy" și poate fi găsită, de asemenea, în antologia
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
din povestirea lui Poe. Ea a fost publicată inițial în revista "Playboy" și poate fi găsită, de asemenea, în antologia"The Wind from the Sun" a lui Clarke. În 1970, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík a făcut multe referiri la „O pogorâre în Maelström”, precum și la „Pisica neagră” în romanul său "The Guinea Pigs". În "Player Piano" a lui Kurt Vonnegut, Paul Proteus se gândește să „coboare în Maelstrom”, cedând în fața voinței soției sale.
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești este o biserică ctitorită în jurul anului 1870 de boierul Vasile N. Cantacuzino în satul Hoisești din comuna Dumești (județul Iași). Aici se ajunge de un drumeag de țară pietruit, aflat la stânga drumului național Iași-Roman, înainte de orașul
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
Hoisești este o biserică ctitorită în jurul anului 1870 de boierul Vasile N. Cantacuzino în satul Hoisești din comuna Dumești (județul Iași). Aici se ajunge de un drumeag de țară pietruit, aflat la stânga drumului național Iași-Roman, înainte de orașul Podu Iloaiei. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Satul Hoisești se află amplasat pe un deal golaș, odinioară năpădit de livezi și vii nesfârșite. El este atestat documentar de pe la 1450. Aici
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani și tei" (după cum îl descrie publicistul Ion Mitican), a fost distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești a fost ctitorită de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o pisanie cu ctitorii bisericii: Nicolae, Vasile, Matei, Iancu, Catinca și Pulheria Cantacuzino, Elena
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești este un lăcaș de cult ortodox construit în anii 1937-1955 în satul Bogdănești din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în centrul localității și are hramul "Pogorârea Sfântului Duh", sărbătorit la
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești este un lăcaș de cult ortodox construit în anii 1937-1955 în satul Bogdănești din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în centrul localității și are hramul "Pogorârea Sfântului Duh", sărbătorit la 50 de zile după Paști. În cimitirul sătesc din Bogdănești se află o altă biserică de lemn, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești nu
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
centrul localității și are hramul "Pogorârea Sfântului Duh", sărbătorit la 50 de zile după Paști. În cimitirul sătesc din Bogdănești se află o altă biserică de lemn, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Bogdănești este o așezare de vechi răzeși, aflată în apropierea primei capitale a Moldovei, Baia. În această localitate, în jurul anului 1363, voievodul Bogdan I
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
a celei de-a doua biserici de lemn din Bogdănești. Terenul pentru noul lăcaș este donat de Simeon și Ioana Nistor, Vasile și Ioana Leț, Vasile și Anica Rusu, Gheorghe și Ecaterina Rusu, Constantin și Zamfira Anton. Biserica primește hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit la 50 de zile după Paști). Între anii 1942-1955, în perioada în care preot paroh este Ioan Alexandrescu, se continuă lucrările de construcție a bisericii. Biserică este înfrumusețată prin pictura executată în tempera de către pictorul Constantin Negrescu
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
palatului cnejilor au foste incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-m-B-10608.02 și făcând parte din ansamblul fostului schit Hangu. Pe lângă ruinele palatului, din ansamblul fostului schit mai fac parte Biserica „Pogorârea Sf. Duh” - datând din sec. XVII, cu adăugiri din sec. XIX - și Zidul de incintă - datând din anul 1676. Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
document care să ateste această ctitorire și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru, starețul acestui sfânt loc”. El i-a dăruit ulterior unele moșii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
document care să ateste această ctitorire și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere a monumentului arhitectural. În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a fost construită în secolul al XVII-lea din piatră și cărămidă. Pe latura nordică a pronaosului a fost adăugat un pridvor deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță cu două etaje și cu deschideri crenelate de unde putea trage
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
utilizat de numeroase țări europene. este prezentă în cultura europeană, în arta relgioasă, în simbolistica identitară a unor țări, regiuni sau forțe politice, în viața practică. Potrivit Evangheliei (Matei.10,2), Andrei a fost primul apostol chemat de Isus Hristos. După Pogorârea Sfântului Spirit, prin tragere la sorți, Apostolului Andrei i-a revenit Scythia, pentru convertirea locuitorilor acelor locuri, la noua religie. (Teritoriul Dobrogei de astăzi era cunoscut în antichitate sub denumirea în latină de "Scythia Minor", în română "Sciția Mică", iar
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Ostrov, județul Hunedoara, se numără printre cele mai vechi monumente românești de zid păstrate în Transilvania. Biserica a fost construită în secolul XIV și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
capitale din 1863 îi corespund atât înlocuirea vechiului altar și a peretelui de pe latura nordică, cât și supraînălțarea celorlalte ziduri conservate. Alte reparații s-au executat în anii 1971 și 1996-2000, ambele succedate de sfințiri ale lăcașului. Biserica, închinată praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”, este înconjurată de 208 pitre romane cu epigrafe latine, deliberat rânduite într-o veritabilă colecție în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Lăcașul, fostă capelă de curte, are aspectul unei construcții dreptunghiulare alungite. Nava (4,50 x
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
trei altare de la dreapta intrării principala sunt decorate cu scene din viața Fecioarei Maria, patroana bisericii, realizate de Luca Giordano: "Prezentarea Maicii Domnului la Templu", "Adormirea Maicii Domnului", "Nașterea Maicii Domnului". Cel de-al treilea altar din stanga intrării conține pictură "Pogorârea Sfanțului Duh" de Titian. Altarul principal în stil baroc, proiectat de Longhena însuși, adăpostește icoana "Madonna cu pruncul" în stil bizantin din secolul al XII-lea sau al XIII-lea, cunoscută ca "Panagia Mesopantitissa" în greacă ("Madonna mediatoare" sau "Madonna
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
care ne întâmpină în expoziție, ca a pus pe perete opt ridicări de chivote bizantine, din cauza modului inconfundabil în care încap în văzduh volumetriile lor omogene. “Potrivit tradiției Bisericii Una”, continuă artistul, “a ridica o biserică înseamnă a construi o pogorâre. A înaltă o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
expoziție, ca a pus pe perete opt ridicări de chivote bizantine, din cauza modului inconfundabil în care încap în văzduh volumetriile lor omogene. “Potrivit tradiției Bisericii Una”, continuă artistul, “a ridica o biserică înseamnă a construi o pogorâre. A înaltă o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional, cu principiile secularizante ale funcționalității arhitectonice”. Am fost mișcat de această paradoxala afirmație: “ridicarea pogorârii”. Privind la lumea românească și la locul pe care regalitatea îl alcătuiește astăzi, săpăamână de săptămână, ca pe un culcuș inițial, ca pe o formă, o matcă a continuității și tradiției, a identității și mândriei, mi-am dat seama că
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
ca pe o formă, o matcă a continuității și tradiției, a identității și mândriei, mi-am dat seama că lucrarea de cinci decenii de așteptare a celui mai blând Mihai din istoria românilor nu este decât o ridicare continuă a pogorârii. Și Principesa Margareta, sinteză a Elenei-mame și a lui Mihai, la început de mileniu III, nu este altceva decât continuatoarea acestei construcții umile și înflăcărate a pogorârii. A pogorârii statalității peste România sovietizata și apoi sofitelizată. Dacă ne întâlnim astăzi
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]