3,264 matches
-
a ști. Un profesor nu este un emițător, un elev nu este un receptor, o cunoștință nu e o informație, adevărul nu e o dată. Nu există bănci de adevăruri posibile la capătul unui terminal, cum există bănci de date bursiere, polițienești, documentare etc. Dar un micromediu de flux pe timp îndelungat, de mediații prelungite și interpersonale este decalat în mijlocul unui univers (tehnic și mental) de deplasările de mare viteză, în care imediatul nu e numai un ideal colectiv, ci o experiență
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
venalitatea care va nimici independența marilor cotidiane ("sponsorizate" de fonduri secrete, de alte state, de bănci sau sindicate patronale). Și mai observăm că legislatorul va păstra importante derogări, legate fie de natura publicațiilor, fie de exercitarea prin administrație a puterii polițienești generale, fie de existența unor circumstanțe excepționale. Această libertate a presei, condiționată, dar reală, sancționează un nonsens asupra naturii regimului și o certitudine a coeziunii naționale. Faptul a fost posibil atunci cînd regimul republican, înlăturînd definitiv pericolul monarhiei (legea a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fost abolită atunci cînd radioul și cinematograful au devenit vectori potențiali ai perturbărilor sociale. Nu se poate însă spune că spectacolele au devenit "libere" în totalitate, căci primarii aveau dreptul de a interzice o piesă sau alta, în virtutea puterii lor polițienești; acest drept a fost extins, din 1909, asupra filmelor de actualitate sau polițiste. În 1945, ordinea publică era radioul, și radioul trebuia domesticit. În același an intră în funcțiune emițătorul TV de pe Turnul Eiffel, iar în 1949 apare telejurnalul. Fără
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vizate să fie mai costisitoare. Marea majoritatea a studiilor empirice ale corupției abordează doar varianta sa micro. Din motive evidente, aceasta este mult mai ușor de înregistrat cu mijloacele cercetării convenționale, în timp ce marea corupție este mai degrabă subiect de investigații polițienești complicate și de expuneri epice. Discuția empirică de la finalul acestui capitol se va referi la mica corupție. Trebuie reținut însă că toate tipurile de corupție sunt extrem de periculoase pentru calitatea democratică a guvernării și pentru alocarea echitabilă a resurselor publice
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
În zonele rurale, și a Încercat să obțină cooperarea acesteia, mai degrabă decât să o critice 54. Administrația internă și afacerile externetc "Administrația internă și afacerile externe" În mod surprinzător, Ministerului Afacerilor Interne, instituția cel mai direct asociată cu statul polițienesc de-a lungul secolului XX, i se atribuie În Biopolitica un rol neagresiv. Subiectul central al discuției lui Moldovan este nevoia de descentralizare a administrației, prin acordarea unei puteri mai mari autorităților locale În procesele de luare a deciziilor și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Într-un Îndemn susținut și detaliat pas cu pas de implementare a măsurilor eugenice coercitive. Făcăoaru a dezvoltat un sistem de control și pedeapsă sumar, Însă foarte cuprinzător, a cărui aplicare ar fi apropiat mult statul eugenic de un stat polițienesc de tip totalitar, mult mai mult decât o sugerează scrierile lui Moldovan. Făcăoaru era În favoarea mijloacelor violente de schimbare și considera că astfel de metode puteau fi propuse ca politici de stat legitime. În opinia sa, sterilizarea era, Înainte de toate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
poliția, armata, forța publică, ideologia pauliniană domină și triumfă fără a împărți cu nimeni puterea, fără a tolera nici un fel de deviere. Ortodoxia catolică, apostolică și romană se constituie distrugând chiar și idei creștine atunci când acestea nu servesc nemijlocit statul polițienesc. Dar paradoxal rezistența la creștinism e uneori... creștină. Astfel, gnosticii și Frații și Surorile Spiritului Liber nu-l neagă pe Dumnezeu și nici măcar existența lui Hristos. Ei se mulțumesc să descifreze altfel textele pe care autoritățile Vaticanului te obligă să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vadă, să nu vrea totul îîn virtutea calităților sale: omniprezență, omnipotență, omniștiință) cu libertatea oamenilor? Dumnezeu vrea totul dar, înainte de a fi considerați vinovați, oamenii trebuie să dispună de liberul arbitru acest dat ontologic e necesar pentru a justifica arsenalul polițienesc al oricărei metafizici care ține cont de obligații, sancțiuni, responsabilitate și culpabilitate. Acesta e iudeo-creștinismul. Pe de altă parte, dacă oamenii sunt predeterminați, cum se poate crede în posibilitatea ca ei să devină mai buni, să se schimbe? Orice speranță
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de piață - drumuri, căi ferate, depozite, porturi etc.; e) edificarea, cu sprijinul străinătății, unei rețele instituționale moderne, absolut necesare funcționării unei piețe capitaliste: legislație corespunzătoare, bănci, camere de comerț, instituții de credit, tribunale, cod și instituții fiscale, regim vamal, structuri polițienești. „O piață capitalistă”, scria H. H. Stahl, „nu poate funcționa decât sub protecția unei liniști depline”, asigurată prin legislație adecvată, rețea polițienească, rețele tehnice, instituții moderne, pentru înfăptuirea cărora s-a apelat la experiența și știința străină: s-au tradus
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
capitaliste: legislație corespunzătoare, bănci, camere de comerț, instituții de credit, tribunale, cod și instituții fiscale, regim vamal, structuri polițienești. „O piață capitalistă”, scria H. H. Stahl, „nu poate funcționa decât sub protecția unei liniști depline”, asigurată prin legislație adecvată, rețea polițienească, rețele tehnice, instituții moderne, pentru înfăptuirea cărora s-a apelat la experiența și știința străină: s-au tradus în românește codul de comerț italian, cel civil francez, cel penal elvețian, Constituția belgiană etc. (Stahl, 2001, p. 122). Șt. Zeletin se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
că agresiunea va fi astfel balansată prin cooperarea tuturor membrilor acestui sistem. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de concluzii Nu putem încheia înainte de a oferi o definiție a colecției de propuneri ale internaționaliștilor dintre cele două războaie mondiale care să țină cont, pe cât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dezbatere separată în care trebuie consemnate argumentele confruntării dintre neorealism și instituționalismul neoliberal, dar și analize ale conceptului de anarhie așa cum derivă din varianta structurală a constructivismului reprezentată de Alexander Wendt. În al doilea rând, dezbaterile în jurul propunerii unei Forțe Polițienești Internaționale evidențiază varietatea conceptuală a internaționalismului liberal în perioada interbelică: dacă unii dintre susținătorii acestei forțe se limitează strict la rolul acesteia ca principal instrument al descurajării agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum Lordul Davies, au în vedere un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Vezi Pugh (2002, pp. 97-115). Titulatura acestei forțe aruncă (o dată în plus) lumină asupra prezumțiilor proiectului liberal: consecvenți refuzului de a accepta o distincție calitativă între sfera politicii interne și cea a politicii internaționale, capacitatea de intervenție revine unei forțe polițienești și nu unei forțe militare internaționale. Această distincție corespunde distincției clasice dintre rolul intern al poliției și rolul extern al armatei. În traducerea acestei definiții, mi-am luat libertatea de a înlocui conceptul de „paradigmă”, ce apare în original, cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
contextele lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
studiilor de caz este prezentarea dovezilor empirice ale unei serii de cazuri pentru a testa un „caz” teoretic. Pentru Kelling și Coles (1997), cazul teoretic a fost faptul că În anii ’80 ai secolului XX s-a inițiat o strategie polițienească eficientă - ajutarea comunităților să revendice controlul asupra spațiilor publice prin sancționări severe ale comportamentelor antisociale („recâștigarea străzilor”) -, care a avut ca rezultat reducerea substanțială a infracțiunilor grave. Autorii Își susțin „cazul” prin prezentarea unor dovezi din studii de caz specifice
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
al căror număr era, după aprecierile sale, disproporționat de mic, față de toți cei care părăsiseră România În timpul regimului comunist. Ion Solacolu oferă două explicații, respectiv tema resimțită de cei care, după ce au fost supuși ani de-a rîndul unui regim polițienesc, se temeau să acționeze Împotriva regimului comunist și șantajul la care se preta constant Securitatea În cazul celor care aveau membri ai familiei rămași În țară. Explicația este parțial valabilă Întrucît exilații care ajunseseră În Occident În primii ani după
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie Într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă În România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția În limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. Istoricul Dennis Deletant este unul dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care au ca obiect de studiu istoria României
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bine cunoscute abia după 1989. Forțele represive și serviciile secrete deținuseră o putere considerabilă În vechea Românie, amplificată În timpul războiului, dar după impunerea guvernului Petru Groza (6 martie 1945) țara avea să parcurgă rapid și vizibil calea spre un regim polițienesc. Teroarea de stat devenea un instrument politic În mâna unui grup care voia să obțină controlul complet asupra societății. Campania electorală din 1946 și alegerile de la 19 noiembrie același an, dizolvarea partidelor politice de opoziție În 1947, abdicarea silită a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
simplificarea radicală a sistemului de proprietate funciară individuală. Pământul este deținut de un individ care se bucură de largi drepturi de folosință, succesiune sau vânzare, iar proprietate lui asupra terenului este reprezentată printr-un titlu recunoscut de instituțiile juridice și polițienești ale statului. Tot așa cum flora pădurii fusese redusă la Normalbaüm, tot așa și complexele practici cutumiare legate de proprietatea funciară au fost restrânse la un titlu transferabil de proprietate absolută. În domeniul agricol, „peisajul” administrativ este alcătuit dintr-o colecție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars nu a putut fi arestat În perioada cât a stat Într-o mahala, iar cuvintele predicilor sale s-au răspândit cu iuțeala focului de la un om la altul”. În caz că ar fi avut vreo Îndoială, potențialii susținători
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1928, politica oficială de rechiziționare a declanșat ciocniri continue Între stat și țărănime. Prețul fix oferit producătorilor pentru grâne reprezenta o cincime din cel de pe piață și, când rezistența a devenit mai fermă, regimul a Început să recurgă la metode polițienești. Când cantitățile colectate scădeau, cei care refuzau să dea ceea ce datorau (și care, ca toți cei care se opuneau colectivizării, erau numiți culaci, indiferent de situația lor economică) erau arestați În vederea deportării sau execuției, iar cerealele, uneltele, pământul și animalele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
bună analogie pentru rezerva de mētis a unei societăți este limba sa. Da, există câteva reguli empirice În ceea ce privește exprimarea: clișee, formule de politețe, obiceiuri privind Înjuratul și conversații uzuale. Însă, dacă nu există o comisie centrală de gramaticieni cu puteri „polițienești” substanțiale, limba se schimbă mereu, pe măsură ce se inventează noi expresii și combinații, iar jocurile de cuvinte și ironia deteriorează formulele vechi. În condiții de mari presiuni și schimbări rapide, limba se poate modifica destul de pronunțat și atunci apar hibrizi; Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1750-1840, Cambridge University Press, Cambridge, 1988. Procesul mai general de codificare a principiilor administrației de stat În Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este analizat de Michel Foucault atunci când vorbește (termenul poate induce În eroare) de „statul polițienesc” (de la Polizeiwissenschaft) În cursurile despre „guverna mentalitate” ținute la Collège de France. Vezi Graham Burchell, Colin Gordon și Peter Miller, ed., The Foucault Effect: Studies in Governmentality, Havester Wheatsheaf, Londra, 1991, mai ales capitolul 4. La sfârșitul secolului al XVII
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se refer) la diferența dintre politică dirijat) de pe pozițiile unor reguli instituite și politica exercitat) într-o situație de anarhie. Raymond Aron, de exemplu, recunoaște tr)s)tură distinctiv) a politicii internaționale în ,,absența unui tribunal sau a unei forțe polițienești, [în] dreptul de a recurge la fort), [în] pluralitatea centrelor autonome de decizie, [în] alternanta și continuă interdependent) dintre pace și r)zboi” (1967, p. 192). Examinarea potențialit)ților descriptive, explicative și predictive, f)cut) de J. David Singer (1961
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]