610 matches
-
biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind la Geneva tradiția imnului reformat pentru bisericile reformate din Franța, Olanda, Germania, Scandinavia și Scoția. Calvin a susținut ideea
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
National Book Critics Circle John Leonard (SUA) și nominalizat la The Goldsmiths Prize 2015 și Guardian First Book Award 2015 Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Pulse Films. În acest debut extraordinar - o îmbinare de poem în proză, fabulă polifonică și eseu despre durere -, originalitatea narativă și tonul plin de compasiune ale lui Max Porter creează un efect uluitor. Vorbind despre adevăruri dureroase și profund umane, Durerea e o făptură înaripată anunță apariția unui talent cu totul ieșit din comun
Politică, filosofie, drame de familie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105589_a_106881]
-
lucrări de Otorino Respighi: Aria Italiana și Aria di Corte, creații remarcabile prin noblețea expresivă și bogăția semnificațiilor. Artiștii au reliefat cu mult rafinament trăsăturile limbajului specific compozitorului, în care se împletesc elemente modale ale artei Renașterii târzii, cu procedee polifonice ale epocii baroce și cu armonia cromatică a muzicii secolului al XX-lea. Dacă în Aria Italiană- Andantino, spectatorii au fost captivați de poezia, de sinceritatea și expresia profundă a muzicii, în Aria di Corte s-a remarcat preocuparea artiștilor
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
Bartók a realizat un discurs muzical plin de vervă, de energie și fantezie în mișcările elaborate în tempo rapid; mișcarea lentă, în schimb, impresionează prin profunzimea și sobrietatea expresivă. Interpreții au evidențiat cu mult rafinament particularitățile structurilor melodice, ritmice, armonice, polifonice și modale, caracteristice acestei creații deosebit de complexe și originale. Am apreciat la modul superlativ dezinvoltura și profesionalismul artiștilor, care au oferit o variantă cuceritoare, în egală măsură sensibilă și spectaculoasă. Oana Spânu-Vișenescu și-a evidențiat convingător calitățile violonistice și experiența
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
scriitura preclasică, aducând repere bachiene tratate într-o manieră elevată, fără excese, răspunzând astfel din plin structurii temperamentale a pianistului care a făcut o adevărată demonstrație de rezistență și capacitate de a „stăpâni” claviatura pe coordonatele exactității și preciziei desenului polifonic, pentru care merită o apreciere deosebită. Privit în ansamblu, a fost un recital frumos, interesant, mai special, mulți simțind însă lipsa spectaculosului care, întotdeauna, captează ascultătorul. De această dată, a prevalat abordarea rațională, meticuloasă, mai puțin cea adresată sufletului, sensibilității
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
urmărit discursul sonor cu o mare bogăție de nuanțe, pauze de expresie, suspensii în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în scriitura polifonică tipic beethoveniană, pe care Jansons a modelat-o cu o gestică de mare expresivitate, punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
corzilor, prin linia elegantă a suflătorilor (alăturarea instrumentelor vechi cu cele clasice fiind deosebit de interesantă), dar și prin utilizarea unui harpsicord, partitura a avut densitate, fluență, strălucire și sensibilitate, alternând momentele de introspecție cu cele pline de vervă și bogăție polifonică, planurile înlănțuindu-se firesc într-o derulare permanent susținută, fără o clipă de relaxare, de banal. Corul a evoluat la cotele performanței, cu o adevărată artă și o rigoare aparte în pagini de o frumusețe cuceritoare, iar soliștii s-au
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
compozitorului Enescu pe plan interpretativ mondial. Ani de- a rândul formațiile sovietice au abordat lucrările maestrului român cu un respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo și Julieta de Serghei
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]