682 matches
-
un obiectiv tangibil în condițiile în care școala devine un agent explicit de ideologizare care acționează zilnic, vreme de cel puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare ideologică în procesul formării de "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în dezideratul de a construi "omul nou", este eliminat. La pachet, eliminat este și monopolul partinic exercitat de PCR, precum și elementele pe baza cărora se sprijinea cultul partidului. Legea din 1995 stipulează explicit caracterul a-partinic al învățământului, prohibind categoric politizarea procesului educativ. Art. 11, al. 1, consfințește legislativ non-interferența dintre politică și educație: "Învățământul nu se subordonează scopurilor și doctrinelor promovate de partide sau alte formațiuni politice", în timp ce al. 2 interzice orice formă de prozelitism politic în spațiile și unitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și doctrinelor promovate de partide sau alte formațiuni politice", în timp ce al. 2 interzice orice formă de prozelitism politic în spațiile și unitățile de învățământ. Fără niciun dubiu, legislația extirpă componenta ideologiei comuniste, înzestrând sistemul educativ cu un mecanism defensiv împotriva politizării și partinizării de orice natură. Jumătatea comunistă a național-comunismului a fost astfel lichidată din filosofia educațională postdecembristă. În schimb, jumătatea naționalistă nu doar că a fost conservată in integrum, ci a fost chiar supralicitată compensativ. Art. 3 al. 1 din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 307. 230 J. M. Bochenski, Ce este autoritatea ? Introducere în logica autorității, Humanitas, București, 1992, p. 18-19. 231 Este edificatoare în acest sens modalitatea de prezentare și de introducere în instituții a cacografiei cu â și cu sunt, prin politizare, minciună și agresiune. 232 J. M. Bochenski, op. cit., p. 20. 233 J. M. Bochenski, op. cit., p. 104. 234 Există slujitori ai catedrei, de exemplu, care, din incultură și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de cooperare anticipată de instituționaliști. De asemenea, argumentele instituționaliste au de suferit din cauza limitării provocate de faptul că strategiile de ajutor și investiții ale Japoniei sunt puternic bilaterale și orientate în favoarea intereselor mediului de afaceri japonez. Într-adevăr, gradul de politizare a investițiilor Japoniei prin ADB este atât de puternic, încât Wan l-a interpretat drept dovadă că decidenții politici japonezi îi acordă o valoare intrinsecă, și nu instrumentală. Autorul subliniază că comportamentul Japoniei "nu poate fi explicat pur și simplu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relațiile inter-instituționale sunt caracterizate atât prin cooperare cât și printr-o concurență între organizații care trebuie să demonstreze permanent relevanța lor. * În al treilea rând, unele parteneriate sunt reflecții ale separării Nord-Sud care caracterizează sistemul internațional și, prin urmare accentuează politizarea relațiilor inter-instituționale. * În al patrulea rând, dacă cooperarea inter-instituțională și repartizarea sarcinilor s-au dezvoltat, în parte, pe baza avantajelor comparative afișate de către fiecare organizație, atunci aproape toate instituțiile aspiră să cuprindă întregul spectru al activităților de gestionare a crizelor
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
acest fel, analiza a pus în lumină un mod facil de a face jurnalism, fără apel la instrumente analitice și interpretări plauzibile, lucru care pare a fi o caracteristică pentru o bună parte a articolelor ce apar în presa românească. Politizarea grevei profesorilor Scalarea multidimensională generează o hartă perceptuală care are o acuratețe mai mare decât dendrograma produsă de analiza ierarhică cluster. Logica ei constă într-o configurație geometrică de puncte în care cu cât itemi sunt mai similari (co-ocurența lor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
dezvoltat un triplu rasism (al corpului, al sufletului și al spiritului), puțin diferit de rasismul german și care era fondat în primul rând pe ideea de "rasă inferioară", și mai puțin pe criterii biologice și antropologice. Specificul regimului mussolinian este politizarea excesivă a societății civile. P. Milza, Storia d'Italia, pp. 815-822. Gh. Bichicean, op. cit., pp. 148-149. 634 H. Schulze, op. cit., p. 158. 635 Detalii la E. Collotti, Germania nazistă, București, 1969, pp. 100-134. 636 Apud P. P. Negulescu, op. cit., pp.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fi iluzorie, deoarece spectacolul și ideologia nu sunt decât fața și reversul aceleiași medalii: exercitarea puterii presupune punerea în scenă a unui show de dimensiuni variabile, iar acceptarea „iluziei comice” implică o formă mai mult sau mai puțin subtilă de politizare. În fond, îngemănarea celor două repertorii e vizibilă încă de la prima piesă a lui V. publicată în volum - Țara lui Gufy (1992), care tratează în manieră ubuescă o temă ce pare inspirată din feeriile lui Victor Eftimiu. Gufy, stăpân peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
că pentru autor spitalul nu este decât o mică porțiune a unei scene de teatru aproape infinite, piesa coagulează toate trăsăturile dramaturgiei lui V.: descompunerea și recompunerea identităților, dezagregarea intrigii evenimențiale sub forma conflictelor ideologice, mirajul realității și realitatea mirajului, politizarea esteticului și estetizarea politicului, țâșnirile melodramatice și temperarea lor într-o ramă autoreferențială, coexistența fluidelor grotești și a inserțiilor poematice. Matei Vișniec este, la a doua carte, un poet foarte bun, serios, care și-a configurat un univers coerent și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Veneția, 1998). Deoarece funcționarea serviciilor de informații este bazată pe un mandat definit legal, iar organizația este subordonată liderilor politici civili, este important ca lumea serviciilor de informații și a politicilor publice să rămână apropiate, dar distincte pentru a evita politizarea serviciilor de informații. 11.1.1. Politizarea serviciilor de informații Informația strategică 1 „satisface nevoile declarate sau cunoscute ale decidenților politici, care a fost colectată, rafinată și analizată pentru a Îndeplini acele nevoi” (Lowenthal, 2003). De aceea, dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
este bazată pe un mandat definit legal, iar organizația este subordonată liderilor politici civili, este important ca lumea serviciilor de informații și a politicilor publice să rămână apropiate, dar distincte pentru a evita politizarea serviciilor de informații. 11.1.1. Politizarea serviciilor de informații Informația strategică 1 „satisface nevoile declarate sau cunoscute ale decidenților politici, care a fost colectată, rafinată și analizată pentru a Îndeplini acele nevoi” (Lowenthal, 2003). De aceea, dacă a fost obținută mai târziu sau dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
informații să abuzeze de instituții. Parlamentarilor li se asigură un mijloc de prevenire a abuzurilor, prin dreptul de a primi rapoarte. În al doilea rând, un scenariu la fel de plauzibil și, de obicei, mai periculos este abuzul din partea executivului asupra serviciilor. Politizarea serviciilor de informații În scopuri partizane a devenit o temă centrală după declanșarea războiului din Irakxe "Irak", În 2003, cu toate că pericolul există și a existat și Înainte, necesitând mecanisme de apărare instituțională. În Statele Unite și Marea Britanie, de pildă, mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare: caracterul propagandistic, îndoctrinarea sistematică, educația zisă patriotică, politizarea întregii culturi, citatele rituale și manipulările grosolane de texte, fapte și date istorice. A gândi în același timp ceaușist, naționalist și marxist, într-o sinteză grotescă ce va trebui într-o zi analizată pe larg, a fost obiectivul principal generalizat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spirit critic permanent vigilent, intransigent și animat de curajul opiniilor. Dar și în această ipoteză ideală, el nu mai este și nu mai poate fi doar apolitic. Cel mult un apartinic... 2. Literatura și politica Trăim o perioadă de intensă politizare a societății și culturii românești, dar totul are încă un caracter predominant spontan, uneori chiar dezordonat. O politică de idei, bine formulată și argumentată, adesea lipsește. Se discută mult despre politizare și depolitizare, despre relațiile dintre literatură și politică, dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
2. Literatura și politica Trăim o perioadă de intensă politizare a societății și culturii românești, dar totul are încă un caracter predominant spontan, uneori chiar dezordonat. O politică de idei, bine formulată și argumentată, adesea lipsește. Se discută mult despre politizare și depolitizare, despre relațiile dintre literatură și politică, dar termenii problemei n-au de multe ori nici claritate, nici coerență sistematică. O privire organizată și de ansamblu devine mai necesară ca oricând. Este ceea ce ne oferă, între alții, chiar de la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în aceste cercuri, din nefericire, toate idiosincraziile, simpatiile și antipatiile personale, interesele de grup, listele preferențiale etc., etc. Românul, în general, nu știe să coopereze, păstrându-și în același timp personalitatea. Trebuie evitată totodată, și cu cea mai mare grijă, politizarea culturii, a tuturor acțiunilor culturale. în special a studiilor istorice care au suferit cel mai mult de pe urma acestei mentalități atât de agravate sub ceaușism. O istorie tendențioasă, polemică, făcută doar din replici, demascări și teze oficiale, în stil pur publicistic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
efectiv un rol al americanilor acesta nu a fost determinant nici pentru intervenție și nici pentru succesul loviturii de stat. În Chile se configurează situația clasică a intervenției militare: criză politică profundă, caracterizată de legitimitate scăzută a regimului în vigoare, politizarea claselor inferioare, amenințarea intereselor claselor mjlocii, criză economică profundă, ilegalitate, dezordine, violență și corupție, o instabilitate, instituționalizare scăzută, fie a structurilor regimului (care abia a atins independența - așa cum s-a întâmplat efectiv în diferite țări africane), fie a structurilor intermediare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
forței, sau, mai degrabă, să pună în aplicare acțiuni care amenință supraviețiurea instituției militare [Nordlinger, 1978, 96-113]. Nu putem, uita că militarii pot fi motivați și de un interes de clasă, cum spune și Nordlinger [ibidem, 113-136], atunci când vorbim de politizarea claselor inferioare, și, ca urmare, de amenințarea percepută de clasa medie, de insuccesul guvernelor civile (inegalitate, criză economică, dezordine) și de pierderea legitimității de către un anumit regim; atunci există condiții capabile să declanșeze intervenția militară. Mobilizarea claselor inferioare este un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
furnizării unor elemente definitorii esențiale. Se poate astfel susține că regimurile totalitare sunt caracterizate de: a) absența pluralismului sau monismului, de rolul fundamental al partidului unic în privința structurii birocratice (realizată prin intermediul unei serii complexe de organizații care servesc la integrarea, politizarea, controlarea, stimularea participării întregii societăți civile), și, de asemenea, a subordonării complete a altor posibili actori (militari, birocrație, Biserică). Partidul unic ocupă deci o poziție centrală și determinantă; b) prezența unei ideologii, clar definite care vizează legitimarea și menținerea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
doua, în care apar condiții de bază în vederea prăbușirii regimului. În aceasta privință, este imaginabilă situația în care, dacă radicalizarea (și bi-polarizarea) evoluează (în termeni de structură a partidelor sau compromisului) și are loc o creștere a violenței și a politizării puterilor neutre, atunci sunt întrunite condițiile de bază pentru prăbușirea regimului. Fiecare condiție menționtă va fi detaliată imediat. În privința celei dintâi, eliminarea poziției de "centru" al sistemului politic este destinația unui proces mai amplu (care îmbină radicalizarea cu polarizarea), la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de terorism, violență, formare a grupurilor paramilitare (mai mult sau mai puțin clandestine), pot apărea de la începutul crizei democratice, tocmai din cauza manifestărilor de radicalizare și a grupurilor care consideră regimul ilegitim. Punctul crucial este reprezentat de escaladarea violenței. În fine, politizarea puterilor neutre este acel proces care implică armata, magistratura și/sau alte autorități (precum conducătorul statului), desemnate de constituție ca instituții neutre, garante ale ordinii juridice și politice. O astfel de politizare se manifestă prin: crearea unei conexiuni cu anumite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
crucial este reprezentat de escaladarea violenței. În fine, politizarea puterilor neutre este acel proces care implică armata, magistratura și/sau alte autorități (precum conducătorul statului), desemnate de constituție ca instituții neutre, garante ale ordinii juridice și politice. O astfel de politizare se manifestă prin: crearea unei conexiuni cu anumite forțe politice (conexiuni care sunt, în mod evident, la fel de periculoase dacă au loc în cadrul partidelor sau al grupurilor anti-regim); asumarea pozițiilor, și, eventual, a deciziilor privind probleme politice, chiar de fond, care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
occidentală, și, în particular din Germania și Italia. E nevoie însă de anumite clarificări. Astfel, în aceste cazuri, fenomenele de radicalizare și polarizare apar odată cu slăbirea sau dispariția aripii moderate (în termeni de poziții parlamentare, partide de la nivel de masă). Politizarea puterilor neutre (chiar și în sensul și consimțirii acțiunilor desfășurate de grupurile paramilitare), absența unei intervenții militare directe, tactica ambiguă (legală și ilegală în același timp) a unei mișcări puternice de natură totalitară fac ca puterea să fie preluată de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
baza noului regim. Caracteristicile sunt legate de condițiile create în timpul tranziției, chiar dacă, fără îndoială, una dintre formele cele mai întâlnite la începutul instaurării este recursul la o lovitură de stat militară, cu toate consecințele pe care le presupune (violența și politizarea armatei). La noile instituții instaurate se va face referire în secțiunile dedicate modelelor autoritare. În cele din urmă, politicile adoptate pot varia destul de mult, depinzând de: a) conflictele politice fundamentale (menționate mai sus) și b) actorii care formează coaliția dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]