689 matches
-
este executate în ulei, pe lemn, acestea păstrându-se în condiții bune. Tot Teodosie Zugravul semnează atât un Epitaf de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, realizat probabil după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
intrării principale, care datează din anul 1715 și a fost scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640, și anume faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt și pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București în anul 1804, după cel din 1715 îl dă drept ctitor pe Matei Basarab. Tot cu Matei Basarab începe și pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document în original
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt și pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București în anul 1804, după cel din 1715 îl dă drept ctitor pe Matei Basarab. Tot cu Matei Basarab începe și pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document în original aflat în colecția mânăstirii. Cu toate acestea Paul de Alep, care a vizitat mânăstirea în decursul anilor 1653-1658, la aproximativ 20 de ani după întemeierea bisericii de piatră adaugă
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
codul de clasificare . Biserica este datată din secolul al XIX-lea în această listă. Primul ctitor al bisericii „Nașterea Maicii Domnului" (cunoscută astăzi ca ) este marele vistiernic Iordache Cantacuzino (cca. 1581 - 1663), după cum reiese din documente vechi și dintr-un pomelnic din 1806. Marele boier era fiul marelui vistiernic Andronic Cantacuzino din Muntenia și a fost cumnat cu voievodul Vasile Lupu (1634-1653) și sfetnic apropiat al acestuia. El a îndeplinit demnitățile de mare vistiernic (1631-1653) și mare vornic (1662) și a
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
și altar. Pridvorul este mai jos decât restul bisericii, în pronaos pătrunzându-se după urcarea câtorva trepte. Deasupra pronaosului se află cafasul în care se intră de pe o ușă aflată în peretele din stânga. Lângă ușă se află pictat un lung pomelnic al binefăcătorilor acestei biserici. Pronaosul este separat de naos printr-o arcadă largă sprijinită pe pereții longitudinali ai edificiului.
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
Biserica de lemn „Sfântul Dimitrie” din Negoiești, comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău a fost ridicată în anul 1806. Figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 cu indicativul . Lăcașul de cult este o ctitorie colectivă, după cum rezultă din pomelnicul diptic păstrat până astăzi: și care în continuare înșiruie numele sătenilor enoriași care au contribuit la construcția edificiului. Biserica este ridicată - astfel, din lemn în anul 1806, data construcției fiind menționată atât în repertoriul lui Nicolae Stoicescu, cât și în
Biserica de lemn Sf. Dumitru din Negoiești () [Corola-website/Science/323447_a_324776]
-
dintre cele mai vechi biserici de lemn din Muntenia. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din zona muntoasă a Munteniei și ridicată pe locul actual înainte de anul 1862. Se remarcă prin structura bine păstrată. Pisania peste intrare în naos, pomelnicul și inscripția de pe masa altarului, constituie valoroase izvoare documentare. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan Aga sau Costieni, dintr-un
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan Aga sau Costieni, dintr-un sat din zona muntoasă a Munteniei. Chiar dacă locația inițială nu se cunoaște cu certitudine, pisania de la intrare și pomelnicul ctitorilor de la altar stau drept mărturii prețioase asupra vechimii și actorilor implicați în ridicarea lăcașului. Pisania se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă și Dumnezăiască beserecă în
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms]ț de[cemvrie] leat 7220”". Anul erei bizantine 7220 corespunde anului 1711 după nașterea lui Christos, în anul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Din aceeași vreme cu pisania este și pomelnicul de la proscomidie, aflat pe peretele dinspre miazănoapte al altarului. Se poate recunoaște aceeași grafie îngijită a pisarului, însă, dispunerea textului și ciopliturile de la o spoială ulterioară îngreunează citirea textului. În partea din stânga, textul începe cu numele lui "„Radu T[u
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
finalul rândului doi și trei: "„... lacaș când au fost înce[put]... la facerea aces[tei] sf[in]t[e] biserici ...”". Fragmentele păstrate dau de înțeles că aici a fost consemnat începutul bisericii. În proscomidie, pe peretele bisericii, se păstrează un pomelnic cu câteva nume de ctitori, consemnați în aceeași caligrafie ca cea de la intrare: "„titori Ion erei, Manda eri[ța], To[a]der, Nico[l]ai, Ion, Rada”". Așadar biserica a fost înzestrată cu pisanie și pomelnic, după obiceiul cel vechi
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
bisericii, se păstrează un pomelnic cu câteva nume de ctitori, consemnați în aceeași caligrafie ca cea de la intrare: "„titori Ion erei, Manda eri[ța], To[a]der, Nico[l]ai, Ion, Rada”". Așadar biserica a fost înzestrată cu pisanie și pomelnic, după obiceiul cel vechi de luare amintire a faptelor și autorilor, pentru pomenire. Numele ctitorilor de la proscomidie, în grafia pisaniei de la intrare, se recunosc pe crucea de piatră din fața bisericii. Pe fața crucii, frumos ornamentată, se poate citi în chirilice
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
anul 1732, octombrie 14, precum și obiectele existente în biserică la acea dată. Istoricul Aurelian Sacerdoțeanu, într-un articol publicat în "Arhivele Olteniei" amintește și pe preotul Gheorghe printre ceilalți preoți care au făcut această biserică, acesta fiind menționat într-un pomelnic descoperit la biserica din Costești. În Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. ÎI, 1976, p. 896, se menționează că biserică parohiala "Sfântă Treime" cu pridvor adăugat și frescă originală datează de la 1732, ca și zidul de incinta. Biserică a fost
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
u]m[n]ez[eu] Gherghi, Dum[itru]; i-au încredințatu de au făcutu acestu dumnăză[esc] lăcaș, ca să le fie de pomenire în veci; leat 7284”". Această inscripție diferă de însemnarea atentă, într-o grafică frumoasă, a meșterilor de la pomelnicul proscomidiei, din încăperea altarului: "„Meșter Balea, Matei, Costandin”". Aceași echipă de meșteri au ridicat, cu doi ani mai devreme, și biserica din Bălțățeni, aflată la deal pe valea Bistriței. Ceva mai târziu trebuie să fie pomelnicul pictat de pe același perete
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
frumoasă, a meșterilor de la pomelnicul proscomidiei, din încăperea altarului: "„Meșter Balea, Matei, Costandin”". Aceași echipă de meșteri au ridicat, cu doi ani mai devreme, și biserica din Bălțățeni, aflată la deal pe valea Bistriței. Ceva mai târziu trebuie să fie pomelnicul pictat de pe același perete, unde, în dreptul celor morți, apar numele: "„morți: Badea, Costandina, Floaria, Gheorghie, Costandin, Măria, Costandin, Ioan, Grigorie, Stanca, Costandin; Mihai erodiacon, Păuna erodiaconeasa, Gheorghie ereu, Ioan, Gheorghie, Ioan, Zmăranda, Mărgărita; morți: Matei ereu, Bucura erița, Dumitru, Stanca
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
același perete, unde, în dreptul celor morți, apar numele: "„morți: Badea, Costandina, Floaria, Gheorghie, Costandin, Măria, Costandin, Ioan, Grigorie, Stanca, Costandin; Mihai erodiacon, Păuna erodiaconeasa, Gheorghie ereu, Ioan, Gheorghie, Ioan, Zmăranda, Mărgărita; morți: Matei ereu, Bucura erița, Dumitru, Stanca erița.”". Acest pomelnic nedatat este dublat și de un pomelnic alăturat al ctitorilor vii, aproape în întregime șters, și care trebuie să fi surprins momentul pictării iconostaslui: "„Ivan ereu, Dumitrana ereița, ... Dobrița ereița, ... Manole ...”". Ivan ereu este menționat într-o catagrafie de la 1834
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
numele: "„morți: Badea, Costandina, Floaria, Gheorghie, Costandin, Măria, Costandin, Ioan, Grigorie, Stanca, Costandin; Mihai erodiacon, Păuna erodiaconeasa, Gheorghie ereu, Ioan, Gheorghie, Ioan, Zmăranda, Mărgărita; morți: Matei ereu, Bucura erița, Dumitru, Stanca erița.”". Acest pomelnic nedatat este dublat și de un pomelnic alăturat al ctitorilor vii, aproape în întregime șters, și care trebuie să fi surprins momentul pictării iconostaslui: "„Ivan ereu, Dumitrana ereița, ... Dobrița ereița, ... Manole ...”". Ivan ereu este menționat într-o catagrafie de la 1834 sub numele de Ivan Popescu, fiind antecesorul
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
scene biblice. Catapeteasma este din două rânduri de icoane, având deasupra crucea cu Mântuitorul răstignit. În altar, sfinții canonici sunt grupați câte doi: Vasile și Grigore, Ioan și Nicolae, și cei doi arhidiaconi, Ștefan și Laurențiu. La proscomidiar există un Pomelnic de obște, destul de șters însă, pentru a se mai distinge numele ctitorilor. Piciorul mesei din altar seamănă cu o piatră de moară.
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
fost construită cu cheltuiala vornicului Ion Neculce, fiind finalizată în perioada domniei lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) și a păstoririi mitropolitului Antonie al Moldovei (1730-1740). La anul 1772, vistiernicul Vasile Neculce a scris un "pomelnic" al satului Prigoreni, copia acestuia fiind păstrată la biserica din sat și orginalul, din 1944, la Muzeul de Istorie din București. În anul 1885, biserica a fost mutată în satul Ion Neculce, fiind restaurată după biserica inițială care data de pe
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
ctitorului, era o trimitere către ctitorii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În Diata marelui logofăt Constantin Balș din 30 ianuarie 1822, publicată în “Uricariul”, XI, p. 337-359, boierul lăsa suma de 1.000 de lei pentru a fi trimisă, cu pomelnic, la Sf. Mormânt, devenind astfel ctitor al Bisericii Sf. Mormânt. Mult timp s-a crezut că pisania originală a bisericii a fost pierdută, dar ea a fost descoperită în 1924, sub pardoseala bisericii. Pisania se află amplasată în prezent deasupra
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly. Cu regele polon Mircea mai avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era în viață. Pomelnicele mănăstirilor Tismana și Arnota menționează o a doua soție a lui Mircea, doamna Anca. Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menționat într-un singur document de danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov. Mircea a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
își țin inima în lada de bani. Și pentru că tocmai atunci murise unul dintre aceștia, s-a căutat și s-a găsit într-adevăr și inima plină de sânge a lui tot în cufărul cu bani. Și lung ar fi pomelnicul minunilor făcute de Sfântul Anton, dacă am vrea să le înșirăm pe toate. În anul 1230 se reîntoarce la Padova. De data aceasta vine pentru a muri aici, însă aceasta avea să se întâmple numai după un an. Cum a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de construcție de la “prea cinstitul boier vel paharnic, Grigorie Buzoianu
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
acea biserică, iar carele va îndrăzni a străina de la această biserică să fie neertat de Domnul Iisus și de Maica Domnului și de sfinții arhangheli și de toți sfinții până ce îl va întoarce iarăși înapoi. Văleat 1836 iunie 26”". Un pomelnic pictat pe lemn datează din anul 1845, el având următorul text: "„Acest pomelnic este al lui Petru Ilie, Solcanu Ion, Bogdănești, 1845”". Construită pe malul râului Bogdăneasa, biserica a fost afectată de desele alunecări de teren. În perioada 1803-1805, ea
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
neertat de Domnul Iisus și de Maica Domnului și de sfinții arhangheli și de toți sfinții până ce îl va întoarce iarăși înapoi. Văleat 1836 iunie 26”". Un pomelnic pictat pe lemn datează din anul 1845, el având următorul text: "„Acest pomelnic este al lui Petru Ilie, Solcanu Ion, Bogdănești, 1845”". Construită pe malul râului Bogdăneasa, biserica a fost afectată de desele alunecări de teren. În perioada 1803-1805, ea a fost demontată și strămutată mai la vest, în interiorul cimitirului sătesc. După ce a
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe spatele pomelnicului de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: "„Pomelnicul preotului Ioan și al tatălui său preotul Petru care au fost întâi ctitor și singur stoler la facerea bisericii din Boroaia, durată din nou la anul 1808 august în 15
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]