1,120 matches
-
tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gîdila ? Ei bine, cîteodată, chestia aia mă făcea să... rîd. Așa că, dacă ar fi să-ți vînd un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze. Fuck. A făcut-o deja. — Francesca a zis... spune pe un ton alb ca creta. Francesca mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu că voi muri. Nu ca un șobolan. Am și eu nevoie de puțină ceremonie, de puțin lux, doi-trei trompetiști... Înțelegi? Puțină lume care să privească... GARDIANUL: Domnule, acum, că tot ne-am împrietenit puțin, am să vă vând un pont... ARTUR (Aerian.): Ne-am împrietenit, noi...? GARDIANUL:...publicul nu mai agreează execuțiile... Nu mai vor să vină, nu mai e ca altădată. Spuneți-mi și mie, câți mai sunt astăzi care știu să apreciere o lovitură? O lovitură frumoasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un adevărat dar. — Și ce-a plănuit pentru mine? l-am întrebat eu. — A vrut să te smulgă din țara asta, să te ducă în alta, unde puteai fi răpit cu mai puține complicații internaționale. I-a vândut lui Jones pontul unde și cine erai, i-a stârnit din nou împotriva ta pe O’Hare și pe alți patrioți - toate acestea făcând parte dintr-un plan de smulgere a rădăcinilor dumitale. — Mexico... ăsta e visul pe care mi l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ai oase mici, zise Violet cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo. O să vii fuguța la noi rugându-te să-ți vindem ponturi pentru slăbit. Violet își recăpătă energia. Să știi că injecțiile cu insulină chiar funcționează, zise ea. Bag mâna în foc pentru ele. Ceea ce nu înțeleg eu, zisei, e că ar trebui să descompună carbohidrații, nu? — Și zaharurile. — Dar tu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit cu apă, și cu capătul tăiat. —Ăsta a fost pontul cel mai grozav din numărul pe decembrie al lui La Gunoi! a spus ea cu încăpățânare. Da, îmi închipui. Dar, draga mea, cum o să ajute asta la salvarea planetei? De câte ori pe an, în afară de Crăciun, folosim un aparat de glazurat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gunoi. Vocea mamei ei a plutit către ea: „Înainte aveai niște haine așa de frumoase...“ Când s-a întors în sufragerie, Alice a descoperit că personalul lui Jake se strânsese în jurul lui. Se dezbătea care ar fi trebuit să fie Pontul Lunii din La Gunoi!. Deodorantele alea cu bilă, a sugerat Jessamy. Trebuie să fie și ele bune la ceva. Alice s-a alăturat grupului plină de zel. O discuție creativă era un lux de care nu se mai bucurase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vreme. Dacă le-ai vopsi, ar putea deveni niște popice grozave pentru bowling, a propus ea. Pe bune, dacă te gândeai mai bine, ideea era de-a dreptul strălucită. Plus că era mult mai simplă și mai distractivă decât majoritatea ponturilor pe care Alice le citise în La Gunoi!. Joss i-a aruncat o privire piezișă. Nu prea cred. —De ce nu? a spus Alice zâmbindu-i lui Jake, de la care aștepta o formă de încurajare. Însă, spre surprinderea ei, chipul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să ne crească vânzările. —Așa e, a intervenit Alice cu curaj. De ce să nu spună și ea ce gândește? În fond, ea era cea care plătea aproape toate costurile revistei. Poate că nu i se permitea o opinie legată de Pontul Lunii, dar cu siguranță că în zona asta avea voie să se exprime. — Ar putea fi ceva benefic să existe o față celebră pe copertă. Jake părea iritat. —Chiar așa? Și pe cine ai propune tu? Alice s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din pielițe și cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decât cât să le vândă pontul... Ei trei, rămași în Buzești, nu hălăduiră aiurea pe străzi. De scârba patrulelor, se strecurară într-un subsol de bloc de pe Doctor Felix, peste drum de cârciuma "Fîntînica", traseră tutun, haliră alune din buzunarele cât căruța, ale lui Arvinte. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultimul an au început să se apropie între ei. Stani făcea pe ‘’pozarul’’ cu aparatul Cmena 6, iar ele își arătau talentele fizice care nu erau de neglijat. Târziu într-o noapte mohorâtă și friguroasă de toamnă, cum numai în Pontul Euxin poți întâlni, Stani se pusese cu burta pe carte sub privirea de sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot nu mai venea să le vândă pontul. În noaptea aia -lau cercetat pe Paraschiv dacă i s-a urii cu binele, dacă auzise de poliție și de om mort, dacă se pricepea să taie un buzunar fără să-l simtă nici Dumnezeu cu îngerii lui din cer
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n stânga, sunau capetele ca lemnele. Bogați negustorii! Retezam degetele și trăgeam ghiulurile. Îmi umplusem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
152 Pe când ei ce să facă? S-au strâns în Cațavei, la sfat. Nu lipsea nici Titi Aripă, vărul Didinei, care trebuia să rămână să păzească ogeacul. Au vorbit ce-au vorbit, până să plece, le-a vândut Nicu-Piele un pont. Ședea încălzindu-și oasele lângă soba de tuci. Nu răbda la frig, că-l durea carnea bătută și vlăguită prin pușcării. Îl țineau șalele de atâta dormit pe pământul gol și la vremea asta se canonea. Mai avea și niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aici nu mai scăpăm zdraveni! spuse. - O, că nu-i dracu așa de negru! Ține-te bine, numai pe Stăpân să nu-l vindem, c-a mai omorât trei pentru asta. Altfel, e mișto, mai vezi și tu lumea! Toți ponții pe la Mititică trec întîi și pe urmă îi duce, care încotro... - Gura! strigă la ei un sergent și-i cară după el. I-a bătut și ziua, și noaptea și tot au spus. Au dat vina în Nicu-Piele, dus în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii tot pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia de nevastă pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luni până ce ea va Începe să facă naveta la facultate, Îi vom cumpăra atunci o mașină. Era În al nouălea cer! După ce am ajuns seara acasă, a venit la mine cu o listă scoasă la imprimantă ce cuprindea prețurile și ponturile de avut În vedere la cumpărarea mașinii despre care discutaserăm mai Înainte. „De unde ai scos-o?”, am Întrebat. „De pe calculator”, a răspuns ea. „Cum, de pe calculator?”, am Întrebat-o din nou. „Păi”, mi-a zis, „pe internet poți găsi tot
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a continuat directorul de vânzări, „are pe frunte o venă care se umflă când e gata să-și iasă din pepeni. Dacă Începe să se mărească În timp ce vorbești, probabil că ar fi mai bine să schimbi subiectul”. Mulțumindu-i pentru pont, Carol a Început să se Întrebe În ce se băgase. La un sfert de oră după aceea, președintele a intrat În sală, a trântit pe masă un braț de hârtii și a zis: „Hai să terminăm odată”. Arătând către vicepreședintele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dar eu o prefer pe cea a lui Lakein. Deși sunt foarte multe sfaturi care să vă ajute să recâștigați controlul asupra vieții dumneavoastră, există unul special care m-a făcut să-mi schimb brusc modul de gestionare a timpului. Pontul, numit Lakein’s Question („Întrebarea lui Lakein”), este să te Întrebi de câteva ori pe zi: „Aceasta este oare cea mai bună modalitate de a-mi petrece timpul?”. Întrebarea această simplă m-a determinat să-mi schimb activitățile de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
au înghesuit să o aibă ca profesoară pe frumoasa Lara Croft! Dar iată că jocul este prea dur, așa cum afirma și editorialistul: „Stop! Help! În fața unei dificultăți la limita suportabilului, am crezut de cuviință, să vă ușurăm viața cu un pont - dumneavoastră, celor care ați investit în acest coșmar...”. Într-adevăr, la unele niveluri, Lara Croft trebuie să se cațere sau să înoate în canalele de scurgere ale Londrei (unde dau târcoale crocodili), iar torța nu rămâne aprinsă decât câteva secunde
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
să constituie un edificiu unic, ca un poem finit. Calamitatea cea mare a Bucureștilor era, după Ioanide, că n-a-vea un fluviu alături, ca Tibrul, Neva, Sena, Dunărea, ori marea, ori în fine o legătură prin canale grandioase cu Istrul și Pontul Euxin. Factorul acvatic se putea totuși deocamdată suplini prin fântâni și bazinuri. În proiectul lui Ioanide Calea Victoriei forma o suită neîntreruptă de clădiri absolut egale, cu etajele în linie, în număr de nouă. De la un capăt la altul privirea trecea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un nod existențial care-l strănge vizibil. E strămtorat pe toate planurile. Conjunctura socială îi este complet defavorabilă. Stă să fie sugrumat de cenușiul în care se găsește imersat ca-ntr-o mare. Se trezește condus spre un maestru. Plătește pontul, nimic nu e gratuit, cu căteva pahare de țuică. Inteligent, cinic, creativ și practic, maestrul acționează după principiul: povestea vinde. Societățile aflate în tranziție, adică într-un travaliu dureros și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
găseau pe teritoriile Tunisiei, Algeriei și Marocului de astăzi. În Europa, cei mai vechi viticultori au fost tracii. Viile ilirice și celtice sunt amintite în operele lui Strabo și Dio Cassius (155-236 e.n.). Xenofon amintește de vii întinse pe malul Pontului Euxin. Se pare că grecii au luat vița de vie și vinul de la ei, odată cu mitul dionisiac. Imitând mai întâi pe greci și apoi perfecționându-se, romanii nu au întârziat să-i egaleze, devenind la rândul lor iscusiți viticultori și
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
Cu păreții lui perpendiculari, acest pod formează singura intrare, ușor de apărat (căci are o lungime numai de câțiva metri ), la dealul Cearaveț, pe care stătea odată reședința, dispărută fără urmă, a țarilor bulgărești ce domneau de la Tisa pîn-în regiunile Pontului. Aicea erau domnitorii din dinastiile șișman și Asan de pe la anul 1000 și până la anul 1393, în care Celebi, fiul marelui Baiazet, au plantat flamura cu semilună pe culmea rezidenții. Patriarhul Antimie, numărat între sfinții naționali, care ținea locul în absența
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Anaforalei. Asta nu înseamnă că boierii nu vor reuși, până la urmă, să-și asigure un volum cât mai mare de munci agricole fără plată, introducând obligația ce s-a numit în vocabularul țăranilor și chiar în documentele timpului boierescul sau ponturile boierești. Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]