5,976 matches
-
vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de răceală mirosul de camfor. Am început să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit de cine știe unde, care ne lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm pe pământul de acolo, că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
apăsat, fără să se uite Înapoi ca să vadă dacă eu Îl urmez au ba... Și mergea omul! Nu glumea deloc! Eu gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de vreun ceas, ne oprește o santinelă. Nu știu ce i-o fi spus omul din fața mea, că ostașul ne-a dat cale liberă. Și iarăși mers de „răcute”, până, În sfârșit, văd niște bordeie. „Așteaptă aici” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-a luat mâinile și le-a sărutat, ca la popă... ― Intraț’ În casa noastrî, sî vă ominim așă cum să cuvini. Antuzî! Adî apî caldî ca sî sî speli dumnealor di colb, cî o bătut atâta drum!... În clipa următoare, o nălucă de fată, toată numai nuri, a și sosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei, la lumina lămpii și a lumânărilor, ca în plin ev mediu, dar ce mai conta. Drept invitați, soții Teodorescu se mulțumiră cu o mână de oameni, printre care, în afară de popă și de doctorul Rigani, se mai aflară, drept rude apropiate, Lazăr și Iustina Popescu, precum și câțiva colegi de la serviciu și, bineînțeles, moș Panciu, bunul lor proprietar, care le fu, de altfel, de mare ajutor și folos în acele împrejurări. Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fie tachinat pe această temă și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala lui Creangă: dacă e cal, să tragă și, dacă e popă, să cetească! spuse Norica îngăduitor. Și tu, care la început ai crezut că elevul ăsta al tău nu se pricepe să extragă nici măcar o rădăcină pătrată!... Ce zici tu de Creangă e altă poveste! i-o întoarse Sever cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce Fane măturătorul, ajutat de doi paznici comunali, nu mai prididise să care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la el acasă și aici, după ce cinstiră împreună câteva păhărele de rachiu tare, se apucă să-i spună că și el se gândea să intre-n partid și să pună umărul la campania de colectivizare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umărul la campania de colectivizare, care se profila în mod fatal la orizont. Cum așa, părinte Niță?! E posibil să slujești în același timp pe Dumnezeu și partidul comunist?... se arătă extrem de surprins Stelian de această mărturisire. De ce nu? replică popa liniștit. Orice e posibil în ziua de azi! Chiar și faptul că un preot poate fi membru de partid. E pentru prima dată că aud de așa ceva, mărturisi Stelian. Popa Niță Niculescu își arătă dinții într-un zâmbet forțat: Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voia să intre-n partid în virtutea convingerii că așa era cursul evenimentelor și îi cită apoi o serie de cazuri de preoți arestați și închiși, pentru că nu avuseseră credea el înțelepciunea de a colabora cu regimul. În cele din urmă, popa Niculescu îi declară că nu vedea nimic condamnabil dacă Stelian ar fi acceptat să facă parte din acea comisie și nici chiar dacă s-ar fi înscris în partid. Vărăștenii aveau cu siguranță să înțeleagă și să aprobe o asemenea atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se poate de serios că, în cazul că Stelian s-ar fi alăturat comisiei, ar fi urmat să beneficieze de o pensie mărită și de alte avantaje, între care și de un lot agricol de folosință... Ce mai aștepta?... Când popa își sfârși pledoaria, Stelian îi mulțumi pentru țuică și pentru grija pe care i-o arăta și, fără să mai adauge nimic, își puse pălăria pe cap și se pregăti să plece. 7 La câteva zile după discuția cu popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
popa își sfârși pledoaria, Stelian îi mulțumi pentru țuică și pentru grija pe care i-o arăta și, fără să mai adauge nimic, își puse pălăria pe cap și se pregăti să plece. 7 La câteva zile după discuția cu popa Niculescu, în sat avu loc o întâmplare care făcu multă vâlvă în sat. Un militar în termen, venit acasă în permisie, îi retezase capul cu coasa unui oarecare Guiț, cunoscut de toți drept un mare bețiv și un înfocat purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
omul rămăsese infirm de un picior în război, dar nu și de relele-i năravuri. Că nu trebuia să caute prietenia unui individ de teapa lui Picior de Lemn. Din noul cerc de prieteni ai lui Virgil făcea parte și popa Niță Niculescu, în privința căruia Stelian avea de asemenea rezerve, chiar dacă nu vorbea despre asta pe față, ca în cazul lui Picior de Lemn. Popa Niță îi fusese și pe vremuri prieten lui Virgil, dar nu atât de apropiat. Fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se ducea la seceră sau la coasă, pe când Virgil făcea excursii cu bicicleta lui franțuzească de curse sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la cârciuma lui Panaitescu din Ciocoveni. Alt soi de viață!... Acum, însă, în lipsa vechilor prieteni, popa îi deveni prieten apropiat, un om de la care putea să se informeze în legătură cu o mulțime de lucruri, popa fiind la curent cu toate și putând să-i comunice prompt orice noutate, folosindu-se de alfabetul surdo-muților, pe care îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la cârciuma lui Panaitescu din Ciocoveni. Alt soi de viață!... Acum, însă, în lipsa vechilor prieteni, popa îi deveni prieten apropiat, un om de la care putea să se informeze în legătură cu o mulțime de lucruri, popa fiind la curent cu toate și putând să-i comunice prompt orice noutate, folosindu-se de alfabetul surdo-muților, pe care îl învățase cât se poate de bine. Că popa Niță Niculescu era bântuit de gândul de-a se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la care putea să se informeze în legătură cu o mulțime de lucruri, popa fiind la curent cu toate și putând să-i comunice prompt orice noutate, folosindu-se de alfabetul surdo-muților, pe care îl învățase cât se poate de bine. Că popa Niță Niculescu era bântuit de gândul de-a se înscrie în partidul comunist sau că începuse să-i povățuiască pe oameni să renunțe de bună voie la pământ și să se înscrie în colectiv, asta Virgil habar n-avea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
categoric, pretextând nu prea convingător că nu mai dorea să-și aducă aminte de cele întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de gând în mod foarte serios să-și extindă grădina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i, așa-i, a pus capăt discuției acesta și a simulat somnul. Bătut de gânduri, a ascultat în liniște suflarea și apoi, de la o vreme, sforăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dorsală către munca productivă, utilă societății! La hei-rup, mapiștilor, la șut! și l-a cuprins un sentiment de groază că urmează el însuși să fie șutat către acele direcții de pierzanie. Da, fără îndoială, i‑a venit rândul!.. Nepot de popă... i-ar sta de minune la șaibă! Cu aceste gânduri sumbre, a intrat pe furiș în apartament și, în loc de bună seara, și-a dus arătătorul la buze și și-a însoțit gestul de un ș-ș-ș prelung adresat soției. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plagiat, încât... Argumentul meu forte era însă altul: Jojo nu putea în veacul vecilor să mă toarne celor din înalta lume muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar, de la o vreme încoace, cam de pe când ți-am blagoslovit turbinca aceasta, te-ai făcut prea nu știu cum. Cu dracii de la boierul cela ai făcut hara-para. La iad ai tras un guleai, de ți s-a dus vestea ca de popă tuns. Cu Moartea te-am lăsat până acum de ți-ai făcut mendrele, cum ai vrut; n-ai ce zice. Dar toate-s până la o vreme, fătul meu. De-acum ți-a venit și ție rândul să mori; n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
casă, nenorocitule?! De ți-o mai trebui ție plimbare nocturnă pe două cărări, să nu-mi zici mie Eufrosina, strânge-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos și civilizat, mi-a explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]