2,752 matches
-
stăteau pe canapea sau la masă, indiferenți la cursul orelor măsurate de clepsidra albastră de pe bufetul nupțial cu geam, moștenită de la o rudă de pe alt continent pe pervazul ferestrei, la vedere, o orhidee-n floare primită cadou lângă chiuveta din porțelan cu model bătrânul devenea mai bătrân tânjind după vânătoarea cu zimbrii furtuni în sufletul iernii glasuri din păduri cu urși grizzly rătăciți glasuri din prerii oceane aparte și medici empirici numărând pahare și farfurii linguri și lingurițe în ordine, cum
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
dar nu destui, Doar câțiva s-au trezit devreme Și-aleargă printre crizanteme. Spectacolul este măreț, E aur mult și-n pădureț Și ochi sunt prea puțini să vadă Marea comoară din livadă. Sunt diademe-n filigran, Mărunte flori de porțelan, Argint și pietre nestemate Și mii de perle minunate. E bronz în mere și în nuci, Nu mai auzi cântec de cuci, Pe câmp, în munți ori în grădină Doar toamna-i singura regină. Referință Bibliografică: TEZAURUL TOAMNEI / Gheorghe Vicol
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350371_a_351700]
-
fundul ceștii. Ceva mai târziu, au apărut și două „mașini” la care se făcea cafea ness și cafea filtru. Zahărul oferit era cubic, ulterior cafeaua era îndulcită cu zahăr tos (care se lua cu lingurița din recipiente de sticlă sau porțelan așezate pe mese) și abia la începutul anilor ’80 au apărut porțiile de zahăr în pliculețe. Cafea și băuturi răcoritoare cu cofeină se puteau consuma și în alte localuri, dar locul acesta avea o atracție aparte. După o scurtă perioadă
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 3 Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului JURNALUL În aceste zile de cînd stau la mine Thomas cu Licurișca, am avut ocazia să le citesc Jurnalul, la care scria mai
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
o secundă sau pentru o infinitate în acea lovitură ce ar putea răsturna cerurile și pămîntul și probabil și Universul, daca barosul, strîns puternic în pumnul fierarului, ar căpăta valoarea unei clipe încremenita în eternitate. Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 3 / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
-i restitui vieții, îi conduc pe fiecare acasă... Așa m-am întâlnit cu o lume apusă, cu Florence Loebel, Irena Froid, Lora, Nadia și Armand, Alexiana și, într-o continuitate fericită, cu Suzi și Sanda. Bucuria de a-mi regăsi porțelanurile întregi, o atribuisem izbânzii la care râvnesc! Eliminam ceas după ceas altă cutie din câte îmi stăteau în cale, cuceream spațiul, o muncă interminabilă îmi cerea prelungirea în noaptea deja sosită când mă chema restaurarea bibliotecii. „Să restabilești o bibliotecă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Ștergarele le foloseau la împodobirea icoanelor, sau le păstrau părinții în lada de zestre să i le dea fiicei lor la nuntă. Da, ce deosebire față de vila somptuoasă, plină cu mobilă grea din nuc, cu tablouri originale și bibelouri din porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase de la magazinul Ц.Y
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase de la magazinul Ц.Y.M. când a fost la un congres pe teme profesorale. Toate acestea le-a aflat mai târziu când i s-a
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
încăperea de baie, Săndica a rămas înmărmurită. În nici un hotel sau restaurant prin care a trecut în timpul studenției însoțită de sirian sau de conferențiar nu a văzut așa ceva. Pereți din marmură de cea mai de buna calitate, obiecte sanitare din porțelan la culoarea opalului, iar cele metalice din bronz strălucitor. Prosoape pufoase și groase cât plapuma sa de acasă. Lumini încastrate în pereți. Totul strălucea de curățenie. Bănuia că nu mama lui Mircea se ocupa de întreținerea acestora, după cât de impozantă
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
de întreținerea acestora, după cât de impozantă se prezentase în ușa de la intrarea în vilă. Când au pătruns în Salon unde se servea masa, a înțeles cine răspundea de toată această curățenie. Maria, menajera familiei, aștepta cu un castron mare din porțelan chinezesc, plin cu supă aburindă de pasăre și tăiței de casă, în capătul mesei. Tinerei îi era teamă ca nu cumva să facă vreo gafă, să păteze de emoție fața de masă din olandină fină brodată, de culoarea lămâiei, când
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
foarte delicioasă? - Vă rog să-mi spuneți Săndica. Prefer o băutură mai puțin alcoolizată. Nu sunt obișnuită cu alcoolul. - Desigur, aduce Maria sticla imediat. Există și pepsi cola. Masa a decurs într-o liniște în care se auzea numai clinchetul porțelanurilor lovite cu tacâmurile. La început s-a instalat o atmosferă glacială, de tatonare și studiere reciprocă. Săndica nu putea să nu observe cum era privită discret de ambii părinți. Parcă nu-i pria supa deosebit de delicioasă. Înghițea câte puțină supă
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
Acasa > Poeme > Antologie > INSULA DE PORȚELAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni
INSULA DE PORŢELAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344471_a_345800]
-
Acasa > Poeme > Antologie > INSULA DE PORȚELAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care reușeau să se înfrângă pe sine și să treacă dincolo de linia orizontului pentru a o privi din apropiere erau
INSULA DE PORŢELAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344471_a_345800]
-
Acasa > Poeme > Antologie > INSULA DE PORȚELAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care reușeau să se înfrângă pe sine și să treacă dincolo de linia orizontului pentru a o privi din apropiere erau condamnați să o viseze în fiecare noapte Referință Bibliografică: Insula de porțelan / Ion Untaru
INSULA DE PORŢELAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344471_a_345800]
-
insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care reușeau să se înfrângă pe sine și să treacă dincolo de linia orizontului pentru a o privi din apropiere erau condamnați să o viseze în fiecare noapte Referință Bibliografică: Insula de porțelan / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 630, Anul II, 21 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
INSULA DE PORŢELAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344471_a_345800]
-
acopere uniform spațiul dintre trotuare , ca o plapumă naturală. De unde, la primăvară, se vor trezi straturile corespunzătoare de flori. Dio a fost apreciat verbal de proprietari : o doctoriță super și un avocat pe măsură.Soți.Tineri.Cu două fetițe.De porțelan. Iubire, bibelou de.De două ori. Deocamdată. Într-una din seri, Dio singur cu proprietăreasa, pe trotuarul din fața vilei, i-a recitat o poezie : de atitudine. Proprii : poezia și atitudinea! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (36) / Costel Zăgan
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
a lunii, lacrima de rășină a pinului, scursă pe stânjenelul din umbra lui, platoșa gheții râului din câmpie, ceara topită a lumânărilor albe de nuntă în care se oglindește vitraliul unei catedrale, piatra de ametist a inelului din pocalul de porțelan cu vin! Este Janet Hârbu, născută la Comănești, locuitoare și om de valoare al Constanței, acum. Este tânăra doamnă cu ochii de cer! Îi are atât de albaștri, de un albastru lucitor, plini de lumină, cu reflexe violet! Seamănă mult
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
amplasate în Merlion Park. Cea mare are o înălțime de opt metri și cântărește șaptezeci de tone, iar cea mică numită și „Puiul de Merlion” are 2 metri și o greutate de 3 tone. Sculpturile sunt acoperite cu plăci de porțelan și sunt create de artistul plastic singaporez Lim Nang Seng. Din gură acestora se scurge un jet puternic de apă. Ambele au fost dezvelite în septembrie 1972 în prezența primului ministru de atunci, Lee Kuan Yew. Alte statui pot fi
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
Iohanis n-a căzut din cer, se răsucește Ștefan cel Mare în mormânt, nu-i puțin lucru să-l vezi pe nemțoiul ăsta mătăhălos, crescut ca buruiana nebună pe marhinea hatului, umblând ca un elefant scăpat printr-un magazin de porțelanuri, așezându-se în cur pe Brâncuși, la Masa Tăcerii, ori rânjind satanic mulțimii, arătându-și dinții de gloabă vândută la abator, marketingul morții vinde masiv, la scară planetară, teroarea, la fel, vino mai bine acasă, nepoate, ne-om descurca noi
SCRISOAREA BĂTRÂNULUI GOOGLE CĂTRE NEPOTUL SĂU ERASMUS DIN BANGGUNGGOS ( PAMFLET ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350015_a_351344]
-
ochiului la el și se mira cum de poate mânui așa de simplu tacâmurile. Mișu nu a avut nevoie de șervețel, dar s-a folosit de el pentru a-i arăta ei, fără vorbe, că acelea din suportul elegant de porțelan sunt pentru așa ceva destinate. - Să mănânci tot ce ai în farfurie, i-a zis el când a văzut că ea încetează să se mai servească. - Mulțumesc frumos, domnu', dar e mult... Nu pot să mănânc atâtea ăstea ... - Hai, nu te
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CU BASTON ȘI FĂRĂ RESTRICȚII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Cumpăr păpuși de porțelan, regine de sticlă, scăpate de rug femei din popor s-au dezis de profeți fățarnici, unicul fotograf a murit și el. Cine să mai prezinte adevărate momente așezând timpul în oglinzi acoperite? Cercul s-a închis înghițind trecutul, pe margini
CU BASTON ŞI FĂRĂ RESTRICŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365463_a_366792]
-
în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeșnicul subțirelui pahar./ Potirul nou al florilor e pumn/ Închis ușor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare, agresive și devoratoare. Laleaua
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine se duce în grădină, se gândește să-și aprindă o țigară și sare în aer cu privată cu tot. Întrerup, caut niște mărunțișuri fără importanță și văd doi pisoi, parcă erau din porțelan de Saxa, jucându-se peste grămada de lemne. Probabil ai vecinului. Mă privesc cu neîncredere sporită, îmi scanează fizionomia, iau o probă de miros să mă recunoască după, și se retrag strategic. Mai târziu ne-am împrietenit, le puneam mâncare
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]