1,303 matches
-
militară. Ulterior, a fost pedepsit pentru o a treia faptă: în timp ce-și executa datoria de pază de noapte în Filipine, a tras în mod inexplicabil cu pușca în junglă. Slab din punct de vedere fizic, Oswald a fost poreclit "Iepurele Ozzie" după personajul de desene animate; după aceea "Oswaldkovici" după ce și-a exprimat sentimentele pro-sovietice. În noiembrie 1958, Oswald a fost transferat înapoi la El Toro, unde funcția unității lui era să „servească ["sic"] pentru avioane și să antreneze
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
cu avionul din Istanbul, împreună cu prietena lui. Asupra sa i se găsesc multe plicuri cu hașiș lipite de corpul său - aproximativ 2 kg în total - și este arestat. După un timp, sosește un american (care nu este numit, dar este poreclit "Tex" de către Billy din cauza accentului său texan), îl ia pe Billy la o secție de poliție și face oficiul de translator între Billy și polițiști. Billy este interogat și spune că a cumpărat hașișul de la un taximetrist și se oferă
Expresul de la miezul nopții (film) () [Corola-website/Science/326500_a_327829]
-
din anii 1930 a circa 100 deținuți în colonia din Guyana franceză. Chiar după ispășirea pedepsei ei trebuie să rămână mai departe în Guyana în exil forțat. Printre deținuți se află Henri Charrière, care datorită tatuajului său de pe piept este poreclit Papillon. El este acuzat de a fi omorât un proxenet, lucru care a fost de el negat toată viață. În timpul transportului pe mare al deținuților, Papillon se împrietenește cu falsificatorul de bani Louis Dega. Papillon salvează viața lui Dega, care
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „"aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș"”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea lui Grigore Ureche, în care rolul elegibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de dorința domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
în pământ și legate între ele cu șine de oțel, întocmai cum le-a cerut Ștefan. Ce a ieșit a fost o cale ferată, dar cum ea pe atunci nu avea nu-me, pentru că nu mai fusese alta înainte, oamenii au poreclit-o Calea Nebunului, gândind că fiul stolnicului s-a tulburat la cap, dar n-a spus nici unul pâs, cunoscân-du-l de șturlubatec și zălud, și zburdalnic". (p. 62) Dacă trenul lui Ștefan poate fi luat ca o săgeată ironică aruncată de
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
se mișca în întunericul nopții. Era copilul. Sau Theo, așa cum ei - sau, mai curând, Amanda - se deciseseră, în sfârșit, să-l boteze. Degeaba explicase Hugo că el avusese un coleg pe nume Theo, care, datorită lipsei vreunei străluciri academice, era poreclit Thicko 1. Cu toate că nici el nu fusese foarte bun la școală, Hugo se temea ca fiul lui să nu aibă parte de aceeași soartă. A ciulit urechea în tăcerea din casă. Se părea că Theo adormise la loc. Intenționând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și eu la vârsta ei. Văzuse cât de ușor o păcălise pe mama ei. „Frumusețea noastră răpitoare“, o numise. Harry devenise „gentlemanul nostru englez“, iar ceva mai târziu, când Heinrich aflase că Harry avea o emisiune populară despre câini, Îl poreclise „faimoasa noastră vedetă de televiziune“, lucru care-l Încântase pe acesta până peste poate. Heinrich Însă nu se pricepea la ademenit copiii. Le zâmbea prea larg și le vorbea cum le vorbesc mulți adulți bebelușilor. „Ți-e fomică la burtică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mele. Gestul făcea cât o mie de răspunsuri. Apoi am deschis fișierul. În mijloc, trei documente, noi, necunoscute. Am dat click pe primul și i-am recunoscut imediat conținutul, fără să citesc semnătura: Mă numesc ca tot românul și sunt poreclit sinistru, slugăresc fidel partidul și docil pe prim-ministru. Am o cameră cu limbă, ce pornește din lentilă: ea, pe fesele sus-puse, lustruindu-le abilă, grațios se desfășoară din înalturi ca o scară; pe ea, șamponat cu grijă, președintele coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o excelentă dulceață. Directoarea adjunctă te întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zi, dacă n-ai fi știut că ciocolata nu există); Dux, plin de zgârieturi (avea un motan, Mișu, care-l rupea); „Bucată“ (cel bine numit; forma feței semăna cu cea a unor fese); Andrei, prea înalt pentru vârsta lui (era poreclit Rahan); Relu, prea scund (în plus, își rupea cojile de la julituri, așa că apărea cu urme pe tot corpul, ca de tortură); Noni, bălai și plângăcios; Doru, urât și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica“, dintr-un motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mormăi o voce. - Care ești, măi? Întrebă căpitanul. - Vasile al lui Scatoalcă, din malul Gorjului. - Ce nume e ăsta, Vasile al lui Scatoalcă? Și cum ai ajuns tocmai aici, În inima Moldovei? - Nume ca toate numele... spuse Ion. Așa Îl porecliră pe taică-meu, că era iute la mânie, și așa mi-a rămas și mie numele. Și iacătă-mă-s. Venii la a mai tare oaste din părțile românești. - Aveai oastea lui Vlad. - Aveam. Da’ aveam și birurile, și sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mitruț Albul de la Albești, iar celălalt Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cantacuzino și o mulțime de privilegiați, {EminescuOpXI 279} ba chiar numai privilegiați amestecați în revoluție; dincoace vedem pe mitropolitul, pe d-nii Christian Tell, pe Eliad, pe Bolliac ș. a., liberali într-adevăr, dar toți respingând cu indignare onoarea de-a fi porecliți confrați ai d-lui C. A. Rosetti și ai roșiilor. Acestea le zicem nu pentru că revoluția de la 1848 ar fi avut cel mai mic efect asupra poporului românesc, ci pentru ca s-arătăm că, daca acea revoluție ar fi avut importanța
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nineteenth Century: An Essay in Comparative History, traducere de Susan Burke, Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 27. Kula, Measures and Men, p. 150. În anii 1920-1930, În Birmania de Sud, coșul În care stăpânul strângea dările În produse era poreclit „zdrobitorul de căruțe” (James C. Scott, The Moral Economy of the Peasant: Rebellion and Subsistence in Southeast Asia, Yale University Press, New Haven, 1995, p. 44). Faimoasa toise (riglă gradată) din fier de la Paris, de pildă, era fixată Într-unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în mână toate ițele propagandei, învățământului și culturii. Conștientizându-și și onorându-și calitatea și înălțimea funcției sale, el se cățărase pe post de conferențiar, fără nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
borurile largi, având bătute în postavul din față trei steluțe: una mai mare, în mijloc, și alte două, alături, de-o parte și de alta primeia. Când i-am văzut această impozantă și extravagantă pălărie, de cawboy, l-am și poreclit în gând "șeriful". Și așa i-a rămas numele, cât ne-am aflat în preajmă. Și, slavă Domnului, că ne-am aflat mai mult decât ne-am fi așteptat până când el avea să ne spună numele lui adevărat. Omul avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un pistol adevărat, mic și lucios. Îl vedeți? E încărcat. Are doar piedica pusă. E cu aer comprimat. Mi l-a adus băiatul meu, din S.U.A. El mi-a adus și pălăria asta... Oamenii de-aici au început să mă poreclească "șeriful". Fiindcă știau că am pistol și pălărie de șerif. Am zâmbit. Și Emilian Neda m-a întrebat: De ce râdeți? Că oamenii m-au poreclit "șeriful"? Așa v-am zis și eu în gând. Cineva, dintre cei ce așteptau, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
S.U.A. El mi-a adus și pălăria asta... Oamenii de-aici au început să mă poreclească "șeriful". Fiindcă știau că am pistol și pălărie de șerif. Am zâmbit. Și Emilian Neda m-a întrebat: De ce râdeți? Că oamenii m-au poreclit "șeriful"? Așa v-am zis și eu în gând. Cineva, dintre cei ce așteptau, spuse cu glas tare: Am vorbit acum pe telefonul mobil cu șoferul de pe omnibuz. În 10 minute e la noi. Emilian Neda ne puse la radio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Plevna, Grivița și Smârdan trimise soțiilor, părinților, fraților, acasă pe scoarță de mesteacăn, la 1877-1878; se mai găseau și niște coarne de fier, purtate în Evul mediu, la gât, de către robii de pe moșia mănăstirii Slatina de la acești "robi cu coarne", porecliți și asemuiți cu "niște draci", s-a născut satul din preajmă, care se cheamă Drăceni. Persoanele de la care au fost achiziționate aceste piese de muzeu erau, uneori, prezente în "Buletinul Muzeului" Suceava, care apărea și se răspândea în țară între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și continuă să cerceteze în mod frecvent instrumentele sale de lucru, ghidurile biobibliografice din bibliotecile sucevene. III. În strânsă legătură cu mai sus amintita categorie a instrumentelor de lucru pentru cercetători, dar pe o treaptă valorică superioară, bădia Eugen Dimitriu poreclit de unii, mai în șagă, mai în serios, "șoarece de bibliotecă" s-a implicat și ne-a dat, fie în calitate de colaborator, fie de unic autor, câteva cărți de documente importante pentru mișcarea culturală. În 1991, împreună cu Petru Froicu, profesor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi În fabrică era unu’, mi se pare că-l porecliseră deținuții „Bubi”. Și era maiștri civili... Era unu’ la sala de mașini, Engelberg. Apoi zicea către deținuți: „Du-te, măi, la domnu’ plutonier Bubi și spune-i să vie pân-aici”. Era unu’, Ferszedi, pe care l-am cunoscut... Ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intelectualizat are acum aspect de viață precară, unde totul se clatină: copiii se joacă în vechile și inutilele trăsuri hodorogite, căci Anghel Saligny și M. Râmniceanu trasează deja drumul de fier Adjud-Târgu Ocna etc. Tatăl, privit cu discretă ironie, e poreclit „pocherestant”, căci uita cu săptămânile scrisorile „de trimis”prin buzunare; familia și musafirii jucau „croquet” pe pajiștea din fața casei; dacă îi prindea întunericul, jucau mai departe la lumina lămpilor cu petrol, purtate de servitori; înainte de Crăciun, copiii citeau cataloagele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Ce va urma după comunism?”. Răspunsul nu l-am aflat. Întrebarea a fost considerată tendențioasă. Mi s-a scăzut nota la purtare pentru îndrăzneala de a pune o astfel de întrebare tocmai la ora de educație marxistă și tocmai profesoarei, poreclită Japița, care fusese secretară cu propaganda undeva, prin țară. Trecuseră ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
timpului pentru a găti acasă. De multe ori săream peste una sau două mese, fiind pe teren. Mișu aflase că mama lui primăriță este invitată la masă în fiecare zi și cu un fler demn de un „primar”, așa cum era poreclit, la numai câteva minute după ce masa era pusă, apărea însoțit de cele mai multe ori de inginerul de la ferma viticolă și de un milițian. Datorită acestor mese copioase, în câteva luni, am reușit să îndeplinesc cu bine sarcina primită cu ocazia instalării
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]