1,055 matches
-
plecat cu o mașină și m-am întors cu alta! zâmbi Anda, dezvelindu-și dinții albi în întuneric. Tăntălăul meu de regizor a făcut pană și nu-și mai găsea roata de rezervă. El zicea că i-a spart cineva portbagajul ca să-i ia rezerva, îmi tot arăta nu știu ce scrijelituri de șurubelniță, ce să zic! Doar nu era să stau acolo ca proasta, chit că eram aproape de casă... Am oprit un taxi și-am venit la tine! Ei, nu zici nimic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neamurile și părinții, să știu ce calitate îi e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sine probabil matroană posibil producătoare filme porno recomandăm filaj AR 29 SIM Volkswagen Passat bleumarin parcat zilnic față liceul de artă orele 8-14 În ultima săptămână pe bord crăcănat volumul Pizdeț Vakulovski brunetă mignonă posibil profesoară desen sugerăm percheziționarea portbagajului suspectă trafic marijuana liceu B 40428 Nissan Patrol roșu-Ferrari tânără 19-20 ani sandale Mihai Albu tricou mulat negru Kenvelo jeans asortat Diesel ochelari soare migdalați Carolina Herrera ceas bărbătesc posibil Breguet probabil amantă baron local În sesizările astea numerele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
năruiri interioare pe care nu o poate controla. Cu voce tremurată, bătrânul îi spune că mașina familiei fusese descoperită de niște copii, abandonată pe marginea șoselei, lângă București. Dar nici urmă de Smaranda. De la Neculai, șoferul, găsit legat cobză în portbagaj, nu s-au putut afla prea multe informații. Doar că la un moment dat un automobil aparent în pană blocase drumul, iar el ieșise să vadă ce se întâmplă. Leșinase brusc, în urma unei lovituri puternice venită din spate. Disperată, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
i-am zis eu ceva? Singură și-a aruncat pantofii din picioare și rochia de pe ea. Aaaau! Pe unde n-am fugărit-o și n-am prins-o! Unde nu și-a pus fundul! Pe capota mașinii, în spate pe portbagaj, înăuntru pe banchetă, pe scândura unde își schimba mereu picioarele și eu simțeam că îmi cade motorul pe mine. Ne-am hârjonit noi așa până spre seară și odată o aud că îmi spune! Mi-e frică! să nu dea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
netulburați gesturile lor grotești, virile, impresionante. Fiecare îți semnala dimensiunea braconajului: erai invitat să te-oprești și să beneficiezi, cu încredere. Dacă aveai proasta inspirație să cobori, te pricopseai cu un nisetru sau o cegă, de îți duhnea o lună portbagajul; când ajungeai la Constanța și-i tăiai burta, o găseai umplută cu pietre, să atârne la cântar. Sătenii îți mai vindeau icre negre, te puneau să guști, erau nemaipomenite; când desfăceai acasă borcanul, curgeau din el alicele sau bilele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo...“, l-am înțepat. „Un vapor nu, dar asta, da.“ Mihnea s-a aplecat și-a tras un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era cutia cu minuni. Mi-am adus și eu aminte de laptopul nostru, îl lăsasem în portbagaj. L-am anunțat imediat pe Mihnea. „Dă-mi cheile, mă duc eu.“ A întins mâna după chei. Nu prea îmi convenea, dar l-am ascultat. Ce putea să facă, să fugă cu mașina pe câmp? N-am protestat. Imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu bojdeuca fuseseră niște probleme, intrase un camionagiu cu TIR-ul în ea și-o făcuse praf, dar copacul nu pățise nimic). Până în ’89, dacă spuneai că ești scriitor, te primea lumea cu pâine și sare, plecai de la sate cu portbagajul plin de porumb și cartofi. Avea un respect meseria asta, o decență recunoscută. Doar milițienii și doctorii mai inspirau atâta importanță. Și parcă și-actorii. Acum, în intervalul de care unii au nevoie să clipească, iar alții să modifice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a votat. Mergem cu toții la Neptun. Robanu o să tragă mașina-n spate și-o să așteptăm acolo, cât ține conferința. Cum auzim aplauzele, intrăm în culise. Pe urmă, bună-ziua domnu’ scriitoraș și bam!, una direct în freză. Urcăm coletul în portbagaj; nu răsuflă de la Neptun până aici.“ Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să ne pregătim, fiecare cu treburile lui. Mihnea a plecat primul din cameră, să se schimbe din nou. Apoi a venit rândul Mariei. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic n-ar fi. Robanu vine și el prin spate, când îi fac semn. Intrăm în culise și punem mâna pe impostor. Ne vedem la mașină. Maria ne-așteaptă aici, cu motorul pornit. Îl săltăm pe scriitoraș, îl trântim în portbagaj, și valea! Maria, o să conduci tu. Te descurci?“ „Sigur. Viteza?“ „Normală, nimic peste limită. Suntem niște turiști obișnuiți, veniți la mare.“ „În mijlocul lui noiembrie, pe ditamai furtuna...“, am observat. „Are procurorul invitația, la o adică. Turiștii au mers la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am verificat ușile mașinii. Maria rămăsese în spate, lipită de banchetă. „Ești bine?“, am întrebat-o. „Aproape.“, a recunoscut ea, încruntându-se. „Ceva-n neregulă?“ „Exceptând faptul că am dormit singură azi-noapte, că ne pregătim să băgăm un om în portbagaj și că luni e posibil să fiu dată afară de la serviciu, nimic. Totul e-OK.“ „Nu e-un om oarecare.“, am încurajat-o, încercând s-o mângâi pe cap. N-ajungeam cu mâna. Chiar dormise singură, noaptea trecută? Eu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate chiar profesia: îmi dorisem să fiu actor), nimerisem în două secole, două orânduiri, două emisfere cerebrale. Ne târam demn, în tranzit, fără oprire. Mergeam la cafenelele de lângă Ateneu, după care fugeam la Billa, să ne facem cumpărăturile. Ieșeam cu portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă. Știam trucul de la hoții din Pajura, care deschideau în felul ăsta Daciile. Treaba mergea perfect la modelele 1300, 1301 și 1310. Ridicai puțin mașina din spate, după care o trânteai pe-asfalt: portbagajul sărea singur din încuietoare și puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi doream eu acolo, pe rampă, ce mi-ar fi plăcut cu-adevărat: să mă plimb într-un BMW 330 ix, automatic; să-mi dea și mie Zâna Maalox un stomac sănătos; să descarc Pif-uri și manuscrisele lui Macedonski din portbagaj; să fiu lăsat în pace. Am mulțumit frumos, i-am lăudat pe organizatori, după care am coborât. Aplaudau toți, ca la execuție. Habar n-aveau ce e-n sufletul meu. Din colț, de pe Academiei, m-am îndreptat spre „Edgar’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fermă. Și-n spate, pe creier, valul neuromagnetic.“ „E tare filmul. Doar la americani vezi mafioți care poartă centură de siguranță când se urcă-n mașină. Ca tot omul. Au limuzină neagră blindată, șofer, bodyguard, câteva kile de pistoale-n portbagaj, dar respectă cu strictețe regulile de circulație.“ „Mă rog, problema lor. Să revin. Ăla e-un exemplu de furtună neuromagnetică. La scară mică, dar eficientă.“ „Se poate și mai rău?“, m-am interesat, suflând aer cald în mănuși. Degeaba, Thinsulate-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
omului. Așa procedaseră și tarabagiii. Adunaseră sute, poate mii de exemplare și le țineau acum ascunse în sacoșe sau încuiate prin tarabe sau depozite. Unii, de frică să nu li se fure, veneau cu ele și la lucru, direct în portbagaj, le păstrau acolo și vara, și iarna, învelite-n prelate cu găuri de-aerisire, să nu mucegăiască. Așteptau să treacă timpul, să crească treptat cererea și, după ani buni, poate chiar cincinale, să le revândă pe sume astronomice. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neuro-economic. Niște oameni de afaceri cu halate de gunoieri. Cine crezi că m-a trimis aici, să discut cu dumneata?“ „Credeam că noi te-am adus pe tine...“, i-am atras atenția. „Nu-mi amintesc să fi călătorit eu în portbagaj și cu-atât mai puțin să stau de-o oră cu un sac pe cap!“ „Memoria asta e-o chestie păcătoasă...“, a ricanat scriitorul, după care și-a reluat discursul. Vorbea calm, egal, nu punea accente pe cuvinte, ca să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
5) prezintă legitimația și plătește (cu bani lichizi sau cu card), 6) ridică factura, 7) se deplasează la punctul de control unde Îi sunt verificate factura și produsele, 8) iese din supermarket 9) pune produsele din cărucior În sacoșe și portbagaj, apoi 10) duce căruciorul la loc și recuperează fisa. Fiecare frame cu schema asociată asigură un Înalt grad de anticipare, de predictibilitate a eventualelor acte de comunicare ce pot avea loc. Schimburile verbale se Încadrează Într-o anumită plajă de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
DE MIROS, DE SUBSTANȚE REFLEXIVE A SE APRINDE Lumina sfântă se aprinde la Ierusalim tranz.: Ion aprinde lumina part. aprins, -ă nom. aprinderea, aprinsul A SE DESCĂRCA Timp de două zile norii se descarcă abundent tranz.: Ion descarcă sacoșele din portbagaj part. descărcat, -ă nom. descărcarea, descărcatul A SE DIFUZA Lumina se difuzează în toate direcțiile tranz.: Atmosfera difuzează lumina solară part. difuzat, -ă nom. difuzarea, difuzatul A SE INFILTRA Apa se infiltrează în perete tranz.: Bechtel își infiltrează directori la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tot ceea ce meșterea. Multe a făcut omul ăsta în viața lui, dar ce-a făcut dintr-o bicicletă este greu de spus. Bicicleta era idolul său, iubita sa, viața sa, preocuparea sa cvasipermanentă. Avea becuri, avea kilometraj, avea claxon, avea portbagaj, bidonaș, frîne. Tot ce era nichelat strălucea, tot ce era vopsea lucea de-ți lua ochii. Iar sus, în șa, trona Héctor, care mișca tacticos pedalele și privea pigmeii din jur cu măreție și simpatie. Copii se uitau la dulcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu frică pe cap și îmi vine ca turnată. Este ușoară, umbroasă și interesantă. Indianul îmi cere un preț modest, deși aș fi plătit și de cinci ori mai mult. În sfîrșit, aveam și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privim. Văd că-ți place cum sunt tăiați ardeii, morcovii, castraveții pentru ornament. Când ai posibilitatea să-i așezi pe platou astfel, îți crește pofta de mâncare. Da! însă să ai și bani. Nu te plânge că ți-ai umplut portbagajul mașinii cu fel și fel de produse. Ai dreptate, m-am aprovizionat pentru o bună bucată de timp. Cât te-a costat? În jur de 100 de mărci. Vezi? Noi ce putem lua de leii care echivalează suta de mărci
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15 fără 20 de minute. Am scos geamantanele, le-am pus în portbagaj și în mai puțin de 10 minute eram în stația unde trebuia să vină omnibuzul din Capitală, lângă Complexul Selgros. Lumea era deja adunată în stație care cu bagaje, din cei ce urmau să plece, ca și noi, sau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noi, sau din cei ce veniseră să-și conducă frații, surorile, rudele, prietenii. Am aflat de la cei ce s-au interesat care sosiseră mai devreme că omnibuzul avea și ceva întârziere, vreun sfert de oră. Am dat jos geamantanele din portbagajul mașinii, le-am așezat lângă șirul de bagaje ale celorlalți. Și, în sfârșit, am scos din buzunarul din interiorul hainei, portofelul. Acest blestemat de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta suspiciune pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]