1,462 matches
-
mai tânăr. Nu-i dai cincizeci și cinci de ani. Vorbește repede. E foarte ferm în afirmații și sigur pe sine. Probabil felul lui de a fi l-a ajutat mult atunci. Pe-atunci aveam o dubă Toyota Hi-Ace. Pe portieră era scris cu litere mari numele televiziunii. Numai eu folosesc mașina asta. Oamenii din echipă se mai schimbă, dar mașina e aceeași tot timpul. Întotdeauna sunt pregătit să mă duc acolo unde apar știri de ultim moment. Programul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
discutaseră de-adevăratelea, ci își povestiseră unul altuia glume porcoase. Pe urmă, șoferul nostru, continuând să râdă, dar nemolipsitor, și-a fluturat frățește mâna către polițist și a pornit-o, la fel de agale, la mașină. A urcat în limuzină, a închis portiera trântind-o cu o bufnitură, și-a scos o țigară din pachetul pe care-l ținea deasupra tabloului de bord, și-a vârât țigara după ureche, și abia atunci, și numai atunci, s-a întors spre noi și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trebuit s-o eutanasiez chiar înainte de Crăciun. — O, Barbara! mi-a luat mâna ca și cum ar fi vrut să mă îmbrățișeze. — Da, e foarte trist, am zis, ținând-o la distanță. Dar asta e. — Îmi pare rău, Barbara. — Hai. Am deschis portiera. Să mergem. Venisem cu gândul să-i spun despre Bangs. Știam că trebuia să fac asta. Dar în mașină, curajul mi s-a scurs. Perspectiva să se înfurie mă făcea slabă. Cum naiba să încep? Trebuie să-ți spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Alice avusese sesiuni de autografe, la care participaseră mulțimi compuse din trei oameni. Când Jina a oprit motorul, Danny a început un nivel nou cu Princess Peach. A scos legumele până la ultima, în timp ce maică-sa stătea și-l aștepta lângă portieră, dar când, în sfârșit, puștiul a ridicat ochii injectați și-a văzut unde se aflau, a închis jocul și s-a luat după Jina înspre magazin. Cu doi ani înainte, Danny a mers cu Charlie la pistele de skateboard; anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nesfîrșit. Printr-un colț al oglinzii retrovizoare l-am zărit iar pe urmăritor. Era, după cum mă și așteptam de altfel, tînărul Tashiro. Imediat dispăru Într-un punct mort al oglinzii, dar reapăru, curînd după aceea, lîngă geam. I-am deschis portiera și i-am făcut semn cu degetul să ocolească mașina și să se așeze lîngă mine. Geamul păru să se frîngă de la curentul provocat de tren, iar hîrtiile din poală Îmi zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la umbră cu leptopisețul, și că, dacă nu vreau, nu mă întâlnesc cu nimeni. Și m-am dus fain-frumos. Când am ajuns în Turnu Severin am aflat că ei au ședință de partid. Un domn bine mi-a deschis reverențios portiera și, plin de infinită delicatețe, mi-a zis: - Poftiți, stimată doamnă ministru, sărut-mâinile. Noi avem ședință, discutăm politică locală, dar n-o să vă plictisiți fiindcă am pregătit alături o cameră pentru doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri, cafeluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul meu a pălit imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne îndepărtasem prea mult. Era prea târziu ca să întoarcă, și traficul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
își pierduse aproape cu totul elanul, nemaiavând forță decât atât cât să-mi rupă mâna dreaptă și să-mi disloce genunchiul. Desigur, au existat pagube colaterale - metalul de deasupra a cedat și, în cădere, mi-a brăzdat adânc fața, iar portiera mi-a smuls două unghii. Dar nu am murit. Șoferul nostru a scăpat fără o zgârietură. Când mișcarea de rotație s-a încheiat în sfârșit, a coborât din taxi și s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sperie cu adevărat. E o luptătoare prea bună, și eu, oricum, sunt prea înspăimântat Am continuat să merg spre vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bani, cu porcăriile pe care le scot pe gură, cu fețele lor crude, bronzate. Și eu sunt unul dintr-ăștia Și eu sunt unul dintre ei, alb sau cel puțin alburiu, cu floci pe cap și mâna cenușie pe portiera Fiasco-ului, cu privirea pe semafor, și imbecilizat din cauza abuzurilor - dar cu bani. Am bani, dar nu-i pot controla: Fielding îmi dă tot mai mulți Banii, cred că sunt incontrolabili. Chiar și aceia dintre noi care îi au, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de Scheldt și de negresele dulci și de muianele lor tarifate. E vorba de ceva grav și violent și criminal și josnic. Nu poți să bați mahalaua, nu aici, pentru că mahalaua mușcă și ea. În timp ce Agnes se strecura pe cealaltă portieră, marele pește și-a ridicat bâta. Am închis ochii, strângându-mi pleoapele cu tărie. Fără milă. Am auzit un mormăit, foșnetul aerului, o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-am luat portofelul de la locul lui, desfăcând ca pe un evantai cinci hârtii de douăzeci în dreptul feței negre și asudate, am închis portiera, am făcut sensul giratoriu și am ieșit conducând calm din Rosalind Court. A urmat țipătul sirenei de la mașina care alerga după mine. Lăsând în urma mea o dâră dublă de cauciuc fumegând, am gonit pe Sunset Boulevard, am trecut de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pantalonii care îmi înfășurau gleznele, și am încercat iar. Baftă baftă baftă, ah, ce baftă, îmi tot spuneam eu, în timp ce-mi ștergeam sângele din nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau ce le-a adus aici, dar iată-le: salutare, fetelor, și bun venit. Stau una câte una, câte două sau câte trei. Sunt mereu neliniștite. Băieții vin cu mașinile. Le vezi pe fetele astea vârâte pe geamurile deschise ale portierelor. Fetele sunt de-ale casei, dar clienții sunt străini - întotdeauna o problemă cauzată de limbă. „E bine așa. Nu! Douăzeci de lire.“ Una din ele e roșcată, fără să fie încă femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe aproape și voi să dați niște explicații. În această clipă, instinctul mi-a șoptit că ar fi fost cazul s-o iau eu însumi din loc. Dar cu o mișcare domoală a mâinii lui care atârna leneșă, șoferul deschise portiera pentru pasageri, zâmbindu-mi somnoros. — Și dumneavoastră, domnul, spuse el, vă puteți ține nenorociții ăia de bani. Dar va trebui să-mi dați cincizeci. Și douăzeci pentru prietenul meu din spate. Taxă de călătorie. În cele din urmă am plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați, toarșu’, nici o problemă. Șoferul dădea din mâini, vesel, de parcă își văzuse vărul de la Mizil. — Așa e-n noaptea asta, a râs el, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la neoanili astea care nu se vede prea bine... Mă amețise vorbăraia lui. L-am lăsat să turuie, curios cum de aproape am scăpat și pot să plec nebătut. Am dat să cobor. A zvâcnit și, până să mă urnesc, portiera din dreapta mea era deschisă. — Spuneați că mergeți la... — Cobor aici. Mai am o stație și vreau să mă mai răcoresc. — Nu-i periculos? Lasă, mă descurc. Luase poziție de drepți. Am trecut pe lângă el și am pornit în lungul Bulevardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sponsorizare, nu te rușina. Îmi trimiți numărul tău de cont și-ți vărs câți coconei ai nevoie. Sponsorizez zeci de porcării și tocmai în numele prieteniei noastre de demult să nu-ți dau și ție? Ne-am îmbrățișat. Înainte de a trânti portiera, m-a tras spre el, pupându-mă nădușit. — Nici nu-ți închipui, profesore, ce drag mi-erai p-atunci. Când te pileai, ce chestii mai scoteai din tine! Mai ții minte? P-aia cu Basarabia, mai ales, o mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbra necropolei și am pornit la drum pe șoseaua care merge de-a lungul portului, Înapoi spre Barcelona. Un automobil negru era parcat la vreo douăzeci de metri În față, cu farurile aprinse. CÎnd m-am apropiat, Palacios a deschis portiera din dreapta și mi-a făcut semn să urc. — Urcă, te duc pînă aproape de casă. La ora asta n-ai să găsești pe-aici nici autobuze, nici taxiuri. Am șovăit o clipă. — Prefer să merg pe jos. Nu vorbi prostii. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
hatîrul să opriți și să mă lăsați aici. În două minute sîntem pe Colón. — Mi-e totuna. Mașina asta miroase a mort, ca și dumneavoastră. Lăsați-mă să cobor. Palacios Încetini și opri pe acostament. Am coborît și am trîntit portiera, evitînd privirea lui Palacios. Am așteptat să se Îndepărteze, Însă polițistul nu se hotăra să demareze. M-am Întors și am văzut cum cobora geamul. Mi s-a părut că citesc sinceritate, chiar durere, pe chipul lui, Însă am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]