16,876 matches
-
din ultimele spectacole ale scenografului Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Marina Constantinescu Nu de mult, Editura Polirom a publicat, în traducerea inspirată a Magdei Teodorescu, celebra scrisoare a lui Oscar Wilde, De profundis. Am recitit-o. M-a tulburat ca prima oară. Am recitit atunci, firește, și Portretul lui Dorian Gray, în aceeași traducere, la fel de bună, la aceeași editură. M-am plimbat agale prin mintea și prin sufletul unui artist puțin înțeles și puțin decodat, mult discutat prin saloanele, tribunalele de demult, ca și în zilele noastre, ca
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
problematicii dense, vii adusă de el în roman, să spunem, a legăturilor cu mitul Faust sau Narcis, a ieșirii din aură și chiar a răsturnării unor perspective. Deși tentația este mare. Așa cum a fost ea și în cazul creatorilor spectacolului Portretul lui Dorian Gray de la Teatrul Odeon. Tema, romanul, vîlva din jur, seducția însăși a autorului și ca personaj sînt greu de strunit împreună. Dacă regizorul ar fi fost un inocent, un tip mai puțin instruit și mai puțin profund spiritual
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
la vizitele pe care nunții vienezi le-au efectuat în Transilvania în secolul XIX, la cererea Scaunului apostolic. Redactate în limbile italiană, latină și română, documentele beneficiază acum de o ediție critică judicioasa, presupunând nu numai necesare traduceri, ci și portrete biografice, informații suplimentare și elucidări. 8. Începând cu 1999, la inițiativa istoricului Ion Bulei, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanista de la Veneția, fondat de N. Iorga, tipărește două publicații proprii: Annuario și Quaderni. Recentul număr din Annuario, purtând girul
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
reușești să crezi că scapă, tot îi vezi mormântul, cu poză cu tot, care atestă c-a dat ortul popii la treizeci-și-nouă de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
ideilor, însă ceea ce nu se prea găsește este o anumită doză de umor, oricît de mică, în măsură să relativizeze puțin privirea excesiv de severă și să însenineze, proporțional, comunicarea. N-ar strica și o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exercițiu de grafician amator care-și oferă serviciile prin stațiunile turistice, și pentru secvența literară, dacă ea este obligatorie, deoarece excepționalul poem al lui Mazilescu, stingher în arhitectura gravă a revistei, își pierde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
solicita deopotrivă curiozitatea vie, placată pe fatala indiscreție, și impulsurile recunoașterii admirative. Cu bună intuiție, Ion Dur se retrage, într-un anume moment, cu un pas, spre a da cuvîntul lui Vasile Băncilă care i-a trasat Profesorului un excelent portret: ,Putere logică, dialectică și totuși un anume lirism de fond, filiații și vizări metafizice și totuși apreciind viața de societate; un oarecare dogmatism de ultime rezerve, de mari certitudini și totuși un relativism de rară capacitate de mlădiere; tenacitate și
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
magic. Nici loc destul n-ar mai rămâne pentru toate, așa că voi semnala doar câteva. întâi carnetul plastic Constantin Cerăceanu " profilul unui anonim, semnat Cătălin Davidescu. Apoi, cu atenție mare și respect pagina de poeme a Ioanei Dinulescu, cu un portret din tinerețe, uluitor. între poemele toate tulburătoare, cel mai bun ar trebui să fie Balonul cu heliu, dar poate că este altul, pentru alt cititor. Dinu Flămând semnează editorialul De ce scriem? De ce mai scriem? Trecând în revistă meticulos și vast
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
al trimiterii ("aici*") către un background bibliografic solid, procedeul nu substituie lipsurile. Discursul pare aici cel mai artificial, de fapt, concesiv, nota lui Dragoș însuși fiind de o naivitate simpatică: "Cei care citesc această însemnare sunt avizați că ea constituie portretul unui personaj de ficțiune, descris pentru o mai bună înțelegere a acestui blog." Dar cine vorbește, de fapt, aici? Aceeași voce care, peste câteva pagini, își joacă indiferența: Nu am o țintă. Scriu ca să fac pauze. Mă întrerup ca să nu
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
de identificare, adică fața, fizonomia, acum el se reduce exclusiv la chip și la expresia acestuia. Corpul dispare, iar în locul lui, în imensul spațiu rămas liber, Capul devine unica realitate. Așadar, la prima vedere, acest moment este unul exclusiv al portretelor. Și, pînă la un punct, chiar așa este. Numai că nici aceste portrete nu sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
la expresia acestuia. Corpul dispare, iar în locul lui, în imensul spațiu rămas liber, Capul devine unica realitate. Așadar, la prima vedere, acest moment este unul exclusiv al portretelor. Și, pînă la un punct, chiar așa este. Numai că nici aceste portrete nu sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
acest moment este unul exclusiv al portretelor. Și, pînă la un punct, chiar așa este. Numai că nici aceste portrete nu sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate prin fizionomie, ci de același portret care intră într-un ciudat proces de
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate prin fizionomie, ci de același portret care intră într-un ciudat proces de reverberație. Ca într-o oglindă cu mai multe niveluri, un chip unic se distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate prin fizionomie, ci de același portret care intră într-un ciudat proces de reverberație. Ca într-o oglindă cu mai multe niveluri, un chip unic se distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze trăiește cumva autonom, în propriul său spațiu de referință. În această perioadă
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
referință. În această perioadă, spre sfîrșitul vieții, Hans Mattis Teutsch pare preocupat de existența unor lumi paralele, de migrația spiritului, identificat în absolut cu înfățișarea, cu chipul, într-o nouă dimensiune. Dar cum nu există doar o singură variantă a portretului, ci, întotdeuna, o adevărată iradiere, este de presupus că visul unei alte ordini nu este atît o deplasare directă, cît o multiplă aspirație, un proces care implică un parcurs cu nenumărate ipostaze. Că pictorul se gîndea însistent la resurecția spirituală
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
facă o capodoperă de film după o capodoperă de literatură. Iar acest tip de adaptare a creat o breșă pentru scenaristele/regizoarele care vroiau să pătrundă în industria cinematografică. Nu doar au pătruns, ci au și realizat filme remarcabile, ca Portretul unei doamne (Henry James) de Jane Campion sau Orlando (Virginia Woolf) de Sally Potter. La care adaug Mansfield Park, regizat și scris - folosindu-se nu doar de roman, ci și de scrisori și de jurnale ale lui Jane Austen - de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
și practică � Paul Klee iese permanent divers și unitar, supus valorilor simple și lansat amețitor către marile principii, în interiorul narativismului celui mai genuin și levitînd în abstracțiunea cea mai înaltă. Chipul său interior și mișcarea exterioară a operei compun, cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
constituie în acest eseu un punct de plecare în elucidarea unor imprecizii de natură biografică. Cu o bibliografie actualizată, confruntând felurite documente (și evitând în același timp, cu abilitate, capcana determinismului de saint-beuviană amintire), Matei Călinescu nu ezită să creioneze portretul autorului Rinocerilor ca spirit fundamental liber, având oroare de orice fel de totalitarism: de fascism, ca și de comunism. La capitolul beletrisică sunt, de asemenea, o mulțime de titluri care ar trebui amintite. Multe pagini se citesc pe nerăsuflate. Este
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
mărturii ale epocii (Ion Ioanid & comp.) pentru a realiza tabloul complet din anii de început ai regimului comunist. Mult mai interesante decît însemnările politice sînt însă notațiile care privesc lumea scriitoricească. Nina Cassian a cunoscut multă lume, iar unele dintre portretele realizate de ea surprind perfect personalitatea unor scriitori consacrați de azi, aflați la vremea respectivă la începutul carierei. În 1956, autoarea se întîlnește pentru prima dată cu Eugen Barbu: "La Sinaia, l-am cunoscut pe Eugen Barbu, autorul Gropii. Nu
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
de la Editura Phaidon începe în jurul lui 2350, în vechiul Egipt, cu un autoportret al lui Ni-Ankh-Ptah: artistul s-a prezentat într-un basorelief, îngenuncheat într-o barcă, din profil, dar cu un ochi privit din față, alungit, ca în toate portretele egiptene. Se încheie în 1997 cu Maurizio Cattelan, un sculptor italian născut în 1960, care și-a prins, pe un uriaș panou de cauciuc, 500 de capete personale, posace, sub formă de spermatozoizi. Între cele două extreme temporale și artistice
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
perfect: profilul aparține persoanei reale din tablou, bustul aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de măști de nerecunoscut se înlănțuie în fiecare eu. Nu poți străbate galeria de autoportrete fără să faci diverse descoperiri
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
Ioan, vede lumina zilei pe la 1760 (este contemporan nu doar spiritual, ci și fizic cu unul dintre marii lui inspiratori, Voltaire) și se stinge la 24 august 1820, la Lwow. De remarcat faptul că nu se cunoaște pînă astăzi nici un portret de-al său, iar din puținele date legate de sfîrșitul vieții s-ar putea deduce că a murit sărac (lăsase datorii în sumă de 4829,37 florini și lucruri în valoare de numai 430,19 florini - dacă e să dăm
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
Păpușile Aglajei (știute și din romanele anterioare și din filmul documentar realizat de Ludwig Metzger) devin suprafețele de proiecție ale unor visuri, nostalgii, traume, sunt victime ale sadismelor sau gingășiilor, investite fiind cu atributele unor ființe vii... în galeria de portrete de familie apar mătușile, unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez cu lapte, migdale și frișcă, din care acela mănîncă mai multe zile la rînd fiindcă era "flămînd de tristețe". Episodul conține "in nuce" finalul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Prin '87-'88, cînd era profesor de desen la Școala generală nr. 1 din Petrila, Ion Barbu (caricaturistul de azi) a făcut un cerc. Nu l-a desenat, ci i-a pus pe alții să deseneze; și nu orice, ci portrete ale unor personaje pe care pe atunci nu le puteai vedea decît în fotografii: fie pentru că trăiseră în alte timpuri, fie pentru că în programul TV nu era loc pentru ei din pricina altora. Așa au apărut, în tempera pe PAL, portrete
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
portrete ale unor personaje pe care pe atunci nu le puteai vedea decît în fotografii: fie pentru că trăiseră în alte timpuri, fie pentru că în programul TV nu era loc pentru ei din pricina altora. Așa au apărut, în tempera pe PAL, portrete ale unor scriitori, compozitori, pictori, avînd ca autori elevi care, înainte de a-și începe opera proprie, trebuiau să cunoască măcar o parte din opera celor care le serveau, in absentia, drept model. Apoi, cu fotografia în față, le făceau portretul
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]