7,887 matches
-
șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care să-ți împlinească porunca. Vorbind în continuare la telefon, Helen și-l lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice Mona, există vrăjitoare nocturne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de dragoste. E o vrajă dulce și frumoasă, dar te transformă în sclavul ei. Capitolul 39 Specialiștii în cultura Greciei antice zic că oamenii din vremea aceea aveau credința că gândurile lor nu le aparțin. Gândul le venea ca o poruncă de la un zeu sau o zeiță. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii ascultă o reclamă la chipsuri cu smântână și dau buzna să cumpere. Prins între televizor, radio și vrăjile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave 2 mai avea și un set de cartonașe A5, plastifiate, pe care erau trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante: „Dă-mi, Doamne, puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba“ etc... etc... Știi la ce mă refer. Toate acestea le trântea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca un risipitor care a trăit o viață de desfrâu. Potrivit scrierilor, neglija problemele de stat, era preocupat doar de petreceri și nu ținea cont de suferința poporului. Dacă sfetnicii îndrăzneau să-i reproșeze astfel de fapte, sfârșeau omorâți la porunca acestuia. Sătui de abuzurile împăratului, regatele de sub stăpânirea sa s-au ridicat împotriva lui, iar unul dintre acestea, regatul Shang, l-a învins și detronat, acesta fiind conform atestărilor istorice sfârșitul dinastiei Xia. Însă, din cauza puținelor documente descoperite, existența acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acea vreme, sunt povestite sub forma unui lung șir de încercări mai presus de puterile omenești, dar învinse de fiecare dată cu ajutorul celor trei ucenici ai călugărului Xuan Zang Sun Wukong (Regele Maimuțelor), Zhu Bajie (Prea-cuviosul Râtan al celor Opt Porunci) și Sha Seng (Călugărul Nisipurilor). Cei trei ucenici, eroi ai romanului, sunt ființe fantastice, înzestrate cu puteri supranaturale. Dintre aceștia, însă, personajul cel mai reușit este Regele maimuțelor, care nu se teme de nici un fel de autoritate, nu tolerează nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Doamnele de onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalți fiindcă așteaptă să le pice câte ceva. Dacă veți continua astfel, veți trăi în minciună și lingușeli. Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo, în lumea ei mică. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt și alte întâmplări legate de înțeleptul Dongfang. De exemplu, într-o vară, la o întâlnire a demnitarilor, slugile au adus la masă o capră friptă ca dar din partea împăratului. De regulă, dregătorii aveau voie să mănânce abia după citirea poruncii împăratului. Fără s-o mai aștepte, Dongfang Shuo a scos sabia, a tăiat o bucată de carne și a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a scos sabia, a tăiat o bucată de carne și a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a spus liniștit: "Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o bucată înainte de aceasta, pesemne pentru că sunt curajos. Bucata tăiată de mine a fost mică. Ceea ce demonstrează că nu sunt lacom. Am dus carnea acasă la părinți, ceea ce arată că-i respect pe cei vârstnici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ai într-adevăr har literar sau degeaba ți s-a răspândit faima. Să-mi compui o poezie în timp ce faci șapte pași prin cameră. De nu vei reuși, să știi că unde îți stau picioarele, îți va sta și capul." Auzind porunca fratelui său, Cao Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ji de cai atât de buni. Generalul i-a mărturisit atunci că nu găsise nici un cal mai bun, ci doar a aplicat o nouă tactică propusă de Sun Bin. După ce a ascultat spusele generalului, impresionat, regele a dat pe loc poruncă să fie adus Sun Bin la palat. Ulterior, el a fost numit consilier militar, echivalentul funcției de șef al marelui stat major în armata de astăzi, iar generalul Tian Ji, ajutat de Sun Bin, a îmbunătățit structura, metodele de instruire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se simțise niciodată sigur de ceva, ca omul acesta. — Se spune că, nu-i așa, răul nu poate aduce nimic bun. — Baliverne! rînji omulețul. Morala creștină! Dumneata ești un om inteligent. De aceea, te Întreb: ai respectat vreodată Întocmai această poruncă? — Nu... nu..., răspunse Rowe. — Firește că nu! Am luat noi informații despre dumneata, dar chiar și fără ele aș fi putut să-mi dau seama că... ești un om inteligent. S-ar fi zis că „inteligența“ este parola ce deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu noi înșine dar și cu ceilalți din jurul nostru. De la credință se ajunge la nepătimire iar de aici la iubire. Numai tinzând spre perfecțiune, deci spre Dumnezeu, putem obține în viață un mult râvnit echilibru sufletesc. Un om care respectă poruncile lui Dumnezeu este mai înainte de toate un om integru, având bine definite anumite principii morale pe care le respectă. Este un om de onoare. În „Codul bunelor maniere”, autoarea A.A. Marinescu scria: „omul de onoare își respectă cu sfințenie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ce să fac, Doamne? Ajută-mă! 138. Și cei de față ziseră: E beat. ș...ț 143. Dar Dumnezeu zise: Marinescu, Acesta a fost un Test, dar nu pentru ei, ci pentru tine. Și pentru că Văd că Mi-ai urmat Poruncile întocmai, te Voi primi printre cei drepți. Dar acum vino la Mine rapid, pentru că Mă doare Capul când Văd atâta prostie și nu mai Vreau s-o Văd. 144. Și avocatul Marinescu urcă la ceruri, unde se întâlni cu Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care trăia în ceruri, mai mult sau mai puțin chiar deasupra Africii. Dumnezeu era foarte înțelegător, în special cu oamenii ca ea, dar încălcarea poruncilor Lui fără urmă de considerație, așa cum făceau mulți oameni, însemnau căutarea pedepsei cu lumânarea. Când mureau, oamenii buni ca tatăl lui Mma Ramotswe, Obed Ramotswe, erau, fără nici o îndoială, întâmpinați de Dumnezeu. Soarta celorlalți era neclară, dar erau trimiși într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm, cîteva interdicții. Cum sînt cele zece porunci. Și vezi ce ți s-a întîmplat. Bine că ți s-a făcut rău înainte de a ieși pe uliță. Și mai bine că ți s-a făcut rău la timp și te-am găsit eu. Nu știai, dom'le Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai serios pe colonel. Cel mai bine ar fi să-l cheme la București, chiar în zilele următoare. Timpul singurul element care lipsește. Bani, oameni, împrejurări favorabile, toate sînt, așa cum se cuvine să fie la o casă mare, la o poruncă atît de înaltă. Singura îngrijorare fusese depășită în această după-amiază. Mihai Mihail. De două luni aștepta telefonul și directorul Serviciului poate nici nu știa că a întîrziat acțiunea complotiștilor prin chiar ezitarea sa. Dacă ar fi telefonat imediat după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar, după cum știți cu toții, moartea nu admite amânări și nu ține cont de direcția vântului, așa că am pornit în larg, după cum primisem porunca. —Regele a murit fără să mai apuce să-și vadă fiul încoronat, confirmă Omul-Memorie, sigur pe el. Și-a dat sufletul exact în clipa când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l că loialul Miti Matái se va supune și o va aduce înapoi lângă el. Nici un Te-Onó n-ar fi îndrăznit să treacă peste porunca regelui sau, si cu atat mai puțin să-l lege de catarg, ca pe un sclav. Cand va reuși, în sfârșit, să pună mâna pe cei care îi atacaseră insula, îi omorâseră oamenii și o răpiseră pe femeia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții că nimeni nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un război, îi declarăm război. Trebuie să eradicăm sărăcia. Să luptăm împotriva foametei. Pornim campanii și provocăm și înfrângem și distrugem. Ca oameni, prima noastră poruncă e: Ceva trebuie să se întâmple. Și domnul Whittier avea atâta dreptate fără măcar s-o știe. Cu cât doamna Clark ne povestea mai multe, cu atât ne dădeam seama că aici n-avea să fie ca la Villa Diodati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
contesta divina semnificație a Crăciunului sau faptul că bucuria trecerii într-un nou an era milostivirea și darul aceluiași unic și bun Dumnezeu, dar tare se mai săturase de singurătate. Luana trăia într-o familie de catolici în care religia, poruncile bisericii și ale Domnului erau principiile după care se ghidau. Bica îl iubea pe Dumnezeu. De foarte mici insuflase nepoților această iubire și importanța rugăciunii, dincolo de poezia rostirii. Ea era dialogul cu Dumnezeu, speranța și crezul tău. Luanei îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
biserică, întreaga familie, la brațul Bicii. Era unul din momentele care-i aduna laolaltă. Se îmbrăcau cu hainele cele mai frumoase, deoarece fuseseră învățați că mersul la biserică nu însemna doar obligația de duminică, lăsată de Domnul prin cele zece porunci, ci biserica reprezenta Casa Domnului, acolo era El și trebuia să i te înfățișezi cum se cuvine. Le făcea observație când îi vedea șoșotind sau căscând gura, absenți, pe pereți. Îi punea să stea în genunchi și să se roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna își petrecu ore în șir în biserică, rugându-se, cu încrederea de-o viață, pentru fericirea bietei copile. În ciuda credinței de nezdruncinat și a respectării necondiționate a poruncilor Domnului, Bica nu-i comentă gestul și nu-i aruncă în față blestemăția divorțului. Îi acceptă decizia, chiar dacă n-o înțelegea și nu era de acord cu ea, ferindu-se să facă observații care s-o demoralizeze și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întorci la mine. Fetiței i-au spus Aniela, au botezat-o în religia catolică și Luana a regăsit, în sfântul sălaș, frumusețea și pacea așezământului de care se înstrăinase. I s-a rupt sufletul la gândul că trădase și încălcase porunca Domnului, că se complăcea într-o relație care, în fața bisericii, era una nelegalizată, de concubinaj. L-a visat pe Iisus, într-o lumină și-o aureolă pe care n-ar fi putut s-o descrie în cuvinte. Frumusețea și imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]