3,510 matches
-
negative pe care omul le face referitor la propria persoană. Deci, stima de sine se referă la o evaluare globală care reflectă propriul punct de vedere asupra: propriilor realizări și competențe, valoarea proprie, comportamentul propriu și al altora și propriilor posesiuni. O stimă de sine negativă sau scăzută este adesea aversivă și se află Într-o corelație semnificativă cu depresia. Stima de sine pozitivă este considerată foarte importantă pentru adaptarea psihică a persoanei la mediu. Cercetările de teren au scos În
AGRESIVITATE ŞI STIMĂ DE SINE LA BĂRBAŢI – STUDIU COMPARATIV ŞI CORELAŢIONAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
până la Brăila. Prin urmare, În pofida tuturor considerațiilor istorice și politice, de drept, ca și a intereselor, materiale, economice și administrative, abandonarea sudului Basarabiei ar antrena după sine rezultate nefaste și ar determina reacția potrivnică a opiniei publice românești. În schimb, posesiunea asupra sudului Basarabiei și a Deltei Dunării nu ar face altceva decât să consolideze independența României și ar Încununa cu succes misiunea care i-a fost Încredințată În 1856, aceea „de a supraveghea, cu energie și statornicie, libera navigație pe
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de trupele române și de enormele sacrificii umane și materiale. Toate acestea Îndreptățeau România să solicite: - interzicerea dreptului de trecere pe teritoriul românesc a trupelor ruse ce se retrăgeau din Bulgaria, urmând să utilizeze În acest scop doar calea maritimă; - posesiunea deplină asupra insulelor și a gurilor Dunării, inclusiv Insula Șerpilor, așa cum fusese prevăzut, inițial, În 1856; - despăgubire de război proporțională cu efectivul militar angajat În conflict și pagubele suferite de pe urma acestuia; - recunoașterea definitivă a independenței și garantarea neutralității. Ion C.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Eu (A. Tatosian). Aceste aspecte capătă conotații specifice în sfera psihopatologiei. În cazul ipohondriei Eul își reflectă propriul său corp printr-o „poziționare excentrică” a acestuia. Pentru persoana ipohondră, preocuparea principală este reprezentată prin „grija” de a nu-și pierde posesiunea propriului său corp. Este o stare de tensiune permanentă, de factură narcisică și angoasantă, trăită de individ: „îmi este rău”, „sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între „corpul obiect” și „corpul subiect”. Ambele sunt părți ale „corporabilității trăite” de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ca o „înlocuire” prin care sănătatea sau „starea de bine” este înlocuită cu boala sau cu „starea de rău” care se instalează în locul acesteia sau în interiorul ei. În plan cultural și moral, boala este considerată ca un fenomen de posesiune. În trupul și în sufletul bolnavului se substituie sau se suprapune ceva străin, necunoscut și nedorit. Un „spirit” devorant și distructiv (T.K. Osterreich, M. Sendrail). În felul acesta, între istoria medicală și cea culturală a „răului” se stabilește o relație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt specifice marile pandemii (pesta), dar și psihozele colective cu temă mistică, datorate unui mod de gândire închis, al unei „gândiri duble” cu caracter antagonist, contradictoriu, care opunea credința creștină ereziilor legate de influența spiritelor malefice ale demonilor (ideea de posesiune demonică) asupra oamenilor. Pentru Renaștere este specifică o boală nouă, venită în Europa din America: sifilisul. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea apar bolile de pletoră (apoplexia, obezitatea, guta). Epoca Romantică este legată de proliferarea ftiziei, „febra
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în evoluția concepțiilor etiologice ale bolilor psihice. I) Etapa magică vedea în bolnavii psihici niște indivizi posedați de spirite malefice, de diavol etc. care „intrând” în corpul acestora le subordonau voința, gândirea și comportamentul (T.K. Osterreich). Nebunia avea caracter de posesiune și ea era privită ca o pedeapsă care a lovit individul. În mod firesc, încercările terapeutice se înscriau în seria practicilor magice, șamanice, exorcizări etc. II) Etapa preștiințifică încearcă să dea o explicație apariției bolilor psihice legându-le de cauze
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea era considerată, sub aspect cultural, ca o „nebunie divină” (theamania) la Platon, sau ca pe o „pedeapsă divină” la tragicii greci (Sophocle, Euripide). 2) Modelul magic considera boala ca expresie a unui „discurs demoniac” legat de o stare de posesiune a individului, așa cum este ea considerată în contextul culturilor șamanice. 3) Modelul moral sau, mai exact, „medico-moral” (Ph. Pinel) înțelege boala ca fiind expresia unui discurs al suferinței sufletești și morale a individului, putând beneficia, din acest motiv, de un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și perpetuarea speciei; 3) instinctul de asociere, privind gregaritatea, instinctele colective, altruiste, în raport cu viața comună din cadrul societății. Fiecăreia din grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Groote, J. Postel și Cl. Quetel, H. Tellenbach, P. Bemer și H. Luccioni, Ph. Rappard). O analiză a modelelor care reprezintă nebunia, în ordinea succesiunii istorice a acestora, este prezentată în continuare: 1) Modelul magico-religios este raportat la ideea de posesiune, de factură benefic-divină (theamania) sau malefică (demonică sau demonopatia). 2) Modelul moral-religios care este legat de ideea de păcat, nebunia fiind considerată ca o „pedeapsă” în raport cu „virtuțile morale” ale individului, considerate ca daruri. Păcatul este legat de „vinovăția morală” a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și morbus sacer se credea că se datorează „pătrunderii în corpul bolnavului” a unui spirit malefic cu care acesta „se luptă” pentru a-l izgoni. Se mai credea că epilepsia este și „un semn
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesivii, cverulenții etc. Psihopatologia persoanei revendicativului este caracterizată prin următoarele trăsături: hipertrofia Eului, sentimentul imperativ al luptei împotriva nedreptăților îndurate, excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de posesiune, sinistroza consecutivă unor procese pentru accidente de muncă sau invalidități de război, ipohondriacii revendicatori, cenestopați, erotomanii, geloșii pasionali. 2) Idealiștii pasionali Această grupă cuprinde indivizi înclinați în a adopta sau în a adera la o credință, sau sectă, care să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din clinica psihiatrică, desemnează o boală psihică gravă a unei persoane, o tulburare psihică individuală, cu caracteristicile sale bine delimitate. Cunoscute de multă vreme, psihozele au fost denumite în mod diferit de-a lungul timpului: nebunie, vesanii, demonopatii, stări de posesiune, stări lunatice etc. Toate aceste denumiri sunt expresia concepțiilor medico-culturale despre boala psihică, dar și expresia atitudinii societății față de bolnavii mintali. Astăzi termenul de psihoză este rezervat unei clase de afecțiuni clinico-psihiatrice, care se diferențiază de nevroze, sociopatii sau psihopatii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter „cultural” corespunzător mentalității epocii respective, reflectând concepția despre lume (Weltanschaungen) în modelele de reprezentare și interpretare ale acestora. În toate situațiile, indiferent de momentul istoric la care facem referință, s-a impus ideea că psihozele colective sunt stări de posesiune demoniacă, demonopatii, înrudite cu păcatul, pentru epoca premodernă; în epoca modernă, a civilizației tehnologice, ele continuă să aibă un caracter de posesiune dar aceasta trebuie înțeleasă în primul rând ca rezultatul unor acțiuni exterioare individului sau grupului social-uman, în care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferent de momentul istoric la care facem referință, s-a impus ideea că psihozele colective sunt stări de posesiune demoniacă, demonopatii, înrudite cu păcatul, pentru epoca premodernă; în epoca modernă, a civilizației tehnologice, ele continuă să aibă un caracter de posesiune dar aceasta trebuie înțeleasă în primul rând ca rezultatul unor acțiuni exterioare individului sau grupului social-uman, în care mijloacele tehnicii moderne și de comunicare joacă un rol esențial „explicativ” al acestor stări. Revenind la forma clasică a demonopatiilor ca o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grave conflicte între demonizați și autoritatea statală și ecleziastică; fapt care a dus la persecuția acestora, la culpabilizarea lor moral-religioasă și la condamnarea la moarte ca eretici. Formele cele mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persecuția acestora, la culpabilizarea lor moral-religioasă și la condamnarea la moarte ca eretici. Formele cele mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă au constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă au constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de Groote). O altă formă de psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bagenoff fac o trecere în revistă a „psihozelor mistice” cunoscute în istoria Europei începând cu secolul al XV-lea și pe care le consideră adevărate epidemii psihotice. Ele au caracterul menționat mai sus, al demonopatiilor, al epidemiilor convulsionare, stări de posesiune colectivă sau de profetism, histerodemonopatii etc. Un rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale lui J. Charcot asupra hipnozei și isteriei. Ambele au adus în discuție cu această
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de cercetări vom menționa ca direct implicate în tema de care ne ocupăm, studiile lui E. Kretschmer, M. Dide și P. Guiraud. E. Kretschmer studiază și explică mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de factori de referință: normalul și patologicul. Dar din punct de vedere cultural, la acești doi factori menționați se mai adaugă și un al treilea, specific acestei dimensiuni, și anume supranaturalul, care cuprinde ideea de mister, de magic, de posesiune a bolnavului de către spirite benefice sau malefice. E. Tanzi (1890) va face o interesantă remarcă privind similitudinea care există între credințele magice și superstiții, pe de o parte, și ideile delirante ale bolnavilor psihici pe de altă parte, în special
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boală este resimțită ca suferință, dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința. Semnificația morală a nebuniei rezidă în faptul că ea este percepută și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care-i alterează natura sfârșind prin a o schimba. Omul bolnav este suferind. Bolnavul psihic sau nebunul depășește suferința. El devine altul prin nebunie. Este o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un delir tematic sistematizat, în cursul căruia bolnavul are convingerea că în interiorul lui „a intrat” o ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.) a cărei victimă este, obligându-l să execute ordinele acestuia în mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]