1,109 matches
-
se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul, la persoana a III-a (Alteța Voastră dorește...) sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul, la persoana a III-a (Alteța Voastră dorește...) sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a (Alteța Voastră doriți...). Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural, deoarece se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Collins (eds), The Handbook of Contemporary Syntactic Theory, Oxford, Blackwell Publishers, p. 483-510. Bennis, H., N. Corver, M. den Dikken, 1998, "Predication in nominal phrases", în The Journal of Comparative Germanic Linguistics, 1, p. 85-11. Berea, Elena, 1961, "Din istoria posesivului său - lui în limba română", în Studii și cercetări lingvistice, 3, p. 319-333. Bernstein, J., 1993, Topics in the syntax of nominal structure across Romance, teză de doctorat, City University of New York. Bittner, Diana, Ken Hale, 1996, "The structural determination
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominale în genitiv "formează o unitate, [...] exprimând noțiuni identice sau strâns legate: Ministerul Educației și Învățământului, predarea limbii și literaturii române, proprietățile sodiului sau natriului". 36 Vezi GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal, ele fiind baza de la care s-au format pronumele de politețe dumnealui și dumnealor. De la locuțiunea cu posesiv Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
române, proprietățile sodiului sau natriului". 36 Vezi GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal, ele fiind baza de la care s-au format pronumele de politețe dumnealui și dumnealor. De la locuțiunea cu posesiv Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care nu au un gen natural sau al căror gen natural nu este relevant (copii foarte mici). 39 Faptul că pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care nu au un gen natural sau al căror gen natural nu este relevant (copii foarte mici). 39 Faptul că pronumele posesiv și cel reflexiv accentuat au avut o evoluție paralelă în ceea ce privește trăsătura de număr ar putea fi legat de rădăcina lor comună: în latină, formele posesive suus, sua, suum au la bază tema pronumelui reflexiv (cf. Bujor și Chiriac, 1971: 65
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau al căror gen natural nu este relevant (copii foarte mici). 39 Faptul că pronumele posesiv și cel reflexiv accentuat au avut o evoluție paralelă în ceea ce privește trăsătura de număr ar putea fi legat de rădăcina lor comună: în latină, formele posesive suus, sua, suum au la bază tema pronumelui reflexiv (cf. Bujor și Chiriac, 1971: 65). 40 Se poate face o paralelă între adverbul chiar și forma însăși: adverbul chiar provine din adjectivul clar, în urma unui proces de gramaticalizare asociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cartier din București). 54 Hotarele este o localitate din județul Giurgiu. 55 În unele din aceste situații, acordul la persoana I sau a II-a nu este acceptat de normă. 56 Pronumele dumneavoastră este format din substantivul domnia și pronumele posesiv de persoana a II-a plural, voastră. 57 Unele adverbe nu pot apărea în această poziție: nu se spune *A greși e firește, ci A greși e firesc, cu adjectiv. 58 Multe dintre aceste propoziții sunt simțite de vorbitori ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
of his life. e. Two miles is / *are as far as they can walk. 60 Acestea sunt numite "construcții nominale cantitative" (engl. quantificational noun constructions - p. 351). 61 Simbolul e reprezintă numele vid (de la engl. empty "vid, gol"). 62 Sintagma posesivă a car of John's conține un GFlex (engl. IP) care exprimă relația posesivă, cu GD posesor în Spec,GFlex și GN posedat în poziție predicativă în GFlex; of John's este un grup al cărui centru este prepoziția of
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
60 Acestea sunt numite "construcții nominale cantitative" (engl. quantificational noun constructions - p. 351). 61 Simbolul e reprezintă numele vid (de la engl. empty "vid, gol"). 62 Sintagma posesivă a car of John's conține un GFlex (engl. IP) care exprimă relația posesivă, cu GD posesor în Spec,GFlex și GN posedat în poziție predicativă în GFlex; of John's este un grup al cărui centru este prepoziția of; această prepoziție este un centru funcțional reprezentând un determinant prepozițional comparabil cu un complementizator
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o limbă din afara familiei austroneziene, toba batak, de Schachter (1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat din construcții pasive și posesive) spre tipul acuzativ. În limba kurdă, investigată de Haig (1998), construcția ergativă își are originea în cea posesivă, care conține verbul corespunzător sensului 'a exista'81. Cercetările din anii '70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat din construcții pasive și posesive) spre tipul acuzativ. În limba kurdă, investigată de Haig (1998), construcția ergativă își are originea în cea posesivă, care conține verbul corespunzător sensului 'a exista'81. Cercetările din anii '70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și asupra surselor acestora, dar s-a remarcat 82 destul de repede că, cel puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
își are originea în construcția pasivă. Creissels (2006) susține însă că partiția determinată de timp−aspect−mod (ergativul folosit la trecut/perfectiv) se poate să se fi dezvoltat ca o consecință a evoluției perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicații posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiție: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendința perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la prezent). Mecanismele dau seamă de modificările (tipologice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relația dintre tranzitivitate și alte noțiuni sintactice și semantice. Tchekhoff (1979: 286) afirmă că în toate limbile există o legătură între posesie și tranzitivitate și face referire la analiza lui Benveniste, care a analizat perfectul tranzitiv ca fiind o construcție posesivă. Creissels (1995: 248), între mulți alții, subliniază că distincția tranzitiv/intranzitiv este relevantă pentru variația morfologică (diateză)57. Gildea (2003) susține cu date din limbile din Caraibe că există o relație între tranzitivitate și timpul verbal: structurile cu viitor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Alexiadou 2001: 17, 116−117). Reluând ideea formulată de Comrie (1978) − nominalizarea este o posibilă sursă pentru ergativitate − Alexiadou (2001: 19) arată că marcarea ergativă poate fi: (a) rezultatul reinterpretării unei nominalizări în care Agentul este exprimat printr-o structură posesivă: John's destruction of the city '(lit.) distrugerea lui Ion a orașului'; (b) legată de construcții ca: the destruction of the city by the enemy 'distrugerea orașului de către dușman'. Autoarea sintetizează astfel relația dintre sistemul acuzativ, cel ergativ și nominalizări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 116−118) arată că morfologia proiecției Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de predicatele pasive și reflexive și are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea ideea că sunt relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea ideea că sunt relevante pentru construcția analizată verbele dinamice, verbele cauzative, verbele de mișcare și verbele incoative. Relația dintre dativul posesiv și verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea reflexivă) apare atunci când nu există niciun motiv special pentru a face o distincție conceptuală între
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al A, pe când adjectivele inergative apar cu un argument extern, obiectul indirect fiind generat în Spec,A. Adjectivele inergative au o scindare a proiecției AP, un nivel a deasupra proiecției AP. Interpretarea DP din Spec,aP este similară cu interpretarea "posesivă" a subiectului verbelor de stare, interpretare imposibilă pentru adjectivele inergative. Scindarea proiecției AP diferă de cea a VP sub două aspecte: a nu poate atribui Caz, deci adăugarea unui nivel aP nu creează o nouă poziție de specificator în care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
circumstanțe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. Situația pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect cere verbului asociat să aibă o ocurență de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se gândi la, a ține să..."; (25) Nu le fu d-a bună (Stăncescu) − a (nu) fi a bine sau a bună "a (nu) fi semn bun"; (26) Al dracului să fii cu tot neamul tău (Creangă) - predicatul este un posesiv - "a aparține". În ipostaza unipersonală construit cu dativul pronumelui: (27) Cătră tine ni-i toată nădejdea (Dosoftei) − "a avea"; (28) Ce mi-i vremea când de veacuri, Stele scânteie pe lacuri? (Eminescu) − Ce mi-e cutare lucru "ce-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
același lucru cu situarea în spațiu și în timp. Bertolussi (1998: 74) consideră că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, care contribuie și la localizarea subiectului. Preluând sugestii din bibliografia anterioară, Feuillet (2006: 185) sugerează că structurile posesive și cele existențiale au aceeași structură. Niculescu (2008: 235) subliniază că rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea și folosește construcția locativă pentru exprimarea raportului de posesie. În continuare, voi încerca să arăt, urmând informația din bibliografie, că relația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încorporarea unui element. Urmându-l pe Benveniste, Freeze (1992)16 arată că verbul have 'a avea' trebuie analizat ca be 'a fi' + o prepoziție locativă abstractă încorporată. Kayne (1993) susține că elementul încorporat este un determinant, prin urmare o structură posesivă conținându-l pe a avea ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui a avea: dacă a avea ca verb plin selectează un complement nominal, a avea auxiliar selectează un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că verbul have 'a avea' trebuie analizat ca be 'a fi' + o prepoziție locativă abstractă încorporată. Kayne (1993) susține că elementul încorporat este un determinant, prin urmare o structură posesivă conținându-l pe a avea ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui a avea: dacă a avea ca verb plin selectează un complement nominal, a avea auxiliar selectează un complement participial (ipostaza de verb modal este asemănătoare cu cea de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]