811 matches
-
contemporană? - Prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. Sânt mândru că sânt contemporanul acestui romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo, nu mai văd decât romanul cu posomorâtă zidire de casă tătară al domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire hibride, ca genul însuși al poemului în proză... Ultima oră, 28 septembrie 1929 NOTE PENTRU O MĂRTURISIRE LITERARĂ Întrebarea prealabilă: Poetul trebuie și poate să-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
miră. Dar domnul Arghezi mai datorește strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nu abordase încă teoria funcțiunilor. Așadar inițierea lui în acest domeniu, cât și propriile lui investigații (care, după noi, îl clasează pe Galois mai mare teoretician al funcțiilor, decât algebrist, dacă e posibil) se petrec în anii săi cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
brațe și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se plimba printre cei care vindeau și cumpărau, oameni trudiți, cu fețele posomorâte, brăzdate de frig și de arșiță, dar mai ales de foame, se plimba întrebând țigăncile care vindeau flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu bețivul care avea un prieten marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu i se opri, ci continuă să bată, iar Mma Ramotswe și peisajul înconjurător rămaseră, cu îndărătnicie, pe loc. Mma Ramotswe se uită întrebător la domnul J.L.B. Matekoni. Stau la tine? întrebă ea. Iată o noutate. Tocmai s-au mutat? Posomorât, el dădu din cap a încuviințare. Da, ieri, răspunse. Mma Ramotswe se uită la copii, apoi din nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred că ar trebui să stăm de vorbă, spuse ea. Voi, copii, stați puțin aici. Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide de jos, fiindcă dacă se întâmplă să constat contrariul, tot am timp să folosesc suflorul ăsta cel puțin o dată. - Sunt închise, zise Oreldon, posomorât. - Perfect, zise Gosseyn. Acum să ne grăbim să le închidem și pe celelalte. Oreldon privea înspăimântat prin culoarele laterale pe care le întâlneau în cale, dar dacă spera să vadă vreun membru al echipajului, fu dezamăgit. În afară de zgomotul ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că Enro nu e recunoscut ca fiind cel mai mare geniu militar care a trăit vreodată. Posomorât, Gosseyn aprobă. Se pregătea ceva, dar nu primise răspuns la întrebarea lui, Știa în mod sigur că Crang înțelegea ce voia să spună. "Și nu va răspunde, se gândi, furios Ei bine, dacă are vreun plan, are tot interesul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pus-o pe birou lângă telefon. În timp ce se așeza, fața ei căpătă o expresie serioasă, de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ta. Am parcat mașina, am urcat treptele de la ușa de la intrare și am tras de clopoțel. Aproape imediat, prin geamul de deasupra ușii s-a văzut o lumină și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei. Dumneata știi cât e ceasu’? — Abia a trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre ceva vesel, ca de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg punctul lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi se alătură pe trotuar. Apartamentul era situat deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am urcat scările și am bătut la ușă. Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și Vogelmann mâzgăli niște notițe. — Avea prieten? M-am uitat la Hildegard. — Nu cred, zise ea. Am căutat în camera ei și nu e nimic care să indice că s-ar fi văzut cu vreun băiat. Vogelmann dădu din cap posomorât și apoi fu victima unui scurt acces de tuse pentru care își ceru scuze prin batistă și în urma căruia fața i se făcu la fel de roșie ca părul. — După patru săptămâni, veți fi verificat deja la toate rudele și la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE, SPUNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alte împrejurări, de altminteri, concetățenii noștri ar fi găsit o ieșire într-o viață mai exterioară și mai activă. Dar, în același timp, ciuma îi lăsa trândăviei, îi silea să se învârtească, mereu, ca într-un cerc, în orașul lor posomorât și să se dedea, zilnic jocurilor înșelătoare ale amintirii. Căci, în plimbările lor fără țintă, ajungeau să bată mereu aceleași drumuri și, în cea mai mare parte a timpului, într-un oraș atât de mic, aceste drumuri erau tocmai acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase pe mâna morții și care nu e decât o simplă îndârjire de a trăi. În ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce IQ ai zis că ai ? 600 ? — Taaaci. Îmi pironesc privirea în mocheta bleu și Guy râde. — Cât fac 124 ori 75 ? — Nouă mii trei sute, spun posomorâtă. Ăsta e singurul lucru care mă enervează la Guy. De când aveam cam zece ani, am fost în stare să fac înmulțiri de numere mari în cap. Dumnezeu știe de ce, pur și simplu pot. Și toți ceilalți se mulțumesc să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citit. Carter Spink. Preț de câteva clipe, nu mă pot mișca. Melissa vrea să se angajeze la Carter Spink ? — Ăsta e... încerc să vorbesc pe un ton firesc. Ăsta e numele firmei la care aplici ? — Ei, nu știu, spune Melissa, posomorâtă. E cea mai tare. Dar e incredibil de competitivă. E foarte greu să te angajezi la ei. Pare de mega lux ! spune Eddie, răsfoind paginile strălucitoare, fiecare ilustrată cu câte o fotografie. Ia uite ce birouri ! Îl privesc cum dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot, le spun printre suspine. Și îmi pare rău că vă las așa, fără preaviz. Știm că ai luat decizia corectă. Nu e vorba de asta. Trish se șterge iar la ochi. — Suntem foarte mândri de tine, intervine și Eddie posomorât. — În fine ! Trish face eforturi să-și revină și ia o gură de cafea. Am hotărât să țin o cuvântare la conferința de presă. Sunt sigură că presa se așteaptă să iau cuvântul. — Categoric, zic, ușor bulversată. E o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic oare cum a trăit, Îmi spui? Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș fi Întovărășit acolo, cerându-ți să nu-mi dezvălui numele, și aș fi găsit un prilej să-i scap pe musulmani și lumea Întreagă de acest diavol. Numai că tu te-ai Încăpățânat să nu pui niciodată piciorul În posomorâta fortăreață. — Cu toate acestea, ai rămas alături de mine În tot acest timp. — La Început, credeam că va fi de ajuns să am răbdare, că, atunci când vei fi alungat din cincisprezece orașe unul după altul, te vei Îndupleca să iei calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E foarte importantă, spune Luke și se uită în ochii mei, brusc foarte serios. Crede‑mă, altfel n‑aș face‑o. Mă întorc încet la mașină, în timp ce Luke își lasă mobilul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]