3,622 matches
-
boemii săraci când avea convingerea că sunt și oameni de talent. Înainte de război îl descoperise pe Dimitrie Stelaru (Dumitru Petrescu), l-a publicat și i-a și dat numele literar. Îi ajutase pe Bogdan Amaru și pe alții. În anii postbelici, când el avea o situație bună iar alții o duceau rău, unii dintre ei abia ieșiți din închisoare, ca N. Carandino, i-a ajutat pe aceștia din urmă pe cât i-a stat în putere. În orice caz nu i-a
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
și poze în cărțile de școală.” (apud ediția de față, p. 15). Poemul invectivă și alte poeme este o ediție de bun nivel, în care singurul aspect de mirare e acela că nu revendică un editor. Deși reprezintă prima reeditare postbelică a unor texte fundamentale, nu numai în ansamblul creației lui Geo Bogza, ci al întregii avangarde românești, cum ar fi Jurnal de sex, volumul ne-o indică doar pe autoarea cronologiei și a referințelor, Teodora Dumitru, și, respectiv, pe cel
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
din Cluj, în anii ’50, am avut prilejul să iau contact cu literatura muzicologică românească. Am realizat că, deși dispunem de o bogată literatură muzicală, de creații importante, acestea nu se reflectă în domeniul muzicologiei. D. Av. - În ciuda vicisitudinilor perioadei postbelice, a teribilelor limitări ale „obsedantului deceniu”, viața intelectuală, artistică, cea universitară a Clujului, se manifesta cu impresionantă vigoare. O.L.C. - Am frecventat audiții, conferințe, ascultam opere, manifestări extrem de populare printre medici; manifestări ale Operei Române, concerte simfonice...; activau muzicieni cu
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
au evoluat diferit și nu fără legătură cu pariul moral făcut sau nefăcut de fiecare. Pavel Chihaia, solidar mai degrabă cu Tonegaru, cu Mihail Crama, cu Mircea Popovici, s-a văzut printre „pierduții” generației, printre „dispăruții” acesteia, printre acei scriitori postbelici pe care hotărârea de a nu face compromisuri i-a ținut departe, pentru o vreme, de scena literară. Ei aveau de respectat, cum spuneam, un pariu moral. Despre Blocada, cartea lui Pavel Chihaia cea mai cunoscută, aceea care deschide acum
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
din Harvard. A colaborat cu revista „Kultura” din Paris. A scris și publicat numeroase volume de poezii: Trei ierni (1936), Salvarea (1945) (accente catastrofiste, determinate de criza culturii europene, îmbinate cu idei morale), Tratat moral, 1948 (prospectare a situației spirituale postbelice în Polonia), Tratat poetic, 1957 (starea poeziei contemporane). Poetul renunță la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare”. Granița dintre poezie și proză devine extrem de labilă (vezi, de exemplu, poemul Ars Poetica?). Urmează numeroase alte
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
motivație asupra căreia criticul intervine constant e apropierea publicisticii literare din timpul comunismului de jocurile de putere. Lui Negrici îi repugnă aproape instinctiv ierarhizările, intențiile canonizatoare, valorizările emfatice. De altfel, el se și desparte de conduita critică a cronicarilor literari postbelici, refugiindu-se în „tehnicismul analitic”: „Și nu puțini au fost aceia care au crezut că trebuie să întoarcă spatele acestei îndeletniciri trădătoare care te face să fii sincer doar când împarți calificative, cu superbie, necunoscuților, începătorilor și, în general, celor
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic recuperator n-ar fi, după aceștia, de ajuns. (Probabil că radicalitatea lor derivă și din falimentul analitic pe care l-au ilustrat sutele de studii comode apărute în perioada postbelică.) O soluție preliminară ar fi părut publicarea tale quale a manuscriselor. (În măsura în care ea ar fi condus la o democratizare științifică a domeniului.) Că inclusiv această idee e, structural, viciată o probează, dincolo de aura triumfalistă care s-a dat evenimentului, câteva
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
atât de aparte a avangardei românești. Eseurile și profilurile literare publicate de Sașa Pană între 1934 și 1946 (preponderent, însă, după 1944) se adaugă și întăresc mărturiile deja cunoscute, ce atestă reînflorirea teoretică a suprarealismului în România, într-o perioadă postbelică în care, în Occident, avangarda se afla în evidentă extincție. Interesul lui Sașa Pană pentru anumiți scriitori și artiști de la care se revendică avangarda europeană, de la Maiakovski la Chagall și de la Pascin la Modigliani, ne confirmă și faptul că, aflată
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
pe lângă texte necontaminate ideologic despre autori moderni, și articole care plăteau un tribut, mai mic sau mai mare, stalinismului literar incipient. Împrejurarea ne arată, pe de-o parte, cât de adâncă era subversiunea ideologică de stânga în societatea românească imediat postbelică, iar pe de alta, cât de false erau acuzațiile unor procurori literari improvizați, privind „elitismul de dreapta” al Fundației Regale. Luptând, cu mijloacele sale, împotriva comunismului tot mai intruziv, monarhia românească (în expresia ei culturală) nu-și permitea, totuși, să
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
decît toți colegii săi de generație), a (re)construit instituții culturale, a coordonat peste 100 de ediții de autori români în colecții de tip Pleiade, alături de cele șapte volume ale D.G.L.R. și (deocamdată) alte șapte ale Cronologiei vieții literare românești postbelice și a făcut ceea ce se cheamă școală în rîndul unor tineri critici cu opțiuni foarte diferite. Această vocație constructivă „împotriva curentului” e mărturisită din plin în acest volum pe două voci. Un volum ce reconstituie, de fapt, istoria unuia dintre
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
în rîndul unor tineri critici cu opțiuni foarte diferite. Această vocație constructivă „împotriva curentului” e mărturisită din plin în acest volum pe două voci. Un volum ce reconstituie, de fapt, istoria unuia dintre cei mai importanți critici români (nu doar) postbelici, față de care lumea literară autohtonă are multe datorii morale de plătit. „În ariergarda avangardei” - formula lui Roland Barthes „antimodernul”, e asumată de Eugen Simion ca o condiție ideală a spiritului critic și ca un punct privilegiat de observație și echilibru
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
noapte procurorul meu moral... Ai o explicație pentru ce nu m-am prins în această horă”. O carte nonficțională de vîrf și o carte de vizită incomodă, dar exemplară a opțiunilor și reperelor acestui constructor de elită al criticii românești postbelice. Lectura ei e captivantă și edificatoare, obligatorie chiar pentru a înțelege poziția unei victime a „iluziilor revizionismului estetic” postcomunist, apărate de propria operă și de marile sale proiecte naționale și europene avînd în centru, mereu, literatura română. Criticul e de
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
Nicolae Manolescu Vara aceasta se împlinesc 72 de ani de la apariția Istoriei literaturii române de la origini până în prezent a lui G.Călinescu și 31 de ani de la prima ediție postbelică, dacă o ignorăm pe aceea anastatică, cu falsuri, comandată de Iosif Constantin Drăgan. Ca orice operă monumentală, Istoria și-a avut criticii, lăudătorii și detractorii. Receptarea ei a cunoscut două momente penibile, imediat după apariție și imediat după război, o
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt, avem de-a face cu o carte de critică literară, aflată în cea mai bună tradiție a criticii noastre postbelice. Nu e în primul rînd o carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
suită de memorii fruste și cu totul amabile, un fel de mărturii politicoase în cursul cărora adversarii sînt cruțați și prietenii menajați. Într-un cuvînt, Gauck e creștin prin indulgență evocatoare. Firul biografic se distinge cu limpezime: copilăria în anii postbelici, cu tatăl deportat în Siberia pînă în 1956, studenția la Rostock, oraș ale cărui periferii fuseseră copleșite de etnicii germani alungați din Prusia Orientală, Silezia poloneză și Cehoslovacia, căsătoria la 19 ani cu o colegă de liceu, provenită la rîndul
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
de tragedie, greșeala de a se crede superiori altor popoare, vină care trebuia plătită nu doar cu refacerea din zgură a țării, dar și prin despăgubiri exorbitante pînă la a treia generație. În rest, a fi de dreapta în Germania postbelică nu era doar o stîngăcie, era un act de sinucidere. Și atunci Gauck a făcut ce au făcut cam toți nemții după al Doilea Război Mondial: într-o țară ocupată și împărțită ca pradă de război, într-o țară a
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
a se uni într-un torent purtător de viață și energie, se resping, interogându-se reciproc și ridicând valuri de suspiciune. Fără a fi un fenomen modern, pe care să îl putem plasa în mod facil printre vinile unei instituții postbelice sau ale alteia, el este mai degrabă rezultatul unei triste desincronizări de lectură a două uriașe demersuri culturale identitare care au marcat veacul al XVIII-lea al istoriei europene: Enciclopedia și Filocalia. Primul dintre ele, Enciclopedia franceză, se conturează ca
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
răsturnată? Andrei Pleșu, aflat pentru o perioadă de timp mai mare în capitala Germaniei, notează în rubrica sa din Dilema veche (nr. 488, 20-26 iunie): „Venit din Est, ești cu atît mai vîrtos înclinat să privești cu admirativă invidie reușita postbelică a unei țări devastate, mecanismul bine uns al serviciilor publice și al instituțiilor, «ordinea», «curățenia» și «onestitatea» teutone. Pe acest fundal, orice fisură, orice derapaj capătă, pentru vizitatorul idolatru, proporții catastrofale. Dacă nici Germania «nu mai e ce-a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
I. Structuralismul. Calmul Valorilor, București, Editura Spandugino, 2013. O serie incitantă de relecturi ne propune mica editură Spandugino odată cu proiectul de republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce înseamnă că abia acum șaizeciștii încep să se clasicizeze „cu acte în regulă”), va fi extrem de interesant de urmărit metamorfoza occidentală a unui intelectual român format în cea mai dură perioadă a totalitarismului. Din acest punct de vedere, nu știu cât
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăși citită, adusă în manualele școlare și predată în universități, recunoscută ca valoare perenă, deși exegezele care să-l comenteze analitic din perspectiva sensibilității postbelice erau puține și nesemnificative; în sfârșit, într-o perioadă în care aprofundarea textului beletristic tindea să recurgă la unele discipline moderne de cercetare, cu interpretări care să inhibe supremația sociologistă. În plus, humuleșteanul trebuia smuls din noianul de vulgarizări deterministe
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ajuns să citesc prin ei, ca prin sticlă. Dacă nu mi-aș aminti cu atâta acuitate că Maniu și zece mii de fruntași național-țărăniști zac în închisoare, spectacolul vanităților și ambițiilor dezlănțuite m-ar pasiona." ș28 ianuarie 1948ț Nu numai Parisul postbelic găzduia astfel de specimene (unele fugite din țară ca să-și păzească pielea, altele înregimentate în "noua ordine" comunistă și trimise cu misiune în străinătate). Indiferent din ce partid politic au făcut parte, ajunși în străinătate, ei știu ce să facă
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
providențial al generației. Au contribuit la această gonflare mediatică o mentalitate literară nițel romantică (romanțată?), pusă numaidecât pe identificarea câte unui geniu precoce în fiecare generație, precum și nevoia, de înțeles la începutul anilor 2000, de „sânge proaspăt”. Din toată literatura postbelică, poate doar în Nichita Stănescu să se fi investit atâtea speranțe după primul volum. E drept că între timp Claudiu Komartin a devenit un excelent manager - cu alură de misionar - al poeziei de ieri și de azi, de la noi și
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
toate (Carte singură, VI), București, Editura Cartea Românească, 2013, 184 pag. În cazul lui Sorin Mărculescu, eminentul traducător și hispanist a pus în umbră poetul. Dincolo de un anumit succes de stimă, istoriile și panoramele cele mai importante ale literaturii române postbelice îl ignoră, în general, politicos. Debutat odată cu Dimov și Mircea Ciobanu, el n-a fost și nu e revendicat nici azi de vreo grupare literară, în pofida unor afinități vremelnice cu grupul oniricilor. E un solitar greu înseriabil, atipic, privit probabil
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
o anume stare de confuzie, întreținută de cei din preajma lui Mihai Beniuc, care monitorizau, cu mijloacele specifice epocii, orice existență scriitoricească și, mai ales, orice deviere a unora dintre cei afirmați și impuși în viața literară și culturală a României postbelice. Poezia Medicul, recent descoperită, este scrisă în anul 1955 și evocă, în sintagme sugestive, drama unui doctor, care, fără nici o ezitare, menționează „Că nu există viață nesfârșită”. Ideea pregătirii unor noi dezastre îl determină pe poet să-i alerteze pe
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
mutat acum dinspre Ioanichie Olteanu sau Cornel Regman (care s-au numărat printre puținii cerchiști integral acceptați înainte de 1989) înspre Ion Negoițescu, Nicolae Balotă și mai ales Ion D. Sîrbu. Pe care critica l-a și plasat la vârful ierarhiei postbelice, imediat după apariția Jurnalului unui jurnalist fără jurnal și a bogatei sale corespondențe. Radu Stanca, animatorul cercului, pare intrat, din păcate, într-un con de umbră. Nu neapărat unul cauzat de devalorizarea operei sau a formulei acesteia, ci mai cu
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]