709 matches
-
flora României postcomuniste există încă un specimen demn de analizat: Furunculul sau omul-furuncul. Furunculul nu este foarte des întâlnit, nu e la fel de frecvent ca licheaua, lingăul sau impostorul. Dar există, totuși, într-o măsură vizibilă și chiar parțial definitorie pentru postcomunismul românesc (ce-i drept, el a fost valabil și în timpul comunismului românesc, nefiind, prin urmare, o achiziție întru totul postcomunistă). Furunculul poate fi politician, mafiot, patron al unui club de fotbal, dar și specialist într-ale culturii, tânăr, matur ori
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ea, vaca blondă, este secretară-șefă (foarte șefă) sau purtătoare de cuvânt, directoare la poștă sau șefă la supermarket - și tot așa, promovată datorită ascensiunii sociale ori politice a soțului ei. De ce vaca blondă este o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că, în ciuda înzestrării sale native, ea este, de obicei, o proastă fudulă. Banii și afacerile consortului ei îi garantează un minimum de succes în societate și un la fel de măcar minim respect, ce-i îngăduie să bată cu pumnul în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ei mici și aprinși sunt însemnați de grăsimea unui vid înconjurător în care se lăfăie o ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este perechea arhetipală a prostului fudul, adică proasta fudulă. Văcoșenia sa nu este una fizică (întrucât vaca blondă poate fi suplă și nu neapărat obeză), ci una
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fi suplă și nu neapărat obeză), ci una iremediabil spirituală - mai exact, intelectuală. Post-scriptum Sper că s-a înțeles că nu am nimic împotriva blondelor. Nu despre blonde în general este vorba aici, ci despre o jivină destul de specială a postcomunismului românesc! III. Etică și memorie Industria securistă Student la istorie pe vremea comunismului, apoi, în postcomunism, jurnalist, istoric la Institutul Român pentru Istorie Recentă, consilier prezidențial între 1999 și 2000, actualmente director la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Marius
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
s-a înțeles că nu am nimic împotriva blondelor. Nu despre blonde în general este vorba aici, ci despre o jivină destul de specială a postcomunismului românesc! III. Etică și memorie Industria securistă Student la istorie pe vremea comunismului, apoi, în postcomunism, jurnalist, istoric la Institutul Român pentru Istorie Recentă, consilier prezidențial între 1999 și 2000, actualmente director la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Marius Oprea a fost anchetat de Securitate pentru discuții anticomuniste cu prietenii săi, în ultima perioadă a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
politice doar din convingerea nestrămutată a unei cauze juste (ibidem, p. 199). *** În Moștenitorii Securității, Marius Oprea este un justițiar impetuos și tenace (dotat însă și cu umor), interesat de destinul securiștilor, activiștilor fostului PCR și informatorilor aruncați în malaxorul postcomunismului românesc. El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu numai) al fostei poliții secrete a regimului comunist. Dacă în prima sa etapă (perioada Dej) Securitatea practicase terorismul de stat, în a doua etapă (perioada Ceaușescu) se specializase pe „gestionarea fricii”. Cum avea să se comporte respectiva instituție în postcomunismul românesc? La 22 decembrie 1989, Securitatea avea 15.312 angajați (inclusiv civili); trupele de Securitate cuprindeau 23.370 de membri; iar numărul informatorilor era de 400.000. Demonstrația lui Marius Oprea mizează pe ideea că tranziția și presupusa democrație au
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
că tranziția și presupusa democrație au cosmetizat Securitatea, dar fără a-i schimba metodele și strategia. S-a schimbat doar agenda de lucru. De aceea, un segment central al cărții lui Marius Oprea îl reprezintă prezentarea detaliată a reciclării, în postcomunism, a celor mai importanți ofițeri din fosta Securitate, din varii Direcții și Unități. Lista este lungă (aducând pe alocuri cu un roman de capă și spadă) și poate fi parcursă ca un fel de dicționar „profesional”. Concluzia fatală este aceea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Printre altele, Securitatea s-a privatizat: pulverizarea membrilor ei nu a însemnat dispariția structurii de bază, ci elasticizarea acestei structuri cu picioare lungi de păianjen - sau caracatiță. Marius Oprea accentuează rolul lui Ion Iliescu de coagulator al Securității reprofilate în postcomunism: Serviciul Dezinformare a lucrat meticulos în 1990 în folosul FSN și al lui Ion Iliescu. Reactivați, foștii securiști au înțeles că nu mai erau nevoiți să se căiască: mercenariatul și cameleonismul care le erau specifice le-au permis nu doar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
au devenit șefi ai unor puternice structuri de informații; 3) „pensionarii” sau „fraierii” care s-au retras din activitatea informativă, au decăzut din structurile securiste ori s-au reprofilat pe activități cotidiene mărunte. O altă funcție a foștilor securiști în postcomunism a fost devalizarea sistemului bancar din România. O amplă grupare de securiști și-a găsit matca în Gelsor (firma de afaceri mobiliare a lui Sorin Ovidiu Vântu), în cadrul căreia s-au utilizat mijloace de spionaj economic, după cum precizează Marius Oprea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
atâta doar că nimic nu este inventat, iar lucrul acesta dă fiori. În România comunistă nu a existat doar industria siderurgică ori minieră (pe lângă multe altele), ci și industria securistă, a cărei putere de reverberare s-a extins și în postcomunism. Povestea acestei industrii securiste o sintetizează Marius Oprea în cartea sa, cu inteligență, curaj nebun și pertinență. Zbor deasupra unui cuib de cuci (varianta românească) Vasile Paraschiv este unul din cei patru disidenți de marcă ai României ceaușiste, alături de Paul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe alte figuri de dictatori de altă coloratură politică, precum Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, Mao Zedong, Fidel Castro (și mulți alții, de pildă Ana Pauker), pentru că forme de „viol lingvistic” asupra mulțimilor există și în aceste cazuri. Sau, în cazul postcomunismului românesc, ar fi incitant de făcut analiza acestui tip de „viol lingvistic” pe strigarea antiintelectuală comisă în iunie 1990 de către mineri și de către „detașamentele muncitorești”, la București, care suna astfel: „Noi muncim, nu gândim!”. A fost strigarea minerilor-invadatori în capitala
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Ca orice altă nație, românii sunt ceea ce sunt: au neputințe și defecte, dar nu numai. Grandomania ori, dimpotrivă, implozia (autodisprețul) au marcat când și când nația română: adevărat, puseurile de narcisism autoglorificator au fost mai dese decât cele de autodenigrare. Postcomunismul românesc a pus însă pe tapet într-un mod brutal și necosmetizat mai ales defecte, vicii și impotențe ale românilor, chiar dacă nu se poate vorbi de o judecată în bloc, de acest fel, a poporului român. Mult glosata ospitalitate și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
hohote de râs (amare). Simplul fapt că Becali a putut candida pentru cea mai înaltă funcție în stat spune multe despre mahalaua politică de la noi. Mahalaua mass-media Pentru a fi pe înțelesul mahalagiilor dominanți și a lumpenproletariatului, mass-media românească din postcomunism (sau tranziție) nu face altceva (cu puține excepții) decât să cultive un sentiment românesc al mahalalei. Emisiunile TV propun un fel de râvnite arhetipuri (pilduitoare! - în sensul de adaptate la noile vremuri) din mitocan, șmecher, țoapă, țață și vampă (cu toții
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
chip fatal. Astăzi nu știu dacă acest cântec patriotic mai are vreun efect real asupra românilor sau doar stârnește simple reacții pavloviene. Mai degrabă cred că e vorba despre ultima variantă. Percepția asupra țării mele, fie în timpul comunismului, fie în postcomunism, a fost multiplă. În perioada Ceaușescu eram jenată de comunismul românesc, dar nu mi-am repudiat țara, măcar pentru faptul că mai rămăseseră în ea destui curajoși. În decembrie 1989 am fost exaltată, frenetică, tulburată: asistam la un catharsis în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
carte apar numele mai multor scriitori care i-au adus numeroase omagii dictatorului Nicolae Ceaușescu. Se poate spune că romanul este împărțit în două: în prima parte acțiunea se petrece în comunism, iar în cea de-a doua parte, în postcomunism. Cartea lui Aldulescu vorbește despre o lume a răului, despre singurătate și despre sfârșit. S-a spus despre Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare că este și un „roman vesel“, însă această „veselie“ nu face decât să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sau să influențez politic. Asta cred că are tot de-a face cu percepția noastră. Ce Înseamnă Într-o țară ca România stânga și dreapta? Oare e la fel ca În alte părți? Nu cred. Cred că asta este paradigma postcomunismului... poziționarea politică. Și atunci când ești aproape să o faci, adică ai luat o poziție ca și cetățean, deja se schimbă, nu mai e postcomunism, e deja Europa. Țările vecine, cum ar fi Rusia, au de-a face cu un neocomunism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
dreapta? Oare e la fel ca În alte părți? Nu cred. Cred că asta este paradigma postcomunismului... poziționarea politică. Și atunci când ești aproape să o faci, adică ai luat o poziție ca și cetățean, deja se schimbă, nu mai e postcomunism, e deja Europa. Țările vecine, cum ar fi Rusia, au de-a face cu un neocomunism și un fel de postfascism În același timp. Poziționarea acestor tabere politice este foarte greu de verificat. De aceea cred că Estul trăiește un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
doctorat pe care le-am absolvit la New School for Social Research în New York, în Statele Unite ale Americii. Acolo mi-am susținut în primăvara anului 2005 teza de doctorat intitulată Probleme de Legitimitate Politică și de Consolidare a Democrației în Postcomunism: Cazul României în Perspectiva Comparată. În această instituție prestigioasă de învățământ postuniversitar, am început să studiez într-un mod mai sistematic și obiectiv societatea și sistemului politic românesc în contextul Europei de Est. Mă consider privilegiată că am învățat într-
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sănătatea, consumul românesc de alcool, tutun și mâncăruri bogate în grăsimi și colesterol rămâne o problemă serioasă, așa cum rămân și bolile cardiace, hipertensiunea, diabetul și atacul cerebral, deși acestea sunt legate mai mult de cultura românească generală decât direct de postcomunism. Campaniile de sănătate publică sunt, în general, făcute de ochii lumii, așa că problemele acestea vor continua să existe, la fel cum va continua și epidemia crescută de drogați care folosesc injecții, o problemă legată direct de schimbările pe care țara
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de cercetări asupra socialismului și a postsocialismului în Europa de Est. România, iarăși, a fost norocoasă, cu un firicel modest, dar constant, de studenți care s-au aventurat după 1989 să-și facă terenul de doctorat în satele și orașele ei. Filonul postcomunismului dă însă semne de oboseală, iar antropologii care studiază Europa de Est sunt pe cale de a-și redefini rațiunea de a fi, terenul de cercetare și obiectul de studiu. Deși definiția Europei de Est drept concept de studiu a evoluat de-a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sau domenii organizate tematic, ca politicile de tranziție sau noile democrații. Să dau câteva exemple personale. Am făcut tranziția de la a preda cursuri despre Politica Europei de Est în anii '80 la a preda un curs despre Originile Intelectuale ale Postcomunismului la începutul anilor '90. Astăzi predau despre Europa de Est în cadrul cursului meu de Transnaționalism European. Am incorporat și domeniul vibrant al literaturii est-europene în cursul meu despre Politică și Literatură. Spre deosebire, niciun fel de conceptualizare și restructurare majoră nu a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de altă parte, comparațiile cantitative au contribuit la integrarea țărilor și regiunilor postcomuniste în cercetările politice și sociale normale. Evident, problemele dezvoltării capitalist-democrate (a statelor bunăstare) și ale integrării europene sunt cel mai bine înțelese prin abandonarea paradigmei "tranziției" (comunism / postcomunism). De aceea, putem conclude, așa cum au făcut-o mulți alții, că per total cercetările politologice au favorizat o reorientare și o normalizare a fostei "Europe de Est", abandonând diviziunile Războiului Rece. Dar această poziție este mult prea politicoasă. Paradigma cercetării
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Europa absentă, George Uscătesco • Evadări în lumea liberă, Adrian Marino • Experiența externă, Ștefan Borbély • Globalizarea, Tiberiu Brăilean • Liberalismul, Gabriel Mursa • Noua economie, Tiberiu Brăilean • O poliție politică: fenomenul Stasi (1989-1995), Delphine Serre • Panopticum. Tortura politică în secolul XX, Ruxandra Cesereanu • Postcomunismul, Leslie Holmes • Puternicul și atotputernicul, Madeleine Albright & Bill Woodward • Revrăjirea lumii, Michel Maffesoli • România în secolul al XX-lea, Stephen Fischer-Galați • Rusia după imperiu: între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
spre Vest abia cu un an înainte de a lua decizia să se stabilească în străinătate. Pentru un dirijor ce se apropia de 50 de ani era, la urma urmelor, șansa vieții sale de a se realiza. În paranteză fie spus, postcomunismul, epoca de tranziție, îl tratează pe Silvestri cam la fel ca și comunismul în ultimele sale decenii: e gata să se împopoțoneze cu figura sa, dar „uită“ să-i republice înregistrările. Cineva, acolo, sus - sau mai jos, nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]