2,403 matches
-
oricât ar fi ele de sintetizate, frumos meșteșugite sau encomiastice. Nici un Părinte bisericesc nu a lăsat o moștenire literară atât de vastă și nici o personalitate din timpul său nu s-a distins și nu a atras interesul contemporanilor și cinstirea posterității ca dânsul. Pentru creștini, Sfântul Ioan Gură de Aur nu înseamnă doar un neîntrecut orator, un remarcabil exeget, vestit pentru adâncimea ideilor și interpretărilor sale sau pentru eleganța, frumusețea și puritatea stilului, un aspru ascet, un mare ierarh, cu vaste
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
încă de la debut, de la George Topîrceanu, unicul redactor al revistei Viața Românească, ce selecta, citea cu un gust sigur și corija neglijențe sau erori în exprimare. Epistola ce se publică, acum, de dimensiuni apreciabile, conține o tulburătoare mărturie privitoare la posteritatea lui George Topîrceanu. Confesiunile Otiliei Cazimir, transcrise la doar nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu, deloc subiective, evocă o lume croită strâmb, care continuă să existe până azi în spațiul cultural și literar de la noi. Mărturii de o asemenea
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
să nu își mai adapteze strategiile astfel încât să poată stabili un curs bun atât pentru sine, cât și pentru țara sa. A fost mereu un scriitor prolific, încercând, mai ales în ultimii ani, să-și justifice punctul de vedere în fața posterității, însă scrierile și declarațiile sale lasă și ele să se întrevadă inconsecvență și uneori chiar reinterpretări și alterări ale trecutului. E greu de spus dacă e vorba de oportunism, de nevoia conștientă de a-și câștiga aliați sau pur și
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
prestigiul” lui Paul și atât de puțin la aflarea adevărului în ceea ce o privește pe nefericita Camille, genială și ea, ca și fratele ei? De ce să fi refuzat publicarea scrisorilor atât amar de vreme? Adevărul mi se pare important pentru posteritate. Vorba lui Jonathan Littel: „Je suis resté de ceux qui pensent que les seules choses indispensables à la vie humaine sont l’air, le manger, le boire et l’excrétion et la recherche de la vérité. Le reste est facultatif.” Casa
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
de întrebări (de o aiuritoare densitate) formulate în Baudelaire și experiența abisului. Aș avansa și eu una, sub beneficiu de inventar, de astă dată. Arnaud Bikard vorbește într-un rând despre o „linie Fondare” lectura critică a poeziei, despre o posteritate care, în ciuda complicațiilor editoriale, ar împlini reparatoriu destinul acestei cărți, pe drept cuvânt, extraordinare. Fără a pune la îndoială frumusețea, inclusiv morală, a acestei metafore, sunt, recunosc, destul de sceptic nu doar legat de existența unei atari descendențe, dar și de
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau să-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean de treabă al orașului nostru!», îmi răspunde mecanic” (Alte ru(i)ne ale Târgoviștei mele). Nu e de mirare că posteritatea pe care o întrevede e la rîndu-i milenaristă: „Prin fereastra odăii cu ieșire la perete văd ziua în care/ se vor împlini o mie de ani de la nașterea mea, (...) și în semn de prețuire luminile orașului/ vor fi lăsate aprinse
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
Marina Vazaca Andreï Makine, O femeie iubită, traducere din franceză de Daniel Nicolescu, Editura Polirom, Iași, 2013, 271 p. Atunci cînd o mare personalitate istorică se află demult în fața judecății posterității, cînd faptele sale și viața sa întreagă s-au transformat în piramide de cărți din care se nasc mereu alte cărți, atît cercetări docte, cît și o mare diversitate de ficțiuni, o inițiativă îndrăzneață ar fi aceea de a relativiza
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
Aurel din noiembrie 1997. Rod al unei căutări de un deceniu În presa românească a anilor 1932-1962, volumul cu texte inedite editorial intitulat Dăltuiri, este prilejuit de comemorarea din decembrie 2012 a lui Radu Stanca, de la a cărui trecere În posteritate s-au Împlinit 50 de ani. Restituirea din noul volum se face pe linia traiectului său evolutiv, de la debutul prematur la 12 ani, ca la 15 ani Radu să semneze primele versuri, și până la maturitatea deplină artistic atât ca poet
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
deplină artistic atât ca poet, eseist, cât și ca dramaturg și complex om de teatru. Noul volum atestă adevărul că În plină epocă a proletcultismului Radu Stanca nu a scris nici un vers care să-l compromită. El rămâne În zariștea posterității ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor, cronicar dramatic, eseist și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este o figură unică a literaturii noastre contemporane, definit drept “salcia plângătoare” a generației poeților Întunecatului deceniu
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
și uneori nostalgic, tânărul Blumberg își afișează cu destul realism raționamentul, totul părând bine calculat dinainte - metodă, ordine, rigoare - și trădând un cartezianism debordant, care, astăzi, ar putea smulge un zâmbet lectorului pus deja în temă cu destinul și cu posteritatea - supralicitată, în defavoarea celei scriitoricești, crede Ion Bogdan Lefter - a alter-egoului monahal steinhardtian. Simptomatic, la N. Steinhardt, pentru reluarea vechilor teme burgheze și pentru rescrierea lor în cheie creștină, este și conceptul de comesenie, pe care viitorul monah îl apropie în
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
oferit publicului numai partea publicabilă atunci a liricii lui Radu Brateș, ocolind evident poemele de detenție și o bună parte din cele de după eliberare, încărcate de o viziune tragică asupra existenței. Aceasta a avut un impact și asupra receptării în posteritate, majoritatea studiilor și articolele care i-au fost consacrate, înclusiv în Dicționarul general al literaturii române, accentuând filonul tradiționalist și influența unor modele interbelice, de la Blaga și Pillat la Aron Cotruș, dar ignorând „fața nevăzută” a poetului, pe care numai
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
cei mai învățați și erudiți cunoscători ai fenomenului literar și cultural din Transilvania. Epistolele ce se publică acum, întâia oară, demonstrează în chip elocvent pasiunea și grija pe care le avea profesorul Onisim Filipoiu față de opera literară și, evident, față de posteritatea lui Ion Șiugariu, dispărut așa de tânăr în cel de-a doilea cataclism mondial. Devoțiunea lui Onisim Filipoiu pentru biografia și opera poetului Ion Șiugariu e de o factură occidentală căreia nu-i scapă nici un detaliu, nici o informație și nici o
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
pe tronul României. Ceva mai târziu am făcut cunoștiință cu prințesa Bibescu, al cărei roman semi-autobiografic, Catherine-Paris, mă încântase. Locuia în extremitatea Insulei Saint-Louis, în partea opusă hotelului Lauzun. Luându-mi curajul, i-am scris spunându-i cam așa ceva: „Prințesă, posteritatea nu mi-ar ierta că, locuind așa de aproape de dumneavoastră, nu v-am cunoscut...”. Mi-a răspuns - prin intermediul unuia din șambelanii săi onorifici - că mă va primi cu plăcere în cutare seară a săptămânii care urmează, când am și ajuns
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
să se tacă sau măcar să fie citat. Dar nu, autorul prostiei cu pricina, reluată la nesfârșit, - titlu al unui pamflet tipărit zece ani după moartea lui Camus - Jean-Jacques Brochier, a izbutit să-și facă un soi de publicitate care frizează posteritatea”. (În literatură, și prostiile își au soarta lor. Nimeni nu mai știe astăzi cine a fost Brochier, dar prostia lui a rămas în memoria multora).
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
Nicolae Scurtu Posteritatea poetului, prozatorului, eseistului, jurnalistului și memorialistului Nichifor Crainic (1889-1972), după patru decenii, nu izbutește să reafirme, să confirme și să impună valoarea ideatică și estetică a operei sale literare, filosofice și teologice. Intervențiile și aserțiunile lui Valeriu Râpeanu, Ștefan Voicu
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
Sorin Lavric Sorin Dumitrescu, Tablou cu orbi. In memoriam Nichita. Metalingvism și marginalizare, Fundația Anastasia, București, 2013, 186 pag. Nu știu dacă posteritatea lui Nichita și-a găsit criticul în stare a-i fixa canonul, dar după cartea Tablou cu orbi poetul și-a găsit negreșit teologul, adică masoretul menit a-l judeca în tipar spiritual. Pentru Sorin Dumitrescu a-l cîntări pe
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
decurg una din alta, ca funcții ale aceluiași organism, precum mersul și alergarea. Citînd un om la fel de implicat ca și mine în aceste povești cu izuri duhnitoare-aromatice, pe Adrian Alui Gheorghe, am putea răspunde: „Scriitorul român scrie și publică pentru posteritate”. N-ar fi însă întru totul adevărat, fiindcă scriitorul român mai scrie și pentru prietenii lui de suflet, criticul și editorul.
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
Thibaudet, una din cărțile de căpătâi ale tinereții mele, cu aceeași profitabilă încântare care mă făcea odinioară să n-o pot lăsa din mână. Thibaudet și Sainte-Beuve sunt singurii mari critici și istorici literari pe care i-a dat Franța. Posteritatea amândurora a stat sub semnul unei contestări pe cât de tenace, pe atât de ineficiente, deși printre adversarii postumi s-au numărat Proust și, respectiv, Roland Barthes. Puțini îi mai citesc azi pe Taine sau pe Genette, urmași infideli ai celor
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
Paul Cernat Viorel Coman, Fănuș Neagu. Povestirile magice, Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2011, 326 pag., f.a. Într-o cronică de acum cîteva săptămîni speculam cu privire la posteritatea critică a lui Fănuș Neagu. Descopăr între timp că profesorul și publicistul brăilean Viorel Mortu, pe numele său de autor Viorel Coman, a publicat în 2011 o carte care, printr-o coincidență tristă, a văzut lumina tiparului cam în același
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Simona Vasilache Pe 31 august s-a împlinit un an fără Constanț a Buzea. Cu suferindă discreție, aranjase să dispară ceva mai-nainte de ispășirea fizică. Și nici nu putem spune, vai, că posteritatea îi e tulburată de prea multe readuceri în lumină. Aceste câteva rânduri, dintr-o pagină pe care, odinioară, o împărțeam, nu pot ține loc de retrospectivă. Sunt doar un fel de-a mai picura câteva versuri, dintr-o operă nicidecum
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
durerii , că alcătuiesc un document istoric înseamnă să rostești o inepție. Documentul e în genere o analectă cu probe neutre, adunate de ochiul placid al unui conțopist sadea. Strîngi un maldăr de note seci și le numești pompos „probe pentru posteritate“, simple hîrțoage mulțumind spiritul meschin al iubitorilor de cazuistică sterilă. Dar aici, în Memorialul durerii, dăm peste mărturii ce-ți intră sub piele prin anvergura violenței, paradoxul fiind că în vreme ce detaliile sînt atroce, orizontul de respirație al victimelor e precumpănitor
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
putut deveni, dacă ar fi avut urmări mai violente), ci incapacitatea aproape somatică a turnătorului de a problematiza distanța dintre două opțiuni. În optica lui îngustă, ateismul de la care se revendică îl exonerează de orice dilemă morală. Nu-l preocupă „posteritatea” (nu l-a preocupat nici în tinerețe) sau amintirea pe care o va lăsa în urmă, ci, de tot meschin, luxul în care și-ar dori să-și trăiască ultimii ani. „Degeaba încercasem să vă surprind, vorbind cu dumneavoastră, o
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
Gabriela Omăt Reevaluarea cotării sale ca prozator, și în primul rând ca romancier, a fost pentru E. Lovinescu cea mai râvnită atitudine din partea contemporanilor și, desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român din prima jumătate a secolului trecut cu acela de romancier de primă mână. Ceea ce nici contemporanii și nici posteritatea nu i-
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român din prima jumătate a secolului trecut cu acela de romancier de primă mână. Ceea ce nici contemporanii și nici posteritatea nu i-au contestat a fost condiția de artist - rafinat, incisiv, inconfundabil al prozei. însă mereu s-a avut în vedere mai întâi proza memorialistică și, merit controversat în regim teoretic, proza artistă a criticii lui literare. E. Lovinescu însă
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
mențiunea �Nuvelă de E. Lovinescu". Scrise cu un condei în excelentă formă, ar fi suficiente motive ca prozele pe care le repunem acum în circulație să resuscite discuția asupra romancierului E. Lovinescu. Era, pentru el, gestul cel mai așteptat din partea posterității. Gabriela Omăt I-a pus Dumnezeu mâna în cap În dogoarea amiezii de august, popa Grigore venea călare prin prăfăria șoselei. Era un om de vreo șaizeci de ani, voinic încă, roșcovan, sângeros chiar, cu o barbă rară, prin care
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]