5,162 matches
-
al celei postmoderne, în particular. Studiul relevă, în același timp, îmbinarea elementului arhaic, modern și postmodern în structurarea viziunii lui Eliade, recurgînd atît la o paralelă cu opera lui Joyce, cît și la o serie de criterii relative la gîndirea postmodernă aparținînd unei game largi de teoreticieni, de la Jürgen Habermas la Ihab Hassan și Brian McHale. Pe bună dreptate, autorul evidențiază deschiderea mentalității postmoderne față de o amplă tradiție incluzînd, spre exemplu, romantismul german mergînd pînă la "variantele" moderne ale acestuia, Nietzsche
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
la o paralelă cu opera lui Joyce, cît și la o serie de criterii relative la gîndirea postmodernă aparținînd unei game largi de teoreticieni, de la Jürgen Habermas la Ihab Hassan și Brian McHale. Pe bună dreptate, autorul evidențiază deschiderea mentalității postmoderne față de o amplă tradiție incluzînd, spre exemplu, romantismul german mergînd pînă la "variantele" moderne ale acestuia, Nietzsche sau Heidegger, sau componente arhaice, în cazul lui Eliade, precum și ideea juxtapunerii de moduri sau alternative existențiale în universul modern sau arhaic implicată
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Orientul Mijlociu și altul spre America, A. Sasu scrie pendulând între generalii din Tolstoi și Fabrice del Dongo, într-o încercare disperată de regăsire a logicii unei existențe zguduite de absurdul unui război. Iar războiul acesta este, hélas!, primul conflict militar postmodern dintr-o istorie ce se apropie de sfârșit. Pentru un literat, a scrie despre politica internațională, strategii diplomatice și înfruntări armate nu este în nici un caz cea mai comună dintre opțiuni; asemenea subiecte sunt în general apanajul istoricilor și cel
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
prin inadecvare (cu excepția, poate, a șocului de adaptare al primelor zece pagini). Străbătută de reflecții de lectură în fiecare din cele patruzeci și patru de notații ale celor tot atâtea zile de război, cartea e mărturia unui soi de nostalgie postmodernă ce atrage fără a cuceri, nu din vreun viciu literar , ci pentru că e de fapt (ca, la urma urmei, orice jurnal) o conversație cu sine însuși pe care ceilalți sunt invitați s-o urmărească, dar la care nu pot participa
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
la problema autonomiei Québec-ului și de la ecologie la implicarea americană peste hotare. Războiul în epoca modernă? Cea mai importantă meserie, citează A. Sasu, pentru că, se pare, doar războiul mai poate trezi conștiințele. Iar conștiința criticului devenit diarist este una acut postmodernă, suferind de tentația viziunii globalizante și lăsându-se în același timp pradă unei fragmentări culturale născute din incapacitatea de a (mai) cuprinde lumea dintr-o singură privire. A te lăsa cuprins în profunzimile unei asemenea conștiințe - altfel spus, a citi
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii despre temele mari ale morții și alienării, punându-le punct: "E și viața asta un mod de întrebuințare". Mahalaua de azi pe mâine. Poeme trăite, Dan Mircea Cipariu și Traian
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști, cu câte două găuri în loc de ochi. Comedie tragică postmodernă, spectacol de magie a cuvintelor și reprezentare, de un sarcasm swiftian, a condiției umane, piesa Cruciada fermoarelor se poate și citi și vedea. Ca text literar, este cuceritoare prin inventivitate și rafinament. Ca spectacol de teatru desfășurat (deocamdată în imaginație
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Milena, și un muncitor de pe un șantier, Manu. Prin atmosferă, romanul aduce aminte de Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, dar și de Magicianul lui Fowles, iubirea romantică fiind multiplicată de jocul de oglinzi al referințelor livrești, în manieră postmodernă. Deși aduce în prim-plan aceleași personaje principale, scenariul cinematografic este cu totul altceva. Milena are acum statutul unei scriitoare dizidente, pe care o supraveghează îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este totodată
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
teatrale. Dacă ne amintim cum Liviu Ciulei a schimbat reperele teatrului românesc prin eleganța stilistică din Cum vă place, sfidare a realismului terestru practicat atunci pe scenă, înțelegem tentația de a monta spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
ce se lovește încă de la început de zidul compact al confuziei de termeni și preocupări. într-adevăr, pentru a putea vorbi de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
caracter inițiatic, "călătoria în oglindă" a argentiniencelor Bettina Giorno și Maria Laura Belmonte din Matando Horas de Rodrigo García, în regia Cynthiei Pierce, și aparținînd Grupului Stacatto din La Plata, înlănțuie flash-urile unui ritual funest: trădarea. Secvențialitatea de sorginte postmodernă a poeziei Savianei Stănescu tînărul Radu Afrim a încercat să o convertească într-o estetică "underground" prin contribuția remarcabilă a Monicăi Ristea-Horga, eroina din Infanta R. mod de întrebuințare, Teatrul Ariel, Tîrgu Mureș. La Naționalul tîrgumureșean, împreună cu Horațiu Mihaiu, același
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
ideologiei și cenzurii impuse de regimul comunist, literatura română s-a făcut în țară, dar valorile pe care ni le-a transmis "epoca de aur" trebuie revizuite critic, fără a substitui criteriul etic celui estetic." El nu crede că procedeele postmoderne pot suplini talentul, care rămîne prima condiție pentru a fi scriitor, iar înțelegerea greșită a performanței și succesului riscă să deregleze criteriile de evaluare. Mihail Gălățanu are altă părere: "Succesul reprezintă o receptare promptă și amplă. Marjele de eroare sunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
o provocare de a interpreta visul îi modul savant și lipsit de echivoc în care Jung își analizează primele vise de care își aduce aminte. Or, ceea ce îi reușește cel mai mult autorului de jurnal e tocmai contrariul: Oniria sfidează, postmodern, hermeneutica și îl descurajează complet pe cel care, în virtutea inerției de a interpreta visul și literatura, înceară să găsească un sens ascuns în visele lui Corin Braga. Orice tentativă (de bun simț) de a psihanaliza și de a găsi o
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
face să fie veridic, să părăsească linia comunului. Oniria își poate găsi cu ușurință un cititor ale cărui vise să fie mai fascinante și pe care lectura cărții să-l plictisească teribil. Defect? Mai degrabă trăsătură definitorie pentru o carte postmodernă care mărturisește inconsistența � realului", dezagregat printr-o scriitură ce hibridizează notația de jurnal și notația de vise, astfel încît visul e prins în ghearele �realității" prin stricta datare, de jurnal, iar �realitatea" capătă aspectul halucinatoriu și discontinuu dictat de logica
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
sau șase procese de refulare și de întoarcere a refulatului. Primul, în urma înlocuirii vieții de tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX-lea, odată cu instaurarea gîndirii pozitiviste, a cărei atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul postmodern în cultura română). Sigur, teoria aceasta poate părea cu ușurință o speculație savantă, mai ales că vine dinspre psihoistorie, disciplină nouă, de frontieră, ce aplică istoriei o cercetare de tip
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
Primul, în urma înlocuirii vieții de tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX-lea, odată cu instaurarea gîndirii pozitiviste, a cărei atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul postmodern în cultura română). Sigur, teoria aceasta poate părea cu ușurință o speculație savantă, mai ales că vine dinspre psihoistorie, disciplină nouă, de frontieră, ce aplică istoriei o cercetare de tip psihanalitic, nerecunoscută ca �validă". Iar unul dintre argumentele favorabile perspectivei
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
și atît de transparent. Gesturi, decizii, prea multe gafe, prea multe persoane cu o mentalitate datată, angrenată și uzată în alt sistem de gîndire, dețin frîiele puterii culturale în acest timp dinamic, grabnic mișcătoriu, suplu și modern (dacă nu chiar postmodern). Mulți dintre ei uită că teatrul, de pildă, a făcut de multe încă cea mai eficientă propagandă pentru imaginea României. N-am să uit niciodată cum la Avignon, un artist parizian important mă atingea și încerca să înfiripeze un dialog
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
pretează, de fapt, multiplelor abordări, fie ele psihanalitice, biografice, stilistice sau ținând de un complex sincretism al modurilor de expresie. Textul este deschis, polivalent și polimorf, de o poezie uluitoare, cu o construcție aparent arbitrară, ludică, modernă și, de ce nu, postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
modului în care funcționează mecanismele de producere și de receptare a literaturii, capabil să probeze demonstrativ orice rețetă narativă. În Baudolino, rețeta ar fi aceea a romanului picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce țin de "bucătăria" romanului postmodern. Acțiunea este plasată în secolul al doisprezecelea p. Ch., cînd împărat al "sacrului imperiu romano-german" era Frederic Barbarossa, protectorul și tatăl adoptiv al lui Baudolino. Expedițiile împăratului împotriva orașelor italiene, cruciadele, divergențele cu papalitatea, ocupă un spațiu extins în carte
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
cît și investigațiile sale moderne, însușindu-și atît cioplirea, cît și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului amintit se apropie, mai degrabă instinctiv, prin reacții naturale în fața unor presiuni socio-estetice, mai mult sau mai puțin conștientizate, de valorificarea postmodernă a unuia dintre materialele cele mai ,,tradiționale" și mai străvechi. Ilustrînd o nouă filozofie și un alt tip de înțelegere a formei artistice, ei exprimă, prin chiar gestul lor creator, un nou tip de disoluție și sancționează o altă dimensiune
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
C. Rogozanu Note la un desant editorial Recapitularea modernității de Ion Bogdan Lefter conține una dintre cele mai imprevizibile �mișcări" critice din ultimii ani. Mulți dintre postmodernii declarați de la noi au înțeles să recupereze istoria literaturii române nu din perspectivă postmodernă, ci ca pe un lung pomelnic de precursori ai acestei noi sensibilități artistice. I.B. Lefter este unul dintre primii care încearcă un act critic din perspectivă (în cel mai propriu înțeles al cuvîntului) postmodernă. Aparent, nimic spectaculos: un alt studiu
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
istoria literaturii române nu din perspectivă postmodernă, ci ca pe un lung pomelnic de precursori ai acestei noi sensibilități artistice. I.B. Lefter este unul dintre primii care încearcă un act critic din perspectivă (în cel mai propriu înțeles al cuvîntului) postmodernă. Aparent, nimic spectaculos: un alt studiu despre perioada interbelică, despre autorii de atunci. Totuși, de ce scrie despre această perioadă, aparent clasicizată, un autor care își începe cartea cu următoarea frază: Autorul acestei cărți se consideră un postmodern! Și - după cum se
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
înțeles al cuvîntului) postmodernă. Aparent, nimic spectaculos: un alt studiu despre perioada interbelică, despre autorii de atunci. Totuși, de ce scrie despre această perioadă, aparent clasicizată, un autor care își începe cartea cu următoarea frază: Autorul acestei cărți se consideră un postmodern! Și - după cum se vede - nu ezită să se exprime ca atare"? Tocmai împotriva clasicizării pripite a perioadei moderniste luptă criticul optzecist. Opera cui este această clasicizare? Nu numai a marilor critici interbelici (Lovinescu, Streinu, Vianu, Pompiliu Constantinescu sau G. Călinescu
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
explicit acest lucru (mai sus sînt enunțate ipotezele mele în legătura cu ținta autorului), dar, la o lectură atentă, găsim rînduri sugestive: �în fine, se poate face - și merită făcută - o reconstrucție critică a conceptului de modernism din perspectiva noastră postmodernă, o rearticulare a datelor lui definitorii în urma clarificării și eliminării oscilațiilor, ambiguităților, confuziilor care l-au distorsionat nu numai în anii interbelici, dar și în cea mai mare parte a timpului scurs de la al doilea război mondial încoace"... (s.m.). I.B.
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]