4,565 matches
-
de luat în serios. Cred că în general literatura se ocupă de viața, de felul în care trăiesc oamenii și pretenția unora că literatura trebuie să fie mai strîns legată de politică nu e de luat în serios. Cred că Postmodernismul, incipient sau tîrziu, "orbecăiește" să descopere ceea ce se întîmplă cu viețile oamenilor - și aceasta e de fapt adevărata lui ambiție și ceea ce trebuie să așteptăm de la literatură. Literatura n-are nevoie să fie politică. Cred că atunci cînd, la începutul
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
chineză, la sensul vieții în China și cînd fac referințe explicite la circumstanțele politice ale Chinei, dar cel mai important lucru e că vorbesc despre înțelesul vieții omenești - și aceasta este, de altfel, caracteristica comună variantelor inițială și tîrzie ale Postmodernismului. Versiunea tîrzie e mult mai orientată politic, în special în ideile criticilor, dar nu cred că existența/non-existența dimensiunii politice într-un text literar este un criteriu critic valid. Dacă cineva vrea să facă politică, o poate face în alte
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
care arta și literatura sînt preocupările majore, în care oamenii duc o viață în care se pot exprima liber și încă într-un mod artistic. L.G.: Să revenim la activitatea dumneavoastră: În ultimii douăzeci de ani ați scris constant despre Postmodernism, însă în 2000 ați publicat o carte care se ocupa de relația dintre cunoaștere și angajare politică. De ce ați considerat necesar să vă ocupați de problema aceasta acum? D.F.: Există o distincție de principiu pe care vreau s-o fac
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
fost inclus în selecție cu Chloe, localizare prețioasă și pretențioasă (și poate de aceea fadă) a savurosului roman "Spuma zilelor", publicat în 1947 de un Boris Vian aflat sub influența deopotrivă a suprarealismului și existențialismului, curente dezagregate azi într-un postmodernism mimat cu ostentație. Virtuozitatea absolută s-a dovedit a-i aparține lui Wong Kar-Wai pe care unii exegeți occidentali nu se sfiesc să-l taxeze drept genial. După eșecuri (Anii noștri sălbatici, Cenușa timpului) ori succese (Chunging Express, Îngeri căzuți
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
la alții? De ce apelează Oțoiu la acest discurs? Pentru că se situează într-o tradiție recentă a criticii noastre? Aceea de a stabili premizele mișcării literare optzeciste: premizele postmoderne. Sînt deja evidente după eforturile autorilor înșiși (care au făcut ceva timp postmodernism, fără să aibă clar conceptul - nici în '86, cu numărul celebru al Caietelor critice apele nu erau prea limpezi) și după eforturile observatorilor acestui fenomen literar. Oțoiu vine prea tîrziu cu o demonstrație completă a postmodernismului în care ne situăm
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
au făcut ceva timp postmodernism, fără să aibă clar conceptul - nici în '86, cu numărul celebru al Caietelor critice apele nu erau prea limpezi) și după eforturile observatorilor acestui fenomen literar. Oțoiu vine prea tîrziu cu o demonstrație completă a postmodernismului în care ne situăm de ceva timp (este vorba despre postmodernismul literar, bineînțeles). Nu interesează foarte mult "diferența specifică" - ierarhizarea scriitorilor în interiorul acestei mișcări nu îl preocupă pe autor. El restabilește (în ton cu militantismul optzecismului timpuriu) diferențele de modernismul
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
în '86, cu numărul celebru al Caietelor critice apele nu erau prea limpezi) și după eforturile observatorilor acestui fenomen literar. Oțoiu vine prea tîrziu cu o demonstrație completă a postmodernismului în care ne situăm de ceva timp (este vorba despre postmodernismul literar, bineînțeles). Nu interesează foarte mult "diferența specifică" - ierarhizarea scriitorilor în interiorul acestei mișcări nu îl preocupă pe autor. El restabilește (în ton cu militantismul optzecismului timpuriu) diferențele de modernismul și tardomodernismul românesc. Toți postmodernii români sînt invocați nediferențiat pentru susținerea
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
a lui Adrian Oțoiu "manual" - nu este o metaforă, este o descriere cît se poate de obiectivă. Un inițiat nu poate fi speriat de bibliografia foarte bine alcătuită (criticii noștri și-au dat de prea multe ori cu părerea asupra postmodernismului fără să consulte cărțile de bază, asta-i altă problemă - bibliografia lui Oțoiu este, într-adevăr, un fenomen în critica noastră postmodernă). Oțoiu face, de fapt, o introducere, destul de cuminte, în postmodernism; alcătuiește un manual. Însă atitudinea sa critică este
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
dat de prea multe ori cu părerea asupra postmodernismului fără să consulte cărțile de bază, asta-i altă problemă - bibliografia lui Oțoiu este, într-adevăr, un fenomen în critica noastră postmodernă). Oțoiu face, de fapt, o introducere, destul de cuminte, în postmodernism; alcătuiește un manual. Însă atitudinea sa critică este departe de a fi postmodernă - aceste atitudini sînt foarte rare la noi. Nu cunosc decît una autentică: aceea a criticului Ion Bogdan Lefter (în Recuperarea modernității) care se întoarce într-o epocă
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
cînd ea este făcută manifest să fie așa - extrapolînd, un text precum Insula este în aceeași măsură postmodern pe cît era Ion al lui Rebreanu realist... Sînt deja distincții-axiome cu care operăm de ceva timp asupra acestei perioade clasice a postmodernismului românesc. În fond acesta este păcatul fundamental al Traficului de frontieră - perpetuează existența unui conflict literar care este deja istoric: cel între modernism și optzecism. Cartea este incitantă, inteligent scrisă, dar neașteptat (dacă ne gîndim la novatorismul prozelor lui Oțoiu
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
păcatul fundamental al Traficului de frontieră - perpetuează existența unui conflict literar care este deja istoric: cel între modernism și optzecism. Cartea este incitantă, inteligent scrisă, dar neașteptat (dacă ne gîndim la novatorismul prozelor lui Oțoiu) de conservatoare în interpretări. Demonstrarea postmodernismului unor scrieri clasice optzeciste suferă de o redundanță supărătoare - se păstrează un ton critic colonizator cînd apele s-au liniștit de ceva timp. Poate este necesar să precizez că nu am avut intenția să "desființez" o carte eveniment în critica
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
de ceva timp. Poate este necesar să precizez că nu am avut intenția să "desființez" o carte eveniment în critica românească. Eveniment prin claritatea problematicii pe care o propune în condițiile în care încă se bîjbîie cînd vine vorba de postmodernism literar. Deși, deja avem clasicii noștri postmoderni... Adrian Oțoiu - Trafic de frontieră, Proza generației '80, Editura Paralela 45, 2000. 262 p., f.p.
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
Andreea Deciu Continuă de cîțiva ani, cu argumente solide, ofensiva filozofilor așa-numiți tradiționali, împotriva postmodernismului și diverselor sale manifestări disciplinare. Cartea lui Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate (Manifestul unui moderat pătimaș) a apărut cu trei ani în urmă, dar mai face și azi subiectul unor vii polemici peste ocean. În esență, cartea este
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
vii polemici peste ocean. În esență, cartea este o pledoarie într-adevăr pătimașă împotriva unui anumit tip de gîndire, extrem de răspîndit pe arena intelectuală contemporană, atît în Europa, cît și în Statele Unite. Am numit mai sus acest mod de gîndire postmodernism, dar eticheta propriu-zisă înseamnă din ce în ce mai puțin. Mult mai importante sînt numele principalilor reprezentanți: Richard Rorty și Thomas Kuhn (mai presus de oricine altcineva), urmați de mulți alții, simțitor mai puțin cunoscuți în afara unui public restrîns și specializat. Pe scurt, la
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
crede Haack, că Tolstoi va fi citit pentru altceva decît (sau nu în primul rînd) reflecția pură, ideea în sine. Sigur, asta înseamnă să presupui o distincție între gîndire și limbaj, or tocmai distincția face obiect de dispută în contextul postmodernismului. Și în felul acesta discuția se complică și alunecă în tenebre conceptuale și metodologice din care acest volum, totuși, nu o scoate. Dar dacă refuzăm coborîrea în infernul solipsismelor, putem (și merită) să citim această carte ca un îndemn cumpătat
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
A lua de la părintele tău este cel mai firesc lucru. Nu numai prozatorii ci și poeții amintitei generații au luat, cu același sentiment filial, de la Caragiale, în special poeții �sudici�, �bucureștenii�, încorporând citate din el în textele lor poetice. În Postmodernismul românesc Mircea Cărtărescu, în postură de cercetător, menționează un fel de a proceda la care el însuși, ca poet, a recurs. (�Citatele din Caragiale, autor pentru care poeții bucureșteni din "Cenaclul de luni" au avut un adevărat cult, sînt frecvente
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
viață la 30 noiembrie 1977. În toți acești ani va publica o serie de cărți, printre care „O picătură de sânge spaniol” (apărută în traducere și în România), „La Hiperboreeni”, un roman care-l va consacra drept unul dintre precursorii postmodernismului, și „Migrațiile”, roman de inspirație istorică, din care prima carte a fost publicată în 1991 la „Editura de Vest” din Timișoara, în traducerea lui Dușan Baiski și a Octaviei Nedelcu. Tradus în limba franceză, „Migrațiile” a fost declarat de critica
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]
-
literatura genera- ției 2000. Am ascultat cu atenție punctul de vedere al tinerilor scriitori. În bună parte îmi era cunoscut. Prima oară când a fost exprimată o opinie limpede a fost înaintea intrării lor în scena literară și anume în Postmodernismul românesc, cartea lui Mircea Cărtărescu din 1999. Am comentat opinia într-un editorial. Preluată în linii mari de generația 2000, ea pare astăzi împărtășită de cei mai mulți. Voi încerca s-o rezum în câteva cuvinte. Schimbarea principală este aceea a mediului
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
teoriei literare. Sunt perioade când nu mai încapi de ea. Mă intoxicasem tot vorbind despre text. Teoria era mai importantă decât literatura, ba chiar o „producea”. După aceea s-a făcut tăcere până ce, recrudescență a teoriei, ne-am înecat în postmodernism. Nimeni nu prea știa ce înseamnă, sau știau prea mulți, fiecare altfel. N-are importanță. Nu erai postmodernist, nu existai. Acum, de la o vreme, respirăm. Următoarea năvală poate n-am s-o mai prind.
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
în trend-ul poetic al epocii. Al. Cistelecan îl așază, „prin intemperanța vizionară a discursului“ și „imaginația convulsionată la modul expresionist“, în proximitatea lui Ion Mureșan și a lui Aurel Pantea. Același critic îi aplică și eticheta de „romantic în postmodernism“ (v. postfața la antologia Harrum, cartea ratării, din 2001). O nouă culegere de poeme, în colecția Antologia Tracus Arte, publicată anul trecut, ne oferă prilejul de a rediscuta poezia lui Marian Drăghici. Lipsesc, acum, informațiile despre apartenența poemelor, operație considerată
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
opere de valoare, ieșită din cursul natural al istoriei noastre literare. În fine, a patra, este etapa din 1960 încoace. Eu văd două. Am argumentat și în trecut că paradigma literară s-a schimbat în anii 1980. Între neomodernism și postmodernism nu e o continuitate. Literatura însăși vorbește! Blandiana și Cărtărescu nu scriu aceeași poezie. Ivasiuc și Chifu nu scriu același roman. Eu și Terian nu avem aceeași idee de critică (așa cum speram după monografia Călinescu). Lui Cernat îi e frică
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
2012, arta postmodernă și contemporană a reușit să strângă cele mai înalte sume din scurta istorie a licitațiilor dedicate exclusiv acestui segment. Cu un total de vânzări de 240.000 € și o rată de adjudecare de 83,12% Licitația de Postmodernism și Contemporană din noiembrie 2012 a înregistrat cel mai ridicat total al vânzărilor din scurta istorie a licitațiilor de profil (a cincea licitație de artă contemporană, prima fiind organizată abia în aprilie 2011). Clasicii și moderniștii consacrați ai picturii interbelice
Cea mai importantă expoziţie de artă românească vine, în premieră, la Braşov [Corola-blog/BlogPost/98354_a_99646]
-
dând frâu liber imaginației sale. A început să experimenteze, să compună, să scrie, exersandu-si talentul pe scenele din undergroundul capitalei germane. Începutul nu a fost însă foarte lin pentru tânărul artist care nu s-a identificat întru totul cu postmodernismul ce domină cultură muzicală a Berlinului. “Muzica mea avea ceva mult mai romantic în ea, măi naiv” susține Thomas care s-a izolat printre idei și a început să creeze tot mai mult, ajungând la un moment dat să aibă
Deck Sounds prezinta Thomas Azier – pentru prima data la Bucuresti! [Corola-blog/BlogPost/98924_a_100216]
-
XXI-lea cu un dispreț creștin!” Cu scuzele de rigoare pentru lungimea excursului, îmi închei aici discursul, remarcând faptul că în partea finală a poeziei „Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov”, poetul Mircea Dinescu (pe care îl cataloghez drept precursor al postmodernismului libidinos - scuze pentru pleonasm) își autocaracterizează, involuntar, poate subconștient, întreaga sa creație poetică: „Trage cortina. Ezechiel. Sfârșit. Război pierdut. Înger lăsat la vatră. Experiența nu a reușit (...)”. FLORIN T. ROMAN, 13-15 august 2016 Referință Bibliografică: Mircea Dinescu în rochie simplă
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
arta! R.S. - Literatura, literatura, eh!? Mărturisesc, că nu mai reușesc să citesc literatură, no, de ficțiune, adică romane sau povestiri contemporane, în nici o limbă; nu reușesc, nu reușesc...mi se pare tot timpul că este construită, inventată. Modelul ăsta de postmodernism, nu se poate citi! P.C. - Cum înțelegeți-explicați dumneavoastră postmodernismul, acum, nu acum treizeci de ani? R.S. - Eh, o prostie! O modă! A devenit chiar o modă...Ai impresia că textele sunt construite pe dinafară, sunt construite la masa de scris
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]