1,576 matches
-
pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul negativ al acestei revoluții. Este ilustrativă galeria de „morți” și „decese” anunțate de postmoderniști: „sfârșitul istoriei” (Gehlen); „sfârșitul modernității” (Vattimo); „sfârșitul umanismului” (Heidegger); „moartea lui Dumnezeu” (Nietzsche și postmoderniștii nietzscheeni); „sfârșitul Adevărului” (Hassan); „moartea artei” (Vattimo) etc. La acestea se adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul negativ al acestei revoluții. Este ilustrativă galeria de „morți” și „decese” anunțate de postmoderniști: „sfârșitul istoriei” (Gehlen); „sfârșitul modernității” (Vattimo); „sfârșitul umanismului” (Heidegger); „moartea lui Dumnezeu” (Nietzsche și postmoderniștii nietzscheeni); „sfârșitul Adevărului” (Hassan); „moartea artei” (Vattimo) etc. La acestea se adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen); „societatea postindustrială” (Bell); „apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai relevantă pentru moderniști decât pentru postmoderniști. 7. Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rezultatul disputelor amicale dintre ei; cei doi prieteni au încercat (pe căi diferite, dar solidare în ceea ce privește scopul) să „salveze determinismul clasic”. Nereușita - cauzată mai ales de ignorarea prelungită a mecanicii cuantice - a generat ceea ce s-a numit „drama lui Einstein”. Postmoderniștii au valorificat însă această „dramă” în sens invers: paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen ar dovedi „moartea obiectivității” și „agonia adevărurilor absolute”. 12. J.S. Bell, „On the Einstein-Podolsky-Rosen Paradox”, Physics, 1/1964. Bell și-a reconsiderat teoria în 1980: J.S. Bell, „Bertlmann’s Socks
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York, 1989; Capitalist Schools: Explanation and Ethics in Radical Studies of Schooling, Miami University, Oxford, 1990. Ulterior, criticismul pedagogic practicat de McLaren a devenit, din neomarxist, postmodernist. 31. K. Kickbusch, R. Everard, „Curriculum, Practical Ideology, and Class Contradiction”, Curriculum Inquiry, 15 (3), 1985, pp. 281-317. 32. Lucrarea lui M. Apple Ideology and Curriculum (Routledge & Kegan Paul, Londra, 1979) a fost reeditată în 1990 (Routledge & Kegan Paul, New York
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
225-238. 73. E. Ellsworth, M. Whatley (eds.), The Ideology of Images in Educational Media, Teachers College Press, New York, 1990. 74. Aronowitz, Giroux, op. cit. (vezi nota 71). 75. P. McLaren, R. Hammer, „Critical Pedagogy and the Postmodern Challenge: Toward a Critical Postmodernist Pedagogy of Liberation”, Educational Foundations, 1989, pp. 26-62. 76. Ibidem, p. 40. 77. Ibidem, pp. 54-55. 78. L. Roman, L. Christian-Smith (eds.), Becoming Feminine: The Politics of Popular Culture, The Falmer Press, Londra, 1988. 79. Roman, Christian-Smith, op. cit., p. 143
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Society, 6 vol., Ginn and Company, Boston, 1929-1936). 90. McCarthy, „Multicultural Approaches...”, ed. cit., pp. 242-243. 91. Ibidem, p. 243. 92. Preluăm aici și aprecierea lui Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman, op. cit., p. 325. 93. T. Bridges, „Multiculturalism as a Postmodernist Project”, Inquiry: Critical Thinking Across the Disciplines, 7 (4), 1991, pp. 3-7. 94. Ibidem, p. 3. 95. Ibidem, pp. 4-5. 96. J. Willinski, After 1942-1922: A Postcolonial Supplement for the Canadian Curriculum, în curs de apariție, comentat de Pinar, Reynolds
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în B. Seels (ed.), Instructional Design Fundamentals, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1995 (în colaborare cu J. Teslow și R. Osman-Jouchoux); a fost publicat și pe internet (http://www.cudenver.edu/Îbwilson/postmodern.html). 224. Iritarea lui Wilson față de membrii postmoderniști ai AECT este evidentă: For years, they behaved like a small, persecuted minority - a „cult” of sorts. They complained that journal editors were biased, ignorant, and unwilling to publish their radical writings. șEste vorba despre editorii lucrării Educational Technology Publications
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în ce mod conceptele postmoderne pot să infiltreze și să schimbe concepțiile designerilor despre munca lor” (op. cit., vezi nota 2). 247. Wilson își numește inventarul de reguli care alcătuiește ghidul a laundry list of tips for doing ID with a postmodernist twist - adică „o listă de spălătorie cu bacșișurile necesare pentru a face design instrucțional cu contorsionatul dans postmodernist” (op. cit., vezi nota 2). 248. Wilson folosește expresii mult mai „tari” decât traducerea noastră: gap models of needs; gap-oriented strategies. Am preferat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nota 2). 247. Wilson își numește inventarul de reguli care alcătuiește ghidul a laundry list of tips for doing ID with a postmodernist twist - adică „o listă de spălătorie cu bacșișurile necesare pentru a face design instrucțional cu contorsionatul dans postmodernist” (op. cit., vezi nota 2). 248. Wilson folosește expresii mult mai „tari” decât traducerea noastră: gap models of needs; gap-oriented strategies. Am preferat o formulă mai puțin expresivă, dar ceva mai precisă. 249. Vezi studiul lui W.D. Winn („Some Implications
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Our Deepest Differences: Religious Liberty in a Pluralistic Society, Carnegie Foundation for the Advancement of Teaching, Princeton. Brameld, T. (1971), Patterns of Educational Philosophy: Divergence and Convergence in Culturological Perspective, Holt, Rinehart & Winston, New York. Bridges, T. (1991), „Multiculturalism as a Postmodernist Project”, Inquiry: Critical Thinking Across the Disciplines, 7 (4), pp. 3-7. Broudy, H. (1988), „Aesthetics and the Curriculum”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp. 332-342. Broudy, H., Smith, B., Burnett, J. (1964), Democracy and Excellence
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
VTRA, 1992, 5; Mihai Dragolea, Viața și opiniile patafizicianului Luca Pițu, F, 1992, 9; Marian Victor Buciu, F(r)icțiunile lui Luca Pițu, R, 1993, 4; Bogdan Dumitrescu, Lecturi suplimentare, RL, 1993, 47; Ioana Pârvulescu, Un cronicar moldav pe gustul postmoderniștilor, RL, 1994, 8; Horea Poenar, În partea dinspre Luca Pițu, ST, 1994, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Luca Pițu, RL, 1996, 22; Ovidiu Nimigean, Monstrum eruditionis, „Timpul”, 1996, 5; Nicolae Țone, Pe cât de talentat, pe atât de capricios: Luca Pițu, VR
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
1999) se doresc o istorie completă a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică și o parabolă postmodernistă. SCRIERI: Reviste de filosofie și sociologie, I-II, București, 1979-1983; Lecturi filosofice, Craiova, 1991; Crima din templul de jad, București, 1996; Mircea Eliade și Nobelul interzis, București, 1998; Puși contra Dumitru Dinulescu, București, 2001. Ediții: Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
dar și „proza în costum postmodern”. Cartea se ocupă, de asemenea, de ipostazele eseului critic contemporan, cu ilustrări din paginile unui mare număr de autori, din toate generațiile, o atenție specială fiind acordată câtorva dintre cei care au tratat „tema postmodernistă”. P. a publicat și lucrări monografice, cu focalizare exclusivă asupra creației câte unui scriitor de mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
spectaculoasă, sfârșește într-o îmbrățișare sentimentală. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Familia Popescu, București, 1987; Cuvânt înainte, București, 1988; Arta Popescu, București, 1994; Caiet de citire și de caligrafie, îngr. și postfață Nicolae Țone, București, 2003. Repere bibliografice: Marin Mincu, Doi poeți postmoderniști, RL, 1988, 15; Nicolae Manolescu, Un tramvai numit dorință, RL, 1988, 41; Radu Enescu, „Cuvânt înainte”, F, 1989, 2; Traian T. Coșovei, „Familia Popescu”, CNT, 1990, 33; Cristea, A scrie, 241-243; Negoițescu, Scriitori contemporani, 350-353; Munteanu, Jurnal, V, 185-188; C.
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
contemporani, 350-353; Munteanu, Jurnal, V, 185-188; C. Stănescu, „Ciorna aia din palmele ălor morți”, ALA, 1994, 212; Radu Sergiu Ruba, Destinul cu perechea sa de palme, „22”, 1995, 11; Ruxandra Cesereanu, Poemul hibrid, ST, 1995, 3; Ovidiu Verdeș, Une Parabole postmoderniste: Bacovia relu par Cristian Popescu, „Euresis”, 1995, 1-2; Carmen Matei Mușat, Asediul ficțiunii, LCF, 1995, 33; Care e locul lui Cristian Popescu în poezia postbelică? (anchetă de Dan Silviu Boerescu), LCF, 1996, 7; Ion Bogdan Lefter, Un poet fără noroc
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
suflet, București, 1996; Altarul muzelor, București, 1997; La casa cu nebuni, București, 1997; Ucenic la Eminescu, București, 1997; Din gulagul românilor..., București, 1998; Eu sunt născut în Bucovina..., București, 1999; Codrii Cosminului, București, 1999; Poem nocturn sau Testamentul unui poet postmodernist, Timișoara, 2000; 111 poeme haiku, București, 2001; Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naște copii, agață un român..., București, 2003. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, O realizare literară, LA, 1982, 24 iunie; Liliana Lazia, „101 poeme haiku”, TMS, 1996, 11
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în schimb, s-a menținut în permanență la aceeași cotă, înaltă, determinată în primul rând de constanta sa esențială: ironia. Cu această „armă”, mai mult decât o unealtă, P. s-a fixat în zona denumită de
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
oricărui discurs legitimator, al vreunei realități transcendente și al vreunui adevăr obiectiv. La toate nivelurile conceptuale la care este vehiculat, p. rămâne însă o realitate incertă, plurală, în permanentă redefinire, refuzându-se oricărei sistematizări descriptive scientist-obiective. E adevărat că teoriile postmoderniste tocmai asta susțin: că de acum înainte ar fi imposibile o descriere și o analiză științifică sau obiectivă (în înțelesul „vechi”, presupus perimat, al termenilor), întemeiată pe logica binară, pe principiul noncontradicției ș.a.m.d., logica postmodernă fiind una de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
într-o epocă în care stadiul lor de dezvoltare istorică era foarte diferit, în zilele noastre poate exista p. în literatura română. Au apărut importante sinteze de critică, istorie și teorie literară aplicată care au identificat, investigat și legitimat filonul postmodernist în literatura română contemporană (Liviu Petrescu, Gheorghe Perian, Mircea Cărtărescu, Mircea A. Diaconu, Maria-Ana Tupan, Adrian Dinu Rachieru ș.a.), iar comparatiști ori specialiști în literaturi străine (Dan Grigorescu, Mihaela Constantinescu) au publicat pertinente cercetări vizând fenomenul și manifestarea lui în
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
pe unii mari poeți - considerați a fi fost marginalizați - contemporani cu epoca modernismului postbelic (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu). Din epocile mai vechi este identificată o întreagă constelație de autori și opere reprezentând „curiozități literare, experimente, anticipări”, Mircea Cărtărescu aflând prefigurări „postmoderniste” în cronici rimate din secolul al XVIII-lea, în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, în scrieri ale lui Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Iordache Golescu, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Al. Macedonski. Exponenții modernismului postbelic, activi în anii ’60-’80, sunt
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]