996 matches
-
căreia nu mă regăsesc cu bucurie printre oameni. Fiind filolog de profesie ( cred că și de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale Apoi trebuia să-mi fructific potențele muzicale și actoricești cu care știam de mult, din școală, că Dumnezeu m-a înzestrat, peste obișnuințele celor mai mulți. În mine fac casă bună ceremonialul, acțiunea scenică, rigorile spectacolului, pasiunea de a ieși în public, muzicalitatea rostirii, măsură, echilibrul, dozajul, accentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Fiecare dintre noi a luat în primire un mic grup de pensionari și le-a cântat. Mulți dintre ei lăcrimau. Petreceau neașteptate clipe de fericire. Pentru puține momente, s-au transpus într-o altă lume: una mai veselă și a potenței fizice, fără îngrădiri de spațiu și vârstă. Pentru câteva clipe s-au detașat de corpul fizic, de acel corp uzat și obosit și s-au identificat cu propriul Spirit, adică cu ceea ce este mai de preț în fiecare, esența esențelor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-l face ridicol pe boierul pașoptist cînd acesta vrea să le explice „lor”, țăranilor, avantajele Unirii! Dar, ca să revenim totuși la acele „incoveniente” majore pe care le invocă aproape toată lumea, mai presus de boli, de uzura organismului și de pierderea potenței, apropierea morții este, probabil, cea care face, pentru mulți, bătrânețea de nesuportat. Aglomerând bisericile, intensificând consumul de alcool sau de alimente, producând, uneori În proporții alarmante, o psihologie a izolării, a condamnării moravurilor societății, mai ales ale tinerilor, o formă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Scopul omului se află În el Însuși - să ajungă la sine!”. Acel „sine” care, se’nțelege, exprimă umanul, esența sa, un sine nu „În sine”, ci „pentru sine”, ca să folosim limbajul hegelian, ein Ding für sich! O „actualizare” a tuturor potențelor pe care umanul, embrionar și În continuă prefacere, luptă, le conține, o „virtualitate mântuită”! Dar, Încă o dată, mărturisim că dincolo de această simplă, de bun-simț, definiție a sensului vieții, noi, eu, autorul care semnează aceste pagini, ca și altele, nu s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cumva, pe noi Înșine În diverse posturi și acte, dar și aceea de a ne revela Existența, cu ceea ce ea are mai prețios Într’Însa - eternitatea sau, dacă vreți, „capacitatea de eternitate” pe care o conține individul uman ca o potență aproape niciodată actualizată. Poate doar În momentele de uriașă tensiune, apoi „uitate”, de parcă unele mecanisme ale inhibiției creierului ne „apără” de o conștientizare prea acută și prea durabilă a unei lucidități „de fond”. De parcă, da-da, de parcă am fi fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a rolului școlii (o școală internat, care să-l protejeze pe copil de influența societății și care să-i ofere mai mult decît celelalte școli posibilitatea de a desfășura unele activități manuale) și noi tehnici de instruire (tehnici care stimulează potențele și interesele latente ale elevului). Pentru ca între aceste școli să se mențină o permanentă legătură, pentru ca experiența uneia să se poată comunica și celorlalte, pentru a se sprijini propagarea spiritului novator, un foarte tînăr adept al mișcării ce abia se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educație" punea întreaga dezvoltare a copilului pe seama influențelor externe, iar "noua educație" aștepta de la copil să se dezvolte prin propriile sale tendințe interne, J. Dewey consideră că dezvoltarea este imposibilă dacă nu se creează un mediu educativ care să permită potențelor și intereselor valoroase să se manifeste. Prin corelarea condițiilor externe cu cele interne, Dewey credea că a depășit opoziția dintre concepția sociologică și cea psihologică a educației. În realitate, pedagogul american n-a trecut dincolo de aceste tendințe, ci le-a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu 1924, de către ALEXANDER SUTHERLAND NEILL (1883-1973), despre care Ad. Ferrière spunea că este "copilul teribil al pedagogiei extremiste din Anglia". Astfel de "inovații", ca și diversele modalități de a realiza selfgovernment-ul cu puternice influențe ale "educației libere" au supraapreciat potențele copilului, interesele sale spontane, nesocotind vîrsta la care apar tendințele spre cooperare; în consecință, ele au dus la eșec. Asemenea încercări, care nu erau toate integrate în spiritul educației noi, n-au dus, totuși, la scăderea prestigiului acestui curent pedagogic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
producă o schimbare fundamentală în viața materială și spirituală a României o constituia școala muncii. Pentru ca învățătura de carte să fie rodnică era necesar ca școala să se întoarcă cu fața spre muncă. Prin muncă se dezvăluie și se dezvoltă potențele intelectuale ale copilului; în procesul muncii apare nevoia de cunoștințe, instrucția devenind astfel o modalitate de satisfacere a nevoii de a cunoaște pentru trebuințele activității practice. Tot munca este condiția fundamentală pentru educația morală, mai ales pentru formarea caracterului: Numai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
FRIEDRICH BOLLNOW consideră că ființa umană nu se dezvoltă spontan, nu poate ieși singură din starea confuză în care se afla atît în primii ani ai existenței sale, cît și în momentele cruciale ale vieții. Este necesară trezirea forțelor, a potențelor sale active de către educator. "Trezirea" provocată din exterior se produce brusc, marcînd trecerea la forme noi de viață (23, pp. 51-52). Pentru VAN CLEVE MORRIS, momentul existențial al "trezirii" și conștientizării de sine se produce în jurul vîrstei de 12 ani
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un caracter întîmplător, și numai un număr restrîns de elevi sînt cuprinși de "raza fulgerului" său (23, pp. 111-128). Deși teoreticienii existențialiști nu explicitează relația "întîlnire" "trezire", se poate aprecia că "întîlnirea" este o formă de "trezire", ea dezvăluind noi potențe, spre a căror valorificare este îndreptat cel ce se educă. Nu se poate contesta faptul că, în decursul perioadei de instruire, unii tineri sînt în mod deosebit atrași de anumite personalități ale culturii, de operele acestora! Nu înseamnă să subordonăm
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că unii vor spune că este o utopia, dar ar fi bine chiar să credem în noi. Construcția unei noi săli ar putea măcar să înceapă până la următoarea ediție prin subscripții după exemplul înaintașilor care ne-au lăsat o emblemă a potențelor epocii lor. Ne vorbește Ateneul Român, prin îndemnul încununat de succes „Dați un leu pentru ateneu!” Dacă vrem, putem! Și înaintașii au avut doar greutăți, dar au reușit în scurt timp. Se cunoaște că nu doar ieșenii se mândresc cu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Sala Mare a Palatului, care - iată-le peste timp, adunate în volum - au devenit... istorie! Viorel COSMA Construcția unei noi săli ar putea măcar să înceapă până la următoarea ediție prin subscripții după exemplul înaintașilor, care ne-au lăsat o emblemă a potențelor epocii lor. Ne vorbește Ateneul Român, prin îndemnul încununat de succes „Dați un leu pentru ateneu!” Pentru mândria națională a epocii contemporane, noua sală ar putea fi numită prin înțelegere PANTEONUL MUZICII ROMÂNEȘTI “GEORGE ENESCU”. Măcar acesta ar putea deveni
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
acestui reziduu zoo. Nu, nici vorbă! Se cunoștea faptul că ungurii din pustă îl utilizau de multă vreme pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui e un comentariu ironic despre obscenitatea comunismului, dar în realitate nu e decît o mostră de pornoumor : nu comunismul e obscen aici, ci nivelul intelectual al comentariului. Altă mostră : tovarășul Stan, cel cu putere mare, dă dovadă de o potență surprinzător de mică. Clișeul ăsta mizerabil (aha, deci comuniștii erau complexați sexual !) spune totul despre calitatea omului de cultură șerbănescu (actualmente președintele CNC), așa cum tăietura aceea spune totul despre inteligența și sensibilitatea lui Barna : asemenea minți nu pot să producă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încetăm să vedem în personaj doar rezultatul unui accident, el face posibilă ca multe alte personaje caragialești o reflecție asupra firii românilor sau asupra a ceea ce în eseul ei, „Ființa morală românească între pasiuni și rațiune”, Mihaela Czobor-Lupp numește „firea‑potență a românilor”. Cercetătoarea consideră că un anumit reflex mentalitar deturnează atenția românului generic de la realitate către un scenariu care pune în joc imaginarul, posibilitatea, o ficțiune alternativă. „Realitatea nu este ceeea ce a devenit, ceea ce a a căpătat formă, ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scena Operei au loc spectacole în mod curent cu aceeași operă. În pofida faptului că propunerea includerii în repertoriu părea un risc, nu a fost nici pe departe așa, pentru că organizatorii au cunoscut datele problemei (mai direct spus, și-au cunoscut potențele artistice pentru a le canaliza spre un succes sigur, folosind chiar și numai sumare mijloace tehnice și de recuzită.) Mai întâi calitatea orchestrei (garanție sigură), apoi marile împliniri artistice obținute cu acest valoros colectiv (unul dintre cele mai bune din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
corului, care pot da sugestiv culoarea spațiului în care se petrece acțiunea. Faptul că s-a lucrat simultan la regie cu trei distribuții este un beneficiu pentru interpreți. Când sunt mai mulți pe rol, are fiecare prilejul să-și etaleze potențele artistice și este prezentă emulația. În rolul Leila, cele trei soprane lirice de bază ale instituției (menționate în ordinea apariției succesive în spectacole), Cristina Simionescu-Sandu, pe 7 iunie 2003, Mihaela Grăjdeanu, pe 11 iunie 2003, și Diana Călcâi-Bucur, pe 18
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care apar Primele iubiri poetul, care se apropia de capătul existenței fizice, pregătise textele pentru Lupta cu inerția. Dacă am rezuma etapa, ar trebui să spunem că, pentru Labiș, ea a constituit una a primului avânt în care își descoperea potențele. Era timpul încrederii și bucuriei de a crea, al universului generozității. Acesta e suportul moral care l-a determinat să se apropie de ideologia comunistă, mai bine zis de o generoasă minciună, atunci când copilul căruia nici nu i se înfiripase
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
era foarte convenabil. Și astfel, la 17 ani am devenit profesor suplinitor. Această funcție a fost bucuria vieții mele. A fost cel mai fertil an din viața mea. În primul rând mi-am descoperit esența. Au ieșit la iveală unele potențe pe care nici nu le bănuiam. Nu știam că am o mare capacitate de memorare. Norma mea era formată din următoarele obiecte: Istorie, Fizică, Desen și Lucru manual. Era suficient să citesc o singură dată lecția pentru a doua zi
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
le publica. Școala era cunoscută prin performanțele elevilor. Entuziasmul său m-a cuprins și pe mine și am inițiat un Cerc de fizică, la care rezolvam diferite probleme. Nu am lucrat mult deoarece a venit sfârșitul anului școlar. Descoperindu-mi potențele intelectuale și valențele de pedagog am hotărât să mă pregătesc pentru admitere la facultate. Experiența de la clasă m-a ajutat foarte mult. Nu eram hotărât la ce facultate să dau, oscilam între medicină umană, medicină veterinară și biologie. Până la urmă
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
înțelege că a pierdut lupta de a reține cealaltă persoană. Pe de altă parte, există multe situații în care boala se cronicizează și poate dura toată viața. Delirul de grandomanie (grandiose type). Presupunând "o apreciere exagerată a propriei valori și potențe, a propriilor cunoștințe ori a propriei identități", megalomanul nutrește convingerea că e înzestrat cu un talent rar sau că e dăruit cu o neobișnuită percepție (nerecunoscute însă, acestea) sau că a făcut vreo descoperire importantă și acum caută să obțină
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu semenii dragi constituie factori vitali pentru reușita eliberării, ieșirii din labirint. Cel care intră în structura labirintică deține acești factori, aceste trăsături esențiale, dar, odată cu înaintarea inițială în labirint, el le resimte gradual diminuate, trecute din act în platitudinea potenței. Asistăm aici la o scădere în intensitate a unor astfel de componente ale trăirii sufletești până la un prag critic, la un moment de criză în care poate surveni sincopa întreruperii relației afective cu cei dragi, stingerea răbdării, a curajului ferm
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
obstacol de neocolit. Situația complicată, obstacolul care ne întâmpină în viață, odată abordat, acționează asupra noastră precum o complexă încercare, probă, filtru existențial ce impune ființei noastre depășirea propriilor limite, sondarea în adâncurile proprii pentru căutrea de noi resurse, noi potențe nebănuite anterior. Labirinturile vieții ne determină să devenim arheologii sinelui nostru angajați, în demersul aflării de noi energii lăuntrice care ne pot propulsa spre izbânda individuală. Înfruntând situația labirintică drept un contex existențial-limită, ești solicitat peste cadrele evidenței de sine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]