1,061 matches
-
pot fi considerate ca generatoare, ca intensificatoare ale vieții interioare căreia Îi dau forma. Astfel se construiește condiția noastră umană. Responsabilitatea nu este Înnăscută. Probabil că unele dimensiuni ale simțului moral - Înțeles ca și conștiință morală sunt Înnăscute, existând ca potențialitate. Dar, responsabilitatea În mod cert nu este; nu ne naștem responsabili ci devenim. Mai Întâi devenim responsabili de propriile acte. Aceasta este Însă o Putem, de pildă accepta că există o logică proprie - după expresia lui Kohlberg și Piaget, o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
dă frâu liber acestui instinct dacă i se oferă stimulii adecvați. Publicitatea este, bineînțeles, un astfel de stimul. Cu atât mai mult trebuie să ne întrebăm asupra efectelor sale perverse din cauza cărora ființa umană își activează o reală și ancestrală potențialitate de dominare: este responsabilitatea puterilor publice să încurajeze această tendință sau să o stopeze. Deocamdată suntem în prima situație. Pentru mai multe informații Erk, S., Spitzer, M., Wunderlich, A.P., Galley, L., Walter, H. (2002), „Cultural objects modulate reward circuitry”, Neuroreport
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Statului. Au apărut, în schimb, alți actori importanți sub sau supranaționali, cum sînt FMI, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, precum și numeroși actori regionali și locali, actori aparent disparați, dar legați prin fire nevăzute într-o rețea de interdependențe și potențialități. Aceasta a făcut să se vorbească despre un nou medievalism, o nouă organizare politică, fragmentară și descentralizată, similară celei din Evul Mediu și opusă sistemului statal westfalian, ce a dominat epoca modernă, mai precis ultimele trei sute de ani. Totuși, deși
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pasivă a investițiilor active sunt de două tipuri: Investițiile realizate de marile conglomerate instituționale specializate În cumpărarea și vînzarea de firme Exemple de astfel de firme sunt T. Boone Pickens (SUA) și Lonrho (Marea Britanie). Totuși, deși investițiile sunt motivate de potențialitatea unor venituri substanțiale și de câștigul de capital, nu este exclusă implicarea unui anumit input managerial direct, fiind rare cazurile În care firma achiziționată este lăsată să funcționeze În continuare pe cont propriu - sunt realizate investiții pentru Îmbunătățirea capacităților ei
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
și de antrenare a unei utilizări mai eficiente a acestora. Un tablou sintetic al rolului pe care poate să-1 joace influxul de capital În țările receptoare de capital financiar este realizat de Neil Hood și Stephen Young În termeni de potențialitate : influxul de capital poate să suplimenteze resursele interne, acoperind sau reducând deficitul Între economiile interne și necesarul de investiții. El poate conduce la utilizarea mai eficientă a resurselor locale; În mod indirect, activitatea CTN poate contribui la mobilizarea economiilor locale
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Respectivul proces se produce sub presiunea schimbărilor intervenite În structura cererii, a ofertei de factori de producție și a prețurilor acestora, iar eficiența sa se măsoară prin viabilitatea economică a noilor avantaje competitive create. ISD și operațiunile corporațiilor transnaționale prezintă potențialitatea de realizare a unei astfel de distrugeri creatoare. Consolidarea sau chiar identificarea unor nuclee de activități performante prin intermediul ISD și stimularea dezvoltării ulterioare a ramurilor din amonte, din aval de pe orizontală poate să constituie un exemplu de modalitate de utilizare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ca o consecință a impactului produs de prețurile de vânzare pe piața internă a produselor importate, fie că acestea sunt excesiv de mari, fie că sunt excesiv de scăzute. Nu este necesar ca un efect negativ să se fi produs, fiind suficientă potențialitatea producerii acestuia. Practica este abuzivă atunci când: comportamentul vizează eliminarea de pe piață a unuia sau unora dinte concurenți, ori a întregii concurențe; printr-o anume conduită, agentul economic profită de poziția sa dominantă pentru a-și procura, în detrimentul altor concurenți și
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
supui unui regim existențial corectiv, o raționalizezi. Pentru linia protestantă a culturii europene o linie, cu precădere, anxioasă, construită pe terifianță -, oprirea din lucru, sau contemplația și surata ei, trândăveala reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau și trăiau romanii, o potențialitate a terifiantului care nu este, de la sine înțeles, recomandabilă. Dar ea indică și faptul că orice artist adică om al contemplației și al "inutilităților" nelucrative este, în mod potențial, un "chip al spaimei", motiv pentru care i s-a adăugat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aducă o serie de obiecții teoriei romantice tocmai din această perspectivă. Pentru Schlegel, exercițiul critic nu este unul evaluativ, al unui subiect care se poziționează în raport cu opera de artă, ci este o dezvoltare a operei ca atare, o actualizare a potențialităților ei speculative. „Mediul reflecției“ este arta văzută ca formă a Absolutului, ca formă infinită, iar critica unei opere de artă presupune, așadar, transformarea acesteia în producție infinită a formei. Momentul central al criticii este cel deconstructiv. Opera de artă își
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
plenitudinii originare a luminii primordiale. Teologia istorică a lui Benjamin preia motivul mitic al spargerii vaselor, atunci când este vorba de cioburile (Splitter) timpului mesianic care o compun. Momentul restaurativ al creației, regăsirea plenitudinii inițiale a lumii ca actualizare totală a potențialităților ontologice aparține aici memoriei (Eingedenken) prin recuperarea, în prezent (Jetztzeit), a potențialităților „tradiției“. În această constituire a timpului istoric, memoria involuntară nu este doar un instrument aflat la bunul plac al istoricului materialist; ea definește chiar modul de a fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mitic al spargerii vaselor, atunci când este vorba de cioburile (Splitter) timpului mesianic care o compun. Momentul restaurativ al creației, regăsirea plenitudinii inițiale a lumii ca actualizare totală a potențialităților ontologice aparține aici memoriei (Eingedenken) prin recuperarea, în prezent (Jetztzeit), a potențialităților „tradiției“. În această constituire a timpului istoric, memoria involuntară nu este doar un instrument aflat la bunul plac al istoricului materialist; ea definește chiar modul de a fi al unei astfel de temporalități. Astfel, memoria este numele pe care îl
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Begriff der Gegenwart, nach dem sie den (intentionalen) Gegenstand einer Prophetie darstellt.“ Astfel înțeles, conceptul de „memorie involuntară“ ajunge să numească actul mesianic prin excelență, al salvării trecutului în clipa prezentă a unei „primejdii“. Memoria involuntară se întregește prin actualizarea potențialităților evenimentelor trecute, însă nu ca intenție asumată a prezentului, ci în urma chemării profetice a tradiției. Nici tezaurizarea trecutului, nici „depășirea“ revoluționară a acestuia nu corespund înțelesului pe care Benjamin îl dă conceptului de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj nu este unul exclusiv teoretic: salvarea trecutului ca actualizare a potențialităților sale este de fapt realizată, „pusă în act“, prin chiar sarcina istoricului. Astfel se justifică, probabil, și pluralitatea de metafore sub care acesta este invocat: profet „care privește în urmă“, filolog sau figură a chiffonnier-ului la Baudelaire. Acesta din urmă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o chemare explicită, iar ocazia manifestării sale este, de fiecare dată, secun dară în raport cu destinul triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic. Trecutul nu anunță în ma nieră tipologică viitorul care îl va „desăvârși“, ci dispune de pro pria salvare, ascunsă în failibilitatea sa ontologică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privirea pe care o aruncă lucrurilor și care le transformă pe acestea în imagini dialectice, un Mesia al lumii urbane. El frânge limitele prestabilite, înghețate ale clădirilor și lucrurilor, scoate din anonimat mulțimea care îl înconjoară și astfel le eliberează potențialitățile aflate în primejdia de a se pierde în uitare. Mai mult, acest fapt este neintențional (flaneurul nu are un scop precis, un traseu prestabilit, și tocmai asta îl face suspect), privirea sa „constituie“ orașul în formele sale oscilante, nu are
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
autorul german nu numai tehnica de a se pierde pe străzile sinuoase, ci și „fidelitatea“ în locuirea unui cartier. În Berlin, cartierul este o vecinătate funcțională (Bessergestellten), dar tocmai prin acest fapt, prin oglindirea în alteritatea lui pariziană, își dezvăluie potențialitățile magice. Franz Hessel, cu „celebrarea“ berlineză a timpului petrecut împreună cu Benja min în Paris, este ultimul ghid urban menționat în Berliner Chronik și paznic (Hüter) al experienței urbane care își regăsește caracterul speculativ. 4.1. Metropola: text, rămășiță, alegorie „Scrierile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dialectică) a evanescenței acestei lumi. Întrebarea lui Gilloch „How is the writer to capture the momentary and fleeting?“ găsește în fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare în imagini a ceea ce este deja trecut, a potențialității pierdute pe care obiectele o încorporează. Fotograful devine și el agentul mesianic al lumii istorice, iar tipologia urbană, „indexul“ contingenței acestei lumi aflate în primejdie de a fi uitată. Benjamin îl citează pe Döblin, pentru care opera lui August Sander
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
am încercat să arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă de mecanismele sale tehnice, de la ruinele trecutului care lasă urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nedesprins încă de piatra brută. Acest aspect embrionar al himerelor sale poate fi pus în relație cu ceea ce rămâne pentru totdeauna prizonier materiei la Rodin, a ceea ce dalta nu a decupat, nu a format încă în masa amorfă, densă, o potențialitate care întârzie să se desfacă, dar din care se alimentează restul. Cu câteva decenii înainte, non-finitul picturii lui Nicolae Grigorescu apăruse ca o inovație bizară, fiind puternic contestat ca o carență sub raport tehnic. O serie din Himerele paciuriene au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Isac e simpatic și Zabulon e oribil. După 19 ani, singura lui remarcă despre feciorul său și nevastă e că seamănă unul cu altul. Felul în care el e agresiv și manipulator sau țipă la clienții lui capătă o anumită potențialitate negativă, care-l curăță puțin pe Zabulon. Acesta este drept, merge înainte, știe ce vrea, celălalt s-a convertit, el nu. Pentru mine, cele două personaje sunt mult mai echilibrate și mult mai umane decât apar pe ecran. Mă surprinde
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
drept creație prin evoluție. Potrivit primei concepții, considerată mult timp a fi singura compatibilă cu Biblia, Dumnezeu intervine în cursul naturii pentru a produce rezultate care nu s-ar fi produs altfel. Potrivit celei de a doua, evoluția constituie actualizarea potențialităților care sunt prezente de la început în universul creat de Dumnezeu. McMullin apreciază „creația specială“ drept ceva improbabil și lipsit de necesitate pentru creștinul zilelor noastre. Mai întâi, deoarece adoptarea punctului de vedere al „creației speciale“ va conduce inevitabil la corectarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
transformările din sistemul de învățămănt au evidențiat, cel puțin în ultimii ani, necesitatea unor servicii educaționale care să răspundă 6 cerințelor unor categorii diverse de beneficiari, reprezentate de persoane de vărste diferite, aparținănd unor medii sociale diverse, variate și cu potențialități intelectuale și aptitudini diverse. Una din direcțiile prioritare ale reformei învățămăntului din țara noastră urmărește procesul de descentralizare, redistribuirea responsabilităților, a autorității decizionale, a răspunderii publice și a resurselor de la nivelul central către nivelul local, crearea unui sistem de învățămănt
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3088]
-
a reînvăța să gîndim, nu pentru a elabora noi sisteme, ci pentru a înțelege ce este un sistem. Așa cum codul nostru genetic integrează în sine un ADN viral care se va pune în slujba sa, fără a-și pierde totuși potențialitatea distructivă, se pune și aici problema de a integra virusul incertitudinii, nu numai în opiniile și ideile noastre, ci și sau mai ales în ceea ce generează opiniile și ideile noastre. Este vorba aici de a reîncepe aventura gîndirii. Trebuie bine
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fără încetare nevoită, și riscînd să se autodistrugă în caz contrar, să-și producă autocritica. La fel, și în mod corelativ, umanismul european suferă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care maschează un eurocentrism dominator, și potențialitatea sa veritabil universalizantă, care se deschide către toți indivizii și toate culturile și care demască și critică eurocentrismul. Procesul comportă fenomene de contaminare reciprocă între partenerii antagoniști: astfel, în Credință s-a insinuat multă raționalitate critică, firește în ciuda Rațiunii înseși
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
efervescența spiritului românesc, așa cum se iscase ea în contextul pașoptist, rămăsese oarecum suspendată. Rămăsese doar bănuiala că ceva mult mai important și mult mai adevărat (în sensul adevărului teoretizat de Maiorescu) era cu putință, că zăcea într-un fel de potențialitate latentă, așteptând actualizare, așezare în act. Titu Maiorescu, Junimea în general, nu fac, deci, altceva, decât să declanșeze un mecanism ale cărui resorturi intime fuseseră deja instalate; dorința sinceră de a ști, de a afla, de a lua la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]