7,476 matches
-
credința în raționalitate, se ascunde și ceva din fuga de noi înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând sub semnul legilor, pe care le-am postulat sau care urmează a fi descoperite, și din dorința de a scăpa de povara responsabilității pentru existența noastră, pentru sensul vieții noastre. Legile creează senzația unei necesități obiective pe seama căreia putem pune o parte din lipsa noastră de curaj. Invențiile omenirii nu sunt întâmplătoare, ele fiind orientate de ceva de dincolo de ele, de nevoi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are nevoie morala. În lipsa ei ar fi imposibil a pedepsi, care e strâns legat de putere. Judecarea semenului ascunde dorința de putere asupra vieții lui. Pentru ca acest mecanism să fie posibil am inventat voința
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
voiesc să facă un act ori altul; de aceea merită pedepsiți pentru actele lor. În felul acesta ne încărcăm în orice moment semenii cu prezumția libertății absolute și a cunoașterii binelui și răului pentru a ajunge la ceea ce ne dorim: povara responsabilității absolute. Eul dezvoltat pe fondul moralei este unul al responsabilității, un eu pasibil de a fi continuu vinovat. De aici angoasa față de semeni; însă fără ei nu putem trăi. Știi că ai ajuns la înțelepciune atunci când începi să nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un eu pasibil de a fi continuu vinovat. De aici angoasa față de semeni; însă fără ei nu putem trăi. Știi că ai ajuns la înțelepciune atunci când începi să nu mai judeci. Abia renunțarea la postura de judecător te eliberează de povara căutării unei dreptăți imposibile și de captivitatea pe care o reprezintă cântărirea acțiunilor celor pe care-i întâlnești. E momentul în care înțelegi ce-i determină, care le sunt resorturile; clipa în care nu-i mai încarci cu povara tuturor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de povara căutării unei dreptăți imposibile și de captivitatea pe care o reprezintă cântărirea acțiunilor celor pe care-i întâlnești. E momentul în care înțelegi ce-i determină, care le sunt resorturile; clipa în care nu-i mai încarci cu povara tuturor actelor ce vin de dincolo de ei. E răstimpul în care nu mai vezi în ceilalți categoriile din care par a face parte, nu-i mai forțezi să intre în cadrele înțelegeri tale, ci începi să găsești persoane. Din păcate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un context de sărăcie severă sau Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 48 violență urbană, ei adesea nu au structurate, supravegheate activități la care să ia parte sau de aceea nu scapă de a purta cu ei povara acestor probleme. Sportul ajută să învingă lenea și plictiseala și să construiască relații de prietenie, toleranță și înțelegere: valori universale care se regăsesc în miezul olimpismului, concept definit în Carta Olimpică. „Scopul olimpismului este de a considera sportul peste tot
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
liber! Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase o povară grea de pe umeri. N-am mai revăzut-o! Stăteam câteodată în parc gândindu-mă că poate va mai veni. N-a mai venit niciodată! Am fost uneori îngrijorat de ce se întâmplase cu acea fată. Probabil fugise din șatră, poate mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în vârstă, ce purta cu modestie haina preoțească, cu o figură deschisă, ochi vii, pătrunzători. I se prezentă și spuse că ar dori să-i vorbească. Părinte, port și eu o cruce grea, a tinereții. Ajută-mă să-mi ușurez povara. Spune, fiule, te ascult. Caut urmele unei femei de care am fost legat cândva și legătura asta, cu trecerea anilor, mă chinuiește. Și cum te pot eu ajut? Mi se pare că te cunoștea, că vizita acest lăcaș... Pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi! Hăi! Iar morarul, meșter bun Stă cu luleaua-n dinți Noi ne prăpădim de râs: - Stai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
vorbi... Există o Legendă foarte frumoasă în legătură cu povestea asta, în care-i vorba de un Sclav Indian; acesta, fiind trimis de Stăpânul lui să ducă un coș cu smochine și o Scrisoare, a mâncat pe Drum o mare Parte din Povara lui, predându-i restul acelei Persoane la care se ducea; aceasta, după ce citi Scrisoarea, și negăsind cantitatea de Smochine corespunzătoare cu ce se spunea acolo, îl învinui pe Sclav că le-a mâncat, făcându-l să afle ceea ce Scrisoarea spunea
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mâncat, făcându-l să afle ceea ce Scrisoarea spunea împotriva lui. Însă Indianul (în pofida acestei dovezi) negă cu nevinovăție Faptul, blestemând Hârtia, ca pe o Martoră falsă și mincinoasă. După câtva timp, fiind el din nou trimis cu o altă asemenea Povară, precum și cu o Scrisoare care spunea Numărul exact de Smochine ce trebuiau să fie predate, el însuși, potrivit Obiceiului său de mai înainte, mâncă cu lăcomie o mare Parte din ele pe când mergea pe Drum. Însă înainte de a se atinge
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
actual și cel dezirabil"57. În termeni financiari, aceste eforturi par destul de costisitoare. Dar scopul strategiei de branding de angajator este tocmai acela de a reduce cheltuielile de recrutare, de retenție a personalului, de formare etc. Efortul nu este o povară financiară în plus, ci o sinergie a tuturor aspectelor, părților și departamentelor implicate. Această sinergie înseamnă oglinda mixului de marke-ting, și anume, mixul brandului de angajator. Acest mix este construit în două clase, politică și practică. Cele două clase cuprind
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
am procopsit cu o groază de Cornelius și Cornelia, Livius și Livia, Traianus și Claudia, Darius și Lucia, Octavianus și Octavia, Tiberius și Marcela, ba chiar și (Doamne iartă-mă!) cu o verișoară mai îndepărtată care poartă până în zilele noastre povara numelui Pomponia. Chiar și pe mine m-a păscut, până în ultima clipă, primejdia unui nume prestigios. Din aceleași binecuvântate motive se decisese să fiu botezat Marius, și numai o inspirație de ultim moment a mamei a deschis spre zona slavă
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
-l boteze Marcel, dar un funcționar beat de la primărie l-a transformat în... Măricel? Sau cum s-o fi simțind purtătorul derutantului nume Brutus Imbroane? Dar atâția alți oameni decenți nenorociți de nebunia unor părinți ce i-au înzestrat cu poveri onomastice pe care nu-ți vine să le pronunți, darmite să le porți?! Există, mai ales în Oltenia, obiceiul de a da nume de familie în bătaie de joc. Pârțac, Flocea, Curcă, Boubătrân, Roadevin, Botderață, Găinaț, Stricatu sau chiar cenzurabilele
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
viață, despre valori și ce suntem noi față de noi și față de alții. Sunt oare toate acestea sufletul nostru? Sau sunt doar haine pe care le purtăm până la moarte și apoi le lepădăm iar sufletul, eliberat de toate aceste măști și poveri zboară altundeva? Sufletul e o flacără care arde continuu și ne susține trupul o vreme. Apoi flacără arde în altă parte, fără a se stinge vreodată. Dar sufletul e invadat de elanul vital al existenței, acel suflu inteligent purtat de
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
și păpușoi, - Unde eu păzeam de mâinile țăranilor Mucegăite cornuri și pește uscat. Eu, Dovid-Ari ben-Meir - Vinul ce a tot fiert în lung de mii de ani - Mă oprii pe nisipul drumurilor, Pentru a vă spune, fraților, un cuvânt Despre povara iubirii și aleanului - Fericea greutate a mileniilor mele. SOȚIA Tu te-ai întins pustă roșcată, Ochiul tău Se înalță ca un soare negru Printre culmile răsculaților sâni. Seara de foc se potolește. Cu inima crăpată de sete (Deja nu o
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
Într-o lume în care idealul a căpătat o tentă reacționară (oamenii cu idealuri sunt un potențial pericol prin simplul fapt că nu pot fi manipulați cu aceeași ușurință ca restul), o lume în care tradiția e asimilată cu o povară vetustă și anacronică, într-o lume în care memoria strămoșilor e judecată ca o sursă de tensiuni nedorite, iar naționalismul este privit ca o fărădelege atît de mare că în scurt timp pînă și națiunea va deveni o noțiune fascistă
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
ca tehnică narativă adâncește misterul, căci secretul nu îl constituie faptele trecutului care ajung să fie cunoscute și înțelese, ci altceva, vizibil abia la sfârșitul lecturii: sufletul copilului care depozitează fantasma fratelui mort și felul în care, crescând, duce inconștient povara părinților, sensibilitatea sa față de fratele neștiut - fantasmă ce îi bântuie pe toți trei, ca și când s-ar materializa din energia psihică generată de vinovăția adulților și, datorită legăturii de sânge, l-ar lua în posesie chiar pe inocentul complet lipsit de
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
începe să se tulbure totul, fiți atenți cu obiectele care vă înconjoară. Ele îmbătrânesc și morť." Generoasă, simțea mereu nevoia de a dărui, în special tinerilor: "Eu am căpătat atîta în viața mea de la alții, încît port un fel de povară a lucrului primit, pe care trebuie să-l dau mai departe. Și, în general, adulții nu prea au chef de ce le-aș putea da eu." Nu se considera o intelectuală, își recunoștea doar pofta de a povesti și de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
enunțurilor: "Ai făcut lucrul acesta, ai intrat în această campanie și înțeleg că unul dintre lucrurile, pentru că în mod inevitabil, aș vrea s-ajungem la chestia asta și oarecum să o rezolvăm din start pentru a nu fi cu această povară că trebuie să clarificăm și această chestiune oricât de nu ne-ar face plăcere. Lucrul care s-a pus în discuție este de ce ai folosit conturile tale /.../" (Antena 3, 30.X)" (s. aut.). Nicio deosebire, așadar. Eventualele diferențe sunt net
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
sînt în "locații" foarte bune (în zone altădată periferice, azi, rezidențiale), memoria (chiar și cea culturală) pare din ce în ce mai scurtă: și, în fond, cine s-ar supăra, mă rog, dacă s-ar scoate la licitație casele memoriale și terenul aferent, o povară din ce în ce mai grea pentru bugetele locale și centrale, care numai de cultură n-au grijă - o Cenușăreasă al cărei pantof pare să se fi pierdut pentru totdeauna? Cîțiva nostalgici, acolo, un posibil protest firav din partea unor tipi ciudați care n-au
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de zăpadă? Pe deasupra lor, a acestor mecanisme în care, neexistînd seriozitate
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
mai avem să trăim, să ne bucurăm de cel/cei de lîngă noi, de ce este ieșit din șabloane, de nebunia și fascinația detaliilor vieții. Totul este de consum. Însăși existența noastră. Și nu facem mare lucru ca să ne eliberăm de povara acestei anulări. E ca un blestem. Ne sustragem apropierii umane, cu tot ce implică asta. De ani de zile stau și mă minunez de febra sms-urilor ce îmbolnăvește omenirea în preajma sărbătorilor. Ca o bifare de acțiune politicoasă. Cool. Această formă
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
a părut mai onorabil să ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia în ultimii ani, când m-am apropiat de sfârșitul ediției de Opere, mi-am îngăduit libertatea de a mai scrie și altfel, desprins de povara textelor rebreniene. Din păcate, evocările și eseurile publicate în reviste și, parțial, incluse în volumul Sertar sunt departe de cartea visată, cu pagini despre destinul generației mele trădate. Dumnezeu știe dacă timpul rămas îmi va fi suficient" (p. 158). Am
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de cărți, cu teatrul sub țeastă de aici pînă la Marea Neagră: nerepatriat, călătorit pietriș stupid în zori dus pe totdeauna la care se adaugă și aniversări, comemorări, zile ale morții, urme ale
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]