894 matches
-
doar vag ancorată intertextual în romanul holbanian, este un "tipar" de neșters. Cercetarea modernă a decelat în opera lui Proust modelul "textului nocturn", furnizat de două cărți total diferite, O mie și una de nopți și Les Mémoires de Saint-Simon. Povestite sau scrise, textele nocturne, "fructe ale insomniei autorilor / naratorilor" lor, "enfants", scrie Proust, "de l'obscurité du silence", sînt concepute "spre a ține la distanță moartea și uitarea". Dominique Jullien s-a ocupat (1989) de filiația acestor teme, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
S-a observat, desigur, tendința de structurare a materiei prin destructurarea formelor narative consacrate în așa fel încât să creeze iluzia că faptele ce fac obiectul discursului romanesc nu sunt istorisite, ci surprinse în însăși derularea lor concretă. Nu istorie povestită, ci istorie trăită. Se încearcă deci imposibilul pentru a ieși din literatură. Se ridică însă următoarea întrebare: este posibil, practic, a scrie absolut spontan, fără căutarea niciunui efect de expresie? O seamă de scriitori o afirmă. Cel mai vehement punct
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită, aceasta recunoaște că doar prin poveste, prin logos trece din materie organică în materie numenală, într-un fel de eter, de esență a cunoașterii absolute: "doar povestite,/ toate mi se supun/ și de teroarea lor mă curăț.// noaptea, când galopul inimii/ sub coaste mă umple de forță,/ scriu despre un bărbat/ pândindu-mă zile și zile/ dintr-un clin al casei:/ un șuvoi de sânge curge atunci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui și la niște "portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele "întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și știința de-a le scrie și de a le spune (chestiune ce ține de minte și limbaj, ca să nu mai amintesc de măreția omului care, după noi, ar consta tocmai În puterea de a povesti și a ne lăsa povestiți). Revenind, nu ascundem faptul că, cel puțin la nivel rațional, ne situăm undeva alături de Rousseau. Emoțional Însă, a-ți iubi aproapele (În sensul biblic) a căpătat (În sensul larg și nobil al cuvântului) o altă conotație: „iubește-ți aproapele ca
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
textuală a acestei experiențe devine esențială pentru a-i face posibilă deschiderea, poten țialitatea, efemeritatea. Nu masele urbane, studiate de socio logie, oferă cheia pentru înțelegerea orașului, ci flaneurul, singuraticul care le privește și le alcătuiește fizionomia. Raportul dintre orașul povestit al cotidienelor și orașul zidit al arhitectului este, o arată cartea lui Fritzsche, inedit: primul stabi lește, de fapt, decorul celui de-al doilea. La fel, pentru Benjamin, locul în care arcadele Parisului își află înțelesul nu este planul arhi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1922). Critica desemnează acum căutarea conținutului de adevăr al unei opere de artă, în timp ce comentariul vizează „Sachgehalt“. Condiția privirii critice este disocierea, în timp, a conținutului reic, factual, al unei opere de conținutul ei de adevăr. Aceasta pentru că, în timp ce faptele povestite sunt din ce în ce mai perceptibile prin contrast cu cele prezente nemijlocit în lumea comentatorului, conținutul de adevăr se eviden țiază ca persistență și condiție de posibilitate a lecturii. Imaginea pe care o folosește Benjamin pentru a explica această situație este aceea a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se arate în lume și recunoaște, roșind, că fără ea nu se poate. Greu de descris datorită statutului ei incert, complicat, experiența mișcării cunoaște totuși în Berlin câteva forme pe care nu le poți întâlni altundeva și care merită, măcar, povestite. Mișcarea ca punct de orientare: Un amic mă invită la masă, undeva, în apropierea aeroportului Tegel, într-un apartament închiriat de puțină vreme. Neștiind exact numele lung al străzii, îmi explică în linii mari cum ajung, cu care metrou sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Suediei, pe-trecute în secolul al V-lea, cu doar câteva decenii înainte de convertire. Fiind compus cel mai devreme în secolul al VIII-lea, poemul se baza probabil pe memoria colectivă a poporului primitiv. Se presupune că unele dintre faptele povestite s-ar referi la bătălii reale, dar există puține date istorice care să confirme acest lucru, cu excepția informației potrivit căreia stăpânul lui Beowulf, Hygelac, ar fi murit în luptă în 520. Cum acesta din urmă a existat cu adevărat, înseamnă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
bătălii reale, dar există puține date istorice care să confirme acest lucru, cu excepția informației potrivit căreia stăpânul lui Beowulf, Hygelac, ar fi murit în luptă în 520. Cum acesta din urmă a existat cu adevărat, înseamnă că și unele evenimente povestite, precum și rivalitatea dintre triburi sunt fapte care s-au întâmplat înainte de convertire. Astfel ar putea fi explicată coexistența trăsăturilor păgâne și creștine în text. Lectura poemului Beowulf oferă în același timp punctul de vedere precreștin al personajelor și vocea puternică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în viața de zi cu zi, eu l-am văzut la el de mai multe ori. Cât timp ați filmat acolo? Cu familia Arhir am stat 90 de zile, din care 70 am filmat cel puțin 4-5 ore pe zi. Povestiți una dintre zile. Eu am făcut imaginea, dar am avut o echipă de 7 oameni, asistent de imagine, sunetist, producție etc. Când ajungeam cu mașinile, uneori intram cu toții în curte. Alteori intram doar eu singur și lăsam echipa să aștepte
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
mintenos și tânărul frumos. Dănilă mai prinsese acum la minte.” (p. 182) sau „[...] puțin mai înaintea lui mergeau, din întâmplare, pe-o cărare lăturalnică, Dumnezeu și cu sfântul Petre, vorbind ei știu ce.”. (p 288) Deși atitudinea naratorului față de cele povestite e constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
la nivelul arhitecturii narative a romanului, nu putem să nu remarcăm utilizarea foarte largă a punctelor de suspensie. În Nuntă în cer, folosirea lor are un dublu rol. În primul rând se creează o puternică impresie de verosimilitate a faptelor povestite (prin utilizarea lor în dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu între cele două
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Urmîndu-l pe Wittgenstein cu a sa Philosophische Untersuchungen, Livingstone și Lunt apără legitimitatea "raționalității obișnuite", din care fac parte certurile (caracterizate prin intensitate emoțională și dorința de a-și afirma punctul de vedere cu orice preț), predicile, oratoria politică și povestitul, în care sensul este redat în mod întîmplător prin acumulări, reveniri și repetiții. Desfășurarea lor este convingătoare, dar concluziile rămîn întrucîtva prea raționaliste. Sferele publice moderne timpurii așa cum am sugerat, dintr-o perspectivă post-weberiană, în cartea mea Public Life and
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
iți vorbește despre Franța, iar Big Ben despre Anglia. Românii nu au Turnul Eiffel sau piramidele, tehnologia germană sau ceasurile Elveției. Nu au nici Turnul din Pisa, nici corridele Spaniei. Cu toate acestea, românii au și ei multe de spus, povestit, lăudat, arătat". Fiecare țară a fost asociată cu o valoare concretă, fiind prezentată pozitiv, iar România a fost definită în mod negativ, spunându-se ce anume îi lipsește (că nu are tehnologia germană, Turnul din Pisa etc.), iar concluzia a
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
să nu remarcăm și aici, ca și în Întoarcerea din rai, utilizarea foarte largă a punctelor de suspensie. În Nuntă în cer, folosirea lor are un dublu rol. În primul rând se creează o puternică impresie de verosimilitate a faptelor povestite (prin utilizarea lor în dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu între cele două
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
atunci când definește modul de compunere a textului în cazul povestirii. Filosoful subliniază cu precizie că muthos ca "asamblare de acțiuni săvârșite" este o operație de punere în intrigă: "punerea în intrigă constă îndeosebi în selectarea și aranjarea evenimentelor și acțiunilor povestite, care fac din fabulă o povestire "completă și unitară" cu început, cuprins și sfârșit" (1986: 13). Ceea ce transpare din întreaga fabulă ca fiind adevărat (adică din Text) este la fel de adevărat la nivelul unității care se află în atenția noastră: secvența
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de acțiuni (despre care vom discuta la sfârșitul capitolului III) nu se subordonează criteriului punerii în intrigă (E). Să adăugăm la aceasta faptul că Orientarea Pn1, care fixează situația inițială a povestirii, stabilește mai ales elementele constitutive ale "lumii" întâmplării povestite. Așa cum nota U. Eco: Pentru a povesti, trebuie ca, înainte de toate, să construim o lume, cât se poate de plină, până în cele mai mici detalii" (1985 b: 26). Nu numai personajele sunt constrânse să acționeze după legile acestei lumi, ci
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dumnezeu: în schimb, teologia și morala își regăsesc aici rostul: legenda va putea fi comentată. Avem de-a face aici cu două funcții diferite din punct de vedere calitativ în raport cu însăși povestirea; aceasta marchează frontiera dintre lumea comentată și lumea povestită. Ele cuprind corpul propriu-zis al narațiunii, unde se creează progresia povestirii (1973: 114). Ne vom concentra atenția, într-o primă etapă, asupra analizei blocului narativ omogen construit, din cea de-a doua replică aparținând lui Kaliayev. Analiza predicatelor din situația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de cele mai multe ori exclamative) prin care se încheie povestirea și se anulează binecunoscutul efect al lui "Ei și?" despre care vorbeam mai devreme. Auditorul se eliberează în acest fel de intensitatea emoțiilor pe care le resimte în general, ascultând evenimentele povestite, intervenind cu comentarii exclamative și cu evaluări depreciative sau apreciative, de tipul a se indigna sau a se bucura. Să analizăm în câteva rânduri modalitatea de inserție a monologului narativ. Din lipsă de spațiu, fac trimitere la descrierile ulterioare povestirii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
detalii, aceasta din urmă va suporta, în schimb, destul de multe consecințe, prin faptul că este întreruptă [...] suspendînd timpul și creînd o dimensiune nouă, perpendiculară; descrierea oprește cursul acțiunii. J. Ricardou, 1978, p. 75 Această mișcare de încetinire a ficțiunii (istorie povestită) printr-o suplimentare textuală (inserția unor veritabile secvențe descriptive și nu a unor simple micro-propoziții) are ca efect o diminuare a vitezei 13 ce poate chiar să meargă pînă la oprirea totală a evenimentelor povestirii. Nu există în acest sens
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte militare, și deschizînd noi șosele. [...] Sus Noblețea și Puterea, jos Comerțul și Banii; două zone sociale care se dușmănesc
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge două tipuri de metafore descriptive, după felul în care sînt, extra-diegetice sau intradiegetice. Sînt extradiegetice procedurile comparative al căror atribut comparativ se referă la un dat spațial exterior contextului istoriei povestite (diegeză), fie că aparține microuniversului ideolectal al autorului, fie că face parte dintr-un ansamblu cultural sau ideologic mai vast. Astfel se întîmplă că în inima Emmei "amintirea lui Léon [...] scăpăra mai tare decît un foc al unor drumeți lăsat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cronologie a evenimentelor") la un tot ("a da un sens") este realizată în ultima macropropoziție narativă, simpla situație finală (Pn5) sau evaluare finală (PnΩ) numită "Morală". "Morala" are funcția de a explicita finalitatea povestirii, de a da un sens istoriei povestite. Într-adevăr, "Morala" este punctul de plecare, cauza tuturor faptelor. Trebuie să înțelegem foarte bine termenul de "final" nu prin dimensiunea sa temporală (Pn5 este în ultima poziție din punct de vedere cronologic), dar mai ales prin dimensiunea sa configurațională
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]