2,756 matches
-
gemene are consecințe teribile, când sora mai puternică, Vika, o atrage pe vulnerabila Gayaneh în jocuri psihologice periculoase, ale căror repercusiuni fetița le va resimți toată viața, în La 2 martie, în același an... Lilia trăiește cu dramatism moartea străbunicului povestitor, maturizarea fiziologică și primele instincte erotice, iar în Fericita biata Kolîvanova, sentimentele amestecate, de venerație, dragoste și fascinație, ale unei fetițe față de profesoara ei conduc la o dublă nenorocire. Privirea necruțătoare a Ludmilei Ulițkaia detectează mișcarea acelor neînsemnate, infime resorturi
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
Marinescu și renumitul bloger Cezar Dumitru, povești, peripeții și sfaturi practice. Vorbind despre farmecul ținutului nordic și muntos, Ladakh, luxurianta și mirifica regiune sudică, Kerala, întâlnirea cu Dalai Lama sau despre stilul simplu și disciplinat de viață dintr-un ashram, povestitorii vor dezvălui impresiile cu care s-au întors acasă, lucrurile învățate și amintirile dragi. Expozițiile de pictură și fotografie completează portretul Indiei văzute prin ochii călătorilor, acestea putând fi vizitate pe durata celor trei zile ale festivalului. Muzica și dansul
Dovedește că ai spirit aventurier și descoperă cultura indiană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33085_a_34410]
-
în epocă: fiu de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în izbânda „grupului social” din care face parte, până la preluarea râsului „sănătos”, a gestului, a
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ambientul și „formația populară” a scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
același Văratec, lăcaș bătut de „vântul cel rău” de iarnă și de aerul fierbinte care seceră florile din lunci, vara, după spusa lui Hogaș, la câteva verste doar de Humulești, leagănul copilăriei celui mai mare, mai spectaculos și mai popular povestitor român. 1. „În jurul lui Maiorescu”, în „Viața românească”, nr. 5, mai 1963. 2. Dezbaterile cele mai intense au loc în revista „Viața românească”, nr. 6-7/ 1963, dedicat „problemelor de istorie literară din primele patru decenii”, cu articole semnate de Tudor
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
din apele verzi ale visului. Sunt un oriental, fără doar și poate. Prieten cu sălciile, cu aricii, cu florile magice și lungile nopți ale pelinului din Cîmpia Brăilei. Mai ales cu cele de la hotarul cu Moldova”. Și încă: „Sunt un povestitor prin excelență, pentru că oricîte încercări fac nu mă pot ține la distanță de text. Mă atrage acel ceva pervers din ambiguitatea cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
cele de la hotarul cu Moldova”. Și încă: „Sunt un povestitor prin excelență, pentru că oricîte încercări fac nu mă pot ține la distanță de text. Mă atrage acel ceva pervers din ambiguitatea cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
noi câteva dintre observațiile prozatorului, convinși că această lecție de reamintire reprezintă un câștig atât pentru autorii de proză, cât și pentru cititorii de proză: „1. Lucrurile se întâmplă așa cum le înțelegeți, restul e alcătuit din figurile de stil ale povestitorului. 2. Dacă două povești apar undeva împreună, una dintre ele pune stăpânire pe cealaltă. 3. Când ceea ce ați văzut sau auzit poate fi transformat în poveste, nimeni nu vă poate interzice s-o faceți. (...) 5. Peisajul unei țări străine poate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
una dintre ele pune stăpânire pe cealaltă. 3. Când ceea ce ați văzut sau auzit poate fi transformat în poveste, nimeni nu vă poate interzice s-o faceți. (...) 5. Peisajul unei țări străine poate fi descris, al patriei se povestește. 6. Povestitorul, ascultătorul și eroul unei povestiri sunt coproprietari. 7. Corpul ne aparține altfel decât un obiect: trebuie povestit.”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
zice, cu mâna stângă. N-am avut niciodată ambiții de scriitor și aș putea să spun chiar că nu le am nici acum; scriind am vrut să-mi lămuresc, întâi, mie o experiență (în fond obișnuită) foarte complicată totuși pentru povestitor, adică voind să spun lucruri simple mă temeam să nu le complic prea mult și să le falsific. Viața trăită oricum ar fi are frumusețea aspră a adevărului, se împletesc în ea multe sensuri, greutatea cea mai mare pentru povestitor
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
povestitor, adică voind să spun lucruri simple mă temeam să nu le complic prea mult și să le falsific. Viața trăită oricum ar fi are frumusețea aspră a adevărului, se împletesc în ea multe sensuri, greutatea cea mai mare pentru povestitor este să le împletească, totuși, cu simplitate. Eu știu că n-am reușit în ansamblu, trebuie să mai scriu încă mult pentru ca subtitlul de roman care să dă uneori cărții mele să fie meritat. Totuși nu intenționez să-mi scriu
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
cu puține elemente noi în Prefața la ediția din 1890 a Scrierilor lui Creangă, pusă la cale de fiul său, dar are meritul de a institui chiar din primul paragraf o formulă care iarăși va face epocă în manuale - „genialul povestitor”. În schimb, GRIG. I. ALEXANDRESCU, prietenul și primul biograf, în aceeași ediție a Scrierilor, îi conturează profilul, mai întâi de diacon, apoi de învățător și de scriitor, nu fără unele picanterii și elemente pitorești. Remarcă la el o voluptate a
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
se vedea cu ochiul liber că era o acuză cu totul nefondată; și preotul Gh. Ienăchescu, „un disprețuitor prost, dacă nu dușman” ( G. Călinescu), care într-o scrisoare către A. D. Xenopol, când acesta a avut inițiativa unui monument în memoria povestitorului, i-a răspuns arătându-și resentimentele față de fostul său prieten (!), voind a-l anula prin acuzații imunde, cum că nu e mare lucru de capul lui: ar fi preluat un caiet-manuscris cu povești de la un bătrân, de unde s-ar fi
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
de romanistul Mario Roques -, să și-l aleagă pe Creangă drept subiect pentru teza de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris (susținută la 24 mai 1930) - și să constate cât de puține lucruri se știau la acel moment despre ingeniosul „povestitor popular moldav”, pe nedrept lăsat în seama vreunui Țimiraș sau Emil Precup, analizat temeinic, dar fără suflu amplu, doar de G. Ibrăileanu. Altfel, totul despre Creangă ar fi plutit într-o anecdotică sprințară și frivolă, precum broșura lui Th. D.
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
vreunui Țimiraș sau Emil Precup, analizat temeinic, dar fără suflu amplu, doar de G. Ibrăileanu. Altfel, totul despre Creangă ar fi plutit într-o anecdotică sprințară și frivolă, precum broșura lui Th. D. Speranția, Amintiri despre Ion Creangă (1927), unde povestitorul e văzut ca un înțelept doldora de vorbe de duh, arătându-și scrierile la unul și la altul, ca să-i mai „îndrepte” slova, unde era cazul, sau secțiunea destul de largă a volumului Figuri din Junimea, 1936, de C. Săteanu (pseudonimul
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
vestesc. - Vai de mine, vulpe, ce să mă fac? se căină ea. - Născocește și tu ceva, o sfătui vulpea”. (Evident, baba nu e în stare să născocească. Nu înțeleg de ce babele din basme par mereu proaste și rele. Oare pentru că povestitorii care le-au transmis de-a-lungul timpului au fost numai bărbați care, ca orice artiști, nu prea se omorau cu hărnicia și virtutea, vrând să trăiască doar din povestit, fiind deci aprig cicăliți de mame, soacre și neveste?). În schimb, cumătra
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
Elisabeta Lăsconi Jan Koneffke, Cele șapte vieți ale lui Felix K., traducere din limba germană de Ana Popa, Postfață de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas fiction, 2013, 448 pag. Darul unui povestitor cu har Cele șapte vieți ale lui Felix K. de Jan Koneffke a fost revelația Salonului Bookfest, un roman care atinge profund sensibilitatea cititorului român, prin povestea personajului său, Felix Kanmacher, care pleacă din Germania în 1934 și găsește refugiu
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
dar deopotrivă cea mai puțin personală, autorul mulțumindu-se a fi un comentator nepărtinitor al începuturilor grecești. După excesul de interpretare din cartea care-i atrăsese anatema colegilor, Nietzsche simte aici nevoia să fie impersonal, de unde și acribia cuminte de povestitor înfățișînd atent nuanțele înțelepților greci. Intuindu-i latura seacă, de pedagogie plată, Nietzsche nu va publica textul, folosindu-l doar ca eboșă în vederea Considerațiilor inactuale, acesta fiind motivul pentru care nu pomenește nimic de el în Ecce homo, în capitolul
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
De ce m-am retras la Brăila"), de ce a ales să moară și să fie îngropat în același loc din Cimitirul Bellu împreună cu mama sa și nu în Grecia sau chiar în Franța. Panait Istrati este de mult scriitor român, un povestitor cu har. Nimeni - și ca atare nici criticii literari, nici istoricii literari de oriunde - nu are dreptul să-l contrazică pe cel ce scria cu înflăcărare dublată de mândrie națională aceste cuvinte cu valoare de testament, din articolul subintitulat atât
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
cu miștocarul naș Rebeleș. În schimb, „mamele”, leoaice, se întrec în a aplica o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama de întreaga capacitate a prozatorului, pe cât de bun și jovial povestitor, posesorul unui umor irezistibil, pe atât de grav (și, cum să zic, impudic) observator al dramelor de zi cu zi. Iată cum e descrisă o vizită la apriga nașă Sanda acasă, cu câteva zile înainte de moartea femeii: „După una dintre
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
ceea ce este o eroare de percepție literară și nu declarat documentară. Prezentarea operei începe cu o descriere a manuscriselor, deplângând lipsa unei griji deosebite pentru păstrarea lăsământului literar al lui Creangă, recuperat parțial de G. T. Kirileanu, marele admirator al povestitorului și unul dintre primii lui editori. Amintirile din copilărie, Poveștile sunt tratate în capitole diferite. Vrând să evidențieze cu orice preț particularitățile, Emil Precup omite să sublinieze unitatea stilistică și chiar de viziune artistică. Astfel „Aminitirile.....sunt un fel de
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
al României, astfel cum s-a configurat în decursul celor două secole de existență. Mai ales în privința acestora Fondul Deleanu produce mărturii semnificative. Istoria așezării bănățene e desigur mai veche, dar acesta e intervalul luat mai mult în atenție de povestitor. De „povestaș”, cum se autodenumește. Pentru sfârșitul de veac XVIII povestașul se vede în situația de a vorbi despre „Banatul otoman“ al cărții sale, despre „mixul otomano-catolic de extract mitteleuropean“, cum i se înfățișează acest ținut de o îndeajuns de
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
neegalat până în prezent” (Nicolae Constantinescu). O preocupare constantă a fost studierea influenței folclorului asupra marilor scriitori români: Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu etc. Din șirul acestora se detașează Poveștile lui Creangă, 1967 - în care descendența lui Creangă din povestitorii populari și, totodată, detașarea de ei sunt răspicat formulate: „Genul proxim al operei lui Creangă este povestea populară românească în haina ei moldovenească.... Creangă face parte din aceeași familie cu povestitorii populari, de care totuși se distanțează peste așteptări: e
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
lui Creangă, 1967 - în care descendența lui Creangă din povestitorii populari și, totodată, detașarea de ei sunt răspicat formulate: „Genul proxim al operei lui Creangă este povestea populară românească în haina ei moldovenească.... Creangă face parte din aceeași familie cu povestitorii populari, de care totuși se distanțează peste așteptări: e fratele genial al acestora” (Iordan Datcu). În 1974 publică Istoria folcloristicii românești, „operă de pionierat, nelipsită de lacune și erori de informare...o carte de referință pentru toate lucrările ce vor
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
după ridicarea cotidianului (post)comunist degradat la puterea unei fabulații istorice fastuoase despre avatarurile răsăritene, via Moscova și București, ale Cavalerilor de Malta, ne sunt servite tot felul de comentarii emfatice despre personajele lui Mateiu sau despre romanul în desfășurare: „Povestitorul se apleacă cu deosebită grijă asupra rîndurilor pe care urmează să le pună pe hîrtie. El știe tot ce s-a întîmplat și de aceea, înspăimîntat de cunoașterea sa, se sfiește să continue povestirea. Dar are datoria să nu tacă
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]