1,132 matches
-
premisele cercetării își au originea în "substanța spiritului însuși" cum spune Spranger am vorbit deja în capitolul precedent (vezi III, 4). Prin urmare, presupozițiile nu rezultă numai din repetarea uniformă a unor constatări empirice (așa cum ne îndeamnă să credem filozofia pozitivistă, cu "media ei teoretică" despre care vorbea Blaga și cu formula savoir, c' est prévoir a lui Comte vezi I, 2C), ci, în măsura în care sunt categoriale (vezi supra IV, 5), ele sunt incluse de la bun început chiar în actul interogației filozofice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
crede că în Istoria nebuniei... este vorba despre nebunie, în forma ei evidentă, empirică, sau că în Istoria sexualității avem de a face cu sexualitatea, în forma ei manifestă, nudă, sunt percepții înșelătoare pentru un public mult prea "ordonat" și pozitivist în gândire pentru a înțelege pozitivismul discontinuu și experimental al gânditorului francez. Astfel că avem de a face cu "relații de putere", "câmpuri de cunoaștere", "puteri-cunoașteri", "posibilități de discurs" în toate cărțile lui Foucault. Gânditorul francez a trecut dincolo de subiectele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau lipsită de temei epistemologic. Evidența istorică nu se poate confunda cu ce spun arhivele, nici cu ceea ce spun martorii implicați într-o acțiune sau într-un proces istoric. A crede că evidența istorică înseamnă spusul arhivelor este o iluzie pozitivistă. Evidența istorică se afla la interferența dintre spusul documentelor (arhive, cărți, obiecte, martori etc.) și acțiunile, evenimentele pe care le-au trăit oamenii într-un trecut al lor. Ea reprezintă un joc clar-obscur dintre nevăzut și văzut. Oricum, evidența pentru că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se distinge prin formarea lor culturală, socio-mentală sunt posibile tocmai prin cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile creației originale, autentice se bazează pe această reprezentare care se distinge prin ea însăși. Individul modern și-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
regim politic și discursiv. Lecțiile lui Rorty despre raportul adevăr-relativizare175 a adevărului, (adevărul nu poate fi decât în fapte concrete, în lucruri palpabile) ar fi bine să le înțelegem pentru a evita demonetizarea unui concept uzat de o întreagă pleiadă pozitivistă: adevăr istoric un pleonasm, de parcă, adevărul ar fi non-istoric sau conținut doar de cuvinte. Adevărul nu constă în cuvinte, ci într-un raport corect între fapte, lucruri și ceea ce se spune. Dacă în secolul al XVI-lea relațiile dintre vizibil
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un trecut și un prezent al domeniului în dezbatere. Și nu văd, așa cum vedea I. Berlin, un "divorț" între științele omului și cele tehnice. Asistăm la o retragere a persuasiunii științei și a crezului în științific, în scientismul de factură pozitivistă, nu la o ruptură categorică, o discontinuitate între fizică-matematică și disciplinele umane. Cum a fost posibil ca Febvre să vorbească de utilaj mental în Religia lui Rabelais? Termenul de utilaj, cum bine știm, provine dinspre domeniile tehnice, iar mental dinspre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru acțiune, nu atât pentru arta narativă. Ar fi util să înțelegem istoria ca un raport mutual între tehnicități și socio-umane, între o gândire fizico-matematică și una umanistă, între abstract și concret. Idealul unei "unificări a cunoașterii", la care visează pozitiviștii de ieri și de azi, nu se poate atinge decât printr-o investigație sub raport istoric și filosofico-lingvistic, iar, o să râdeți, drumul spre acest ideal nu poate veni decât din partea unei cunoașteri istorice, cu toate lacunele și confuziile sale, cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
investigat anumite practici discriminante, ce sunt instituite printr-o perpetuare a unui anume mod de gândire din trecut; a analizat ponderile disparate ale trecutului, la fel ca Braudel, dar într-un discurs diferit; discontinuități temporale, cel puțin sub masca regiei pozitiviste a continuității istorice, ce sunt prezente, aproape permanent, în viața social-politică de ieri și de azi, sub forma menținerii unor relații inechitabile între oameni, între posibilitățile acestora de a accede în funcții social-politice. Ceea ce atacă Foucault este un soi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devenite simple elemente de figurare, printre atâtea altele. Istoria nu poate fi tratată cu sensuri și semnificații, decât pentru a alcătui o țesătură, o imagine. Aici vom da credit deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iar aceste idei schimbă acțiunea din viitor. Astfel că "pluralizarea" discursului istoriografic modern și contemporan într-o serie de alte istorii (ale ideilor, ale mentalităților, ale imaginarului, ale artelor, ale științelor și tehnologiilor etc.) este și un efect al doctrinei pozitiviste de secol XIX, iar pe de altă parte, un efect al utilizării cercetării de tip istoric, pe relația T-P, în toate disciplinele socio-umane. Diversele științe ale omului sunt profund îndatorate istoriei. Prin istorii originale, controlul critic al faptelor este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
subiecte ce ating trecutul și prezentul? Dacă, în celebrele Cursuri..., Comte recomanda stabilirea unor raporturi reale între faptele sociale, observarea acestora în seria de relații sociale, analiza enunțiativă foucauldiană 227 merge în aceeași direcție. Foucault este un istoric "pe deplin pozitivist"228, cum îl definea prietenul său Paul Veyne, din două considerente: 1) a făcut o cercetare a spusului pe linia recomandărilor lui Comte fără a urma linia doctrinară a acestuia; 2) a adoptat ideea de "tablou", specifică Luminilor și Pozitivismului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
făcut o cercetare a spusului pe linia recomandărilor lui Comte fără a urma linia doctrinară a acestuia; 2) a adoptat ideea de "tablou", specifică Luminilor și Pozitivismului, în prezentarea istoriilor sale, dar a făcut-o într-o manieră clar-obscură. Acest "pozitivist neașteptat"229 a întors pe dos fața filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și redundant la nivelul tehnicilor de figurare. Istoria și partizanatul politic nu se admit decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic, socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica literară). Prin ceea ce a gândit și a scris, Foucault este un "împotriva" politicii anglo-saxone, centrată pe logică pozitivistă, pe retorica modernă anglo-americană, pe elaborările abstracte de filosofie-lingvistică structuralistă, pe o critică "elitistă și științifică" (întotdeauna politic interesată) asupra istoriilor scrise și asupra elaborărilor filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Federație a Partidului Muncitorilor Socialiști Francezi. Jules Guesde se află în legătură cu K. Marx ale cărui idei încearcă să le răspîndească în Franța, dar este adevărat sub o formă schematică și dogmatică. Federația va dispare foarte repede datorită plecării cooperatorilor, a pozitiviștilor și a radicalilor, apoi, în 1884, și a anarhiștilor. În anul următor, partizanii lui Paul Brousse, "posibiliștii", organizați într-o Federație a lucrătorilor sociali, încearcă să obțină "ceea ce este posibil" și chiar mai mult împotriva Statului considerat autoritar și centralizator
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze și al idealurilor sale: astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres nedefinit și linear
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
teoreticianul belgian nu reprezintă decît o viziune prea optimistă a lucrurilor. După cum se vede, punctul de plecare este identic cu cel al lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist, încă larg răspîndit în Internațională și care servește drept limbaj de bază în analiza unei lumi aflate în plină evoluție. Totuși, revizionismul lui de Man își are originea într-o altă sursă: el integrează, într-adevăr, experiența de neuitat, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a apelat în realizarea istoriei literare la o iconografie variată (facsimil de coperte, fotografii, caricaturi, pagini de reviste, semnături), la citate expresive. Principiile și metoda sa istoric-literară au fost definite în unele lucrări. G. Călinescu s-a ridicat împotriva scientismului pozitivist și a conceput istoria literară ca pe un scenariu dramatic cu intrări și ieșiri, ca pe o epopee cu eroi și forme (Al. Piru). A fost o personalitate polivalentă: critic, istoric literar, estetician, prozator, poet, dramaturg. Interesat de specificul creației
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o faci, cunoscând-o (idealismul), te mulțumești, în cele din urmă, să trăiești "autentic", o mică părticică din acesată lume (autenticitate)114. Eliade va aduce propriile sale obiecții autenticității, afirmând că trăirea, experiența și autenticitatea sunt forme ale unei mentalități pozitiviste, experimentale, empirice. Nici o afirmație asupra lumii nu este astfel validă, dacă nu se bazează pe "experiențe," adică pe "probe," pe "documente." Autenticitatea tinde întotdeauna să exprime concretul, ea devenind astfel o tehnică a realului, o reacție împotriva schemelor abstracte, împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sunt oare aceleași în toate timpurile și pen-tru toate subdomeniile economicului? Pot fi studiate instituțiile umane și acțiunile umane la fel cum observăm natura? Etc. Actuala filosofie a economiei este, în bună parte, o reacție la ideile popperiene și ale pozitiviștilor. În legătură cu obiectivele științei eco-nomice, opiniile filosofilor sunt extrem de împărțite, dar aceștia pot fi grupați în două mari categorii: realiști și instrumentaliști. Primii consideră că știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un lung discurs asupra pertinenței filosofiei economice, economiștii (Harsanyi, Hayek) și filosofii (Nozick, Rawls) trecuți aici în revistă demonstrează în primul rînd necesarul dialog dintre disciplinele respective. 5. ALTE ABORDĂRI In ultimele decenii, filosofia științei s-a detașat de concepția pozitiviștilor logici, ca și de cea a lui Karl Popper, orientîndu-se mai mult spre cercetarea științelor particulare și a particularităților științei. La ora actuală, majoritatea studiilor de filosofia și metodologia științei sunt scrise de economiști. Excepțiile, de formație filosofică, se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce ține de tradiția creștină (și nu numai!), cel care moare de două ori se dovedește a fi nemuritor. În posteritate, creația sa poetică îi asigură un asemenea statut, Ladima crede sincer în acest adevăr, în ciuda răbufnirilor zeflemitoare cu tentă pozitivistă lansate de Bulgăran. Neputând să evite căderea, mai speră că, prin operă, va fi capabil să sfideze spațiul și timpul asemeni unui Orfeu modern. Într-o atare ipostază, Ladima ne amintește de autoportretul liric al lui Eminescu din a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
are suficientă forță și inspirație pentru a deveni creator de roman: Știi că a început să-mi placă să scriu ?"îi mărturisește la un moment dat autorului. Or, în ansamblul acestei componente mitice, un lector avizat și adept al gândirii pozitiviste ne-ar reproșa că Fred începe redactarea capitolului Într-o după-amiază de august după ce sciziunea cuplului fusese săvârșită. Să ne amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că actualizarea unui mit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura națională, este constant și vehement combătută de către preopinenții noștri pozitiviști, adepți ai lumii profane. Ar fi suficient să ne amintim (conform studiilor lui Mircea Eliade) de condiția, pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne explica o asemenea reacție de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Comana, Hurezi, Probota, Cozia, Baia, bisericile din Bălteni, Ludești, Vădeni, Bucur din capitală, cetățile Soroca, Poienari și Dâmbovița. S-a îndreptat spre cultura și arta medievală din Țara Românească și Moldova. Pe de altă parte, se constată descrierea în manieră pozitivistă a unor pietre funerare și a unor 52 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și monumentele istorice, în ,,Revista muzeelor și monumentelor”, Seria monumente istorice și de artă, nr. 1, București, 1984, p. 60-64. 53 Anca Gogâltan, Activitatea publicistică a lui Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Comana, Hurezi, Probota, Cozia, Baia, bisericile din Bălteni, Ludești, Vădeni, Bucur din capitală, cetățile Soroca, Poienari și Dâmbovița. S-a îndreptat spre cultura și arta medievală din Țara Românească și Moldova. Pe de altă parte, se constată descrierea în manieră pozitivistă a unor pietre funerare și a unor 52 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și monumentele istorice, în ,,Revista muzeelor și monumentelor”, Seria monumente istorice și de artă, nr. 1, București, 1984, p. 60-64. 53 Anca Gogâltan, Activitatea publicistică a lui Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]