751 matches
-
atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma lor prăpăd. Întrebările semănau neliniște și teamă În inima Mașei. „Dacă Dumnezeul nostru nu crede În nimic, noi cum am putea crede În El?“ - se Întrebă, privind prin ușa grajdului la cerul care Începea să se lumineze, după care continuă: „Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi spunea babulea, pusese stăpânire pe mintea copilărească a Mașei. Fetița vedea Înaintând spre ea o armată de lăcuste de dimensiunea unor treierători. Odată cu grâul și ovăzul, treierătorile secerau și capetele oamenilor, și cele ale vitelor, lăsând În urmă doar prăpăd. De graniță nu te puteai atinge - și totuși, unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de multe ori. — Doi tineri îndrăgostiți: Cecilia și Matei. Tu îi cunoști? — Pe Matei nu-l cunosc, însă pe Cecilia o știu, se prinde el în joc. este o fată încântătoare, fermecătoare, dar dacă ai supărat-o cu ceva, este prăpăd. Nu te mai bagă în seamă, răutăcioasă, multă vreme. ( La ultimele cuvinte, Cecilia îl mușcă de mână din ce în ce mai tare, până Matei spune: au !). Nu se poate ca cineva care o vede să nu se îndrăgostească de ea. M-am îndrăgostit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe Flint. Cântecul și tipii care purtau ghiuluri imense pe degete. După care am introdus o regulă interzicând inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic de monezi sau plumb de undiță, ca să faci prăpăd. Femeile-s cele mai rele. Unele nu-s mulțumite până nu-ți văd dinții zburând prin celălalt colț al gurii. Cu cât se îmbată mai tare, cu atât mai mult le place și le place și le place să caftească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în tot institutul. A doua zi, însă, mâna lungă a șefului de atelier a izbutit să-l interneze pe Dorin la spitalul de nebuni, unde doctorii l-au luat în primire ca pe un vechi prieten. Ieri după-masă a fost prăpăd în piața din centrul orașului. Aide știe că acolo au murit oameni, că s-a tras în mulțime, vecinul povestește despre aceste grozăvii cu un aer șugubăț. Ea a sosit acasă târziu, în noapte, a găsit casa pustie, a trecut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de medic la un spital oarecare, leafă nu prea mare, au crescut doi băieți, a fost o soție și o mamă ireproșabilă, spune Silvia, de data asta cu un fel de nostalgie. "Dacă mă uit la viața mea, e un prăpăd pe lângă a acestei femei". Mă uit la ea și nu știu ce să-i răspund, mă măsoară din cap până în picioare, mi-a cerut să mă îmbrac bine, am devenit un fel de blazon al Silviei, vrea să se laude cu mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după miezul lor roșu, concentrat într-o movilă mare... Ușurat de faptul că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce am scris, am scris!” a fost răspunsul meu; chiar și Pilat se ținuse tare, respingând - tot așa - o propunere oarecum asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
munți! „Așa va fi, pentru că tot eu am prevăzut - și nu m-a crezut nimeni - cutremurul din Lisabona și explozia vulcanică din Java. Urmărind o cometă, am prezis că trena ei va șterge un colț din Siberia: a fost un prăpăd...” Lisabona! Înseamnă că Astrologul are două sute de ani! Alt potlogar! Dar e bine așa: nimic din cele prorocite de cătrei cei doi vagabonzi nu se va împlini, mulțimea nu e chiar atât de proastă, are chiar o inteligență colectivă scânteietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Te vei trezi, vei scrie: cititorul va prelua o parte din angoase. Ai umplut Stațiunea cu tot felul de pierde-vară. Ai tunat și-ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care vor face prăpăd, nestingheriți de nimeni: mai înainte, vei trimite Garnizoana la manevre, iar Gărzile vor fi concentrate în preajma Magistratului, tot mai amenințat. Pe singurul ins care le-ar fi putut veni de hac, organizând o apărare eficientă, l-ai ucis într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd!”. Repeți eroarea; gândește-te că nu s-a aflat cuvântul - cuvintele - care să exprime limpede a patra dimensiune! E nevoie de un limbaj nou, de sunete noi, de un alfabet special. De încănegânditul care să te scoată din sâmburele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura urii ce le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine pașii. Să imităm ritmul flăcărilor, să ne lăsăm prinși până la mijloc, până la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi! Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta și nu după mulțimea păcatelor noastre! Săriți, oameni buni! Săriți să salvăm de la prăpăd casa Domnului! Muncușoara noastră de 20 de ani se risipește! Doamne, îndură-te de noi, păcătoșii, nevrednicii și ticăloșii robii tăi! Economul Visarion privea neputincios cum focul se strângea cerc în jurul stăreției, în jurul bisericii, în jurul hambarului. Focul, precum o ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecut un ceas, de când i-am trimis să mi le aducă! Vedeți unde sunt! Banii, aduceți banii la mine! Au fugit, părinte, au fugit amândoi! I-am văzut când au pornit Aro, credeam că vor să-l scoată din calea prăpădului, să nu-l prindă focul. Dar ei au luat-o la sănătoasă, au plecat pe drumul forestier către Prundu. Să tot fie vreo 20 de minute de când au plecat. Apă, dați-mi apă! Apă vreau! Nu mai am aer, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky. De ce să facă așa ceva, când puteau foarte bine să capete de mâncare mult mai ușor, stând pur și simplu lângă Sampath și primindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ești mai sprintenă, dă fuguța și vezi ce tot moșmodește Ilinca de nu mai vine. Nu de alta, da' se prăpădește sfinția sa de foame... BABA LUȚA (merge la ușa exterioară, o deschide, strigă): Ilincooo! Da' hai odată, omule, că-i prăpăd... BABA SAFTA (strigă de pe loc): Haida-ha, că s-a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
inima, cu capul, niște fățarnici; Dumnezeu, mai ziceau unii, precum Antonia, degeaba azvîrlise cîndva cu foc și cu pucioasă peste alți stricați, nimeni nu Învățase nimic. Oricum, Pămîntul, odată și-odată, tot urma să fie izbit de o cometă, iar prăpădul i-ar fi ajuns, deopotrivă, și pe cuvioși, și pe destrăbălați ; se putea vorbi În toate felurile despre Amsterdam, știa bine Thomas. Acolo trebuia să meargă mai Întîi. A hotărît să plece chiar a doua zi, joi, după amiază. Vroia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Pascal, Helga nu, și chiar dacă filozoful matematician nu ar fi formulat-o, totul s-ar fi petrecut la fel, pentru că nu În vintrele lui Thomas și nici În ovarele Helgăi fierbea irezistibil ceva, ci În mințile lor, acolo se Întîmpla prăpădul, o Întreagă literatură a libertinajului ca mod de viață, zeci de ani, pregătise schimbarea unei mentalități nepotrivite unor vremuri noi; filmele deocheate lăsaseră și ele urme, chiar mai ceva; unele cîntece - obscene, ziceau moraliștii, ce știau ei?! -, de asemenea. Numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Întîmpla nimc. În fond, nu o ducea rău. Ba o ducea chiar bine, dacă se gîndea cîți dintre cunoscu ții săi aveau niște căsnicii nenorocite sau chiar muriseră. Ori erau alcoolici. Sau dependenți de droguri. Votcă, hașiș și femei, toate prăpădurile pe capul lor, mai erau și săraci, bolnavi. Ce bine o ducea el cu Ingrid, unde să se ducă și ce să caute? Nehotărîrea devenea, gîndind astfel, și mai chinuitoare. Uneori, uita. Cui să-i spună Thomas că are un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
decisiv, aveau coaie mari doar În pat. Unde era mai bine decît În așternut, În bar sau discotecă? Decît În fața televizorului, a ordinatorului? Ce războaie se duceau acolo, Doamne! Ferește-ne, Cerule, de unul ade vărat! Numai Rusoaica vroia un prăpăd total. În patruzeci de ani de pribegie, se Întărise cîndva un popor. După patruzeci de miliarde de ani s-ar fi născut - iar -, dintr-o altă supă originară, alți parameci, alți dinozauri, alte maimuțe, pe care un alt Darwin, cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni. Era - Încă - loc pentru toată lumea; strîmbă, dreaptă, pocită, cuvioasă, nicicum; lume. Ori providența juca la două capete! - asta nu admitea Antonia. Sau nu pricepea. Acesta sînt eu cel adevărat! Își spunea odinioară Thomas, atunci cînd, uneori, studios, stătea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
instinctului ce nu o părăsise niciodată de tot; ar fi sărutat, apoi, tremurînd ca odinioară, amprenta dentară și i-ar fi trecut, poate, prin minte, măcar În clipa aceea, pe care chiar Dumnezeu i-o dăruia, să ierte planeta de prăpăd. Cei doi bărbați, Încă tineri, s-au Întîlnit, s-au Îmbrățișat, și-au tras cîteva palme zdravene pe spinare, au scos, În același timp, un strigăt de luptă. Thomas așteptase mult clipa. Jesper, dublul său cîndva! Dioscurii! Jesper-Castor alesese calea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lua vieți, altul aducea lumii prunci. Acum, Thomas Încerca să dea de urma lor. What a wonderful world, ascultau, la deșteptare, soldații americani În Vietnam. Armstrong Îi dopa cu glas răgușit; da, chiar puteai să cazi În extaz, uitînd de prăpăd, ascultînd cîntecul. Sau să dezertezi. Cel care alesese un astfel de semnal muzical pentru radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cerului fusese mare. Ce mai, doar Papa ar fi scăpat, ar fi rămas singur pe un glod Încins, mergînd prin flăcări, călcînd pe jar. V-am zis de mii de ori: Pocăiți-vă! Dar Antonia ar fi ars? După ce stîrnise prăpădul, convingînd pînă și Cerul că sosise vremea? Și pe ea ar fi salvat-o Dumnezeu, așa ar fi fost drept. Ar fi rămas alături de Papă, el catolic, ea ortodoxă, după neamul ei slav, Împli nind visul ecumenic al creștinătății, pierite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]