739 matches
-
coborâseră pe burlan și dispăruseră în noapte până să-i văd. Lipseau doar o pereche de blugi și niște foi din Mimesis-ul lui Auerbach; flambaseră câteva pagini, să-și lumineze drumul. „Ce-i cu ei? S-au căsătorit cu surorile «Prăpăd»?“ Astea chiar nu existau, dar suna bine numele. „Nu.“ a zis Mihnea, „Ieri seară au dat o spargere la Muzeul Hărților, pe Londra 22. Dracu’ știe ce căutau: vin, cauciucuri, vreo bicicletă... Au intrat pe coșul casei, ca Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
povestesc. Ținusem un curs la Litere despre istoria leșinului, literatura națională se întrecea în kere, duduci și zambile gata să dea ochii peste cap și să se răstoarne cu umbrelele rochiilor desfăcute în sus. Cel puțin în secolul 19, era prăpăd, nu deschideai o carte fără să-ți cadă una în brațe, jurai că sar din pagină cu tot cu caleașcă și servitori. Se leșina oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a copiat la teză.“, zicea Belcin. „Problemă!“ Și tot așa, o oră întreagă, până ce elevul Suciu, obosit, transpirat, abia mai reușea să termine demonstrația. La sfârșit, Belcin îi dădea nota 6: „Se pare că elevul Suciu a făcut unele progrese!“ Prăpădul continua în orele de-anatomie. Trei sferturi din timp, profesoara Melniciuc robotea la tablă, scriind lecția și subliniind definițiile cu muștiucuri de cretă colorată. Din fabricație, madam’ Melniciuc fusese înzestrată cu câteva monturi de excepție și, cum nici o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Land Rover, tot poporul are-un pachețel din care trage șervețelul, ba chiar mai dă și la alții. Nici n-apuci să duci tifonul la nas, că ți-au și ieșit două degete prin el. Dacă strănuți, nu mai vorbesc: prăpăd, se rupe-n două sau zboară fulgi din el. Iarna, se-adună în cocoloașe prin haine, de nu mai știi pe unde să le-ascunzi și cum să scapi de fleșcăială. Când vii seara acasă și vrei să descarci buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
potolească, insistau să vadă biletele sau abonamentele. În general, muncitorilor nu le face plăcere să-i bați la cap; când ies din tură, cu-atât mai puțin. Dacă se nimerește și tura de noapte, îi găsești extrem de indispuși. Așa începea prăpădul. Se-auzea o voce: „Ia trage pe dreapta, nea Gicule!“, apoi autobuzul părăsea traseul și-oprea undeva în câmp. Două-trei luni după aia, era liniște, nu mai vedeai picior de controlor pe linie. Am lăsat până la urmă ziarul la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesajele lor. Sună a avertisment cibernetic. Ca un fel de-alarmă cu cheie.“ „Mie mi se pare doar o metaforă...“ „Poate că da. Sau poate conu’ Paul ne trage clapa și suprapune două vârste, două seturi de-amintiri. Așa începe prăpădul și-n Biblie: cu pierderea memoriei. «Astfel, fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - și nu-ți aduci aminte, am să te vărs din gura Mea.» Potopul de foc. Apocalipsa, 3:16. Amicul tău ne pregătește ceva.“ „De când citești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
duduiau de spectatori, ai fi jurat că suntem o țară de intelectuali. Uneori, din exces de zel, oamenilor li se puneau pernuțe și scăunele chiar pe scenă, să fie mai aproape de actori. Înnebuneam. Nu puteai să miști în front, era prăpăd dacă te simțeau figuranții. După trei sferturi de oră, îți lua foc fundul. Mă foiam discret, invizibil. Actorii tropoteau într-o veselie, ridicând praful de pe scânduri; balerinilor li se murdăreau ciorapii. Lumea privea respectuos, cu ochii cât cepele; unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prospături“, „epave“, „adevărăciuni“, „potabile“, „de cursă lungă“, „piese“ (astea aveau valoare numismatică, de colecție). Se dădeau note, calificative, se distribuiau procente, zgârcit sau cu generozitate. Afacerile mergeau înainte. Se tranzacționau femei întregi sau doar segmente din corpul lor: cutare era „prăpăd“ (calificativ maxim), cutare mergea „de-o tură“ sau „cu perna pe față“ (inutil să mai explic situația). Obțineam randament, eficiență, profit. Carnețelele se umpleau zi și noapte, ca băncile școlii în fiecare an, înainte să le frecăm cu șmirghel. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dusă departe, la țară. De fapt, accelerarea era corectă, bergsoniană, rezumatul făcea transportul unei vieți, de la un cap la altul. Până și instrumentul cu care îl bușeai pe umeri și pe spate pe împricinat, cât îți debitai poezioara, aducea a prăpăd și bătrânețe, ca uscăturile de coroane de la cimitir. Din albumul Mariei, am ales două fotografii, singurele care vorbeau. Într-una, Maria se juca goală pe plajă cu-o minge cu felii alb-negre în formă de semilună. Dacă le-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschidea larg, și doamna Ioana intra veselă, însoțită de cohorta ei de mături și bidonașe. O încuiam în casă, ca pe-un hoț. Când Maria lipsea, fugeam la Mihnea sau bântuiam jumătate de zi prin anticariate și librării, până trecea prăpădul. Altfel, ideea îți aprindea un beculeț, din exterior suna interesant, exploatator, plăcut. Păstrasem de la bunici obiceiul boieresc, chemam periodic bona, slujitoarea, valetul - oricum i-ai fi zis - care să se-ocupe de treburile casnice. Ce-i drept, doamna Ioana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mănânce, își turna suc de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poză sau un nume, cu-atât mai puțin niște explicații. Doctorul Leordeanu a fost eliberat (sau poate că era mai de mult afară). Abia atunci, lumea a început să vorbească prin sat, că bandiții ar fi fost tocmiți să facă prăpăd numai la oameni nevinovați. Unii credeau că borfașii fuseseră cumpărați de Robani, alții că lucrau pentru Leordeni. Zvonurile mergeau din casă în casă, trebuia doar să le-alegi pe-alea potrivite: de la Robani dispăruseră o vacă și doi purcei; Leordenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca din piele roșie. De la Ploiești la Stalingrad, aparatul său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii negre cu margine albă. La Stalingrad, Vitalian l-ar fi pus la pământ chiar pe celebrul Meresiev, pilotul sovietic care își conducea avionul fără mâini, fără picioare (toate retezate în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca și cum nu ar fi fost ale ieșenilor (...), iar practicile totalitariste, de ascultare a telefoanelor și diversificare a metodelor de hărțuire s-au insinuat până și în... Iar viețuitoarele din această «arcă a lui Noe» încearcă să se ascundă acum de prăpădul pe care chiar ele le-au creat”<ref id=”3”>Nelu Păunescu, „Un scandal sexual sărăcește Iașul”, în Evenimentul regional al Moldovei, 23 noiembrie 2011, online la http://www.ziare.com/ziare-iasi/consiliu judetean/un-scandalsexual saraceste-iasul-2620532, para. 1-2.</ref>. Cunoștințe
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
jumătate de pământ și se hotărăște să-l cedeze fiilor, gândindu-se la binele pământului : Și mi se frânge inima când mă uit cum se strică acest bun. Da, vreau mai bine să-l dau, decât să văd un asemenea prăpăd”. Nepermițându-i sănătatea să lucreze pământul, bătrânul se hotărăște să-l dea celor trei copii: Fanny Delhomme, Buteau, Hyacinthe, poreclit Jesus Christ: ”Și apoi pământul, nimeni nu-l ia cu sine când se duce. Trebuie dat, trebuie dat...În sfârșit
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
știu exact când. Târziu, oricum. Greu ne-au mai dat drumul de acolo de parcă apăram Comandamentul NATO de la Bruxelles. Aveam trei tancuri, două transportoare blindate și un dispozitiv de apărare cu tot felul de oameni de jur împrejur care făcuseră prăpăd până s-au liniștit treburile în cartier acolo. Am primit ordine de la generalul Voinea, Comandantul Armatei I, om echilibrat care m-a chemat de câteva ori și mi-a dat câteva coordonate. Mai era Șeful de stat major, generalul Raul
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
l-aș fi întâlnit atunci pe Teodor Brateș, aș fi fost în stare să-l bat rău. S.B.: De ce? G.Ș.: Păi la ce a zis el de noi... Din punctul meu de vedere, orice s-ar spune, în Revoluție prăpădul mare l-a făcut MAN. Că dacă noi am fi făcut ceva chiar că s-ar fi ajuns la 60 000 de victime cum alarmist s-a afirmat la un moment dat. Păi numai USLA dacă ieșea în stradă și
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
război deja. G.Ș.: Și mă uitam și eu la el și mă gândeam ce naiba voia ăla de la mine, că mie-mi plăcea să joc rebus nu să trag în oameni! Eu nu am nimic cu cei de la MAN, dar prăpădul mare ei l-au făcut. Eu nu zic că nu au tras și securiștii și milițienii. S.B.: Securitatea a intrat în alarmă de război pe 24 decembrie, ea nu și-a scos armamentul cu muniția, iar măcelul s-a produs
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
consumismului, după moda americană, mai ales Regan, care continuă și azi, iar populațiile vexate ale Europei, care au suferit indirect, dar uneori teribil de direct și de brutal, aroganța hitleristă, au trebuit, la mai puțin de două decenii după uriașul prăpăd și după Îngenunchierea Germaniei În praf și umilință absolută, să-i vadă pe „aceiași Nemți” cutreierând Europa, instalați la bordul arogantelor lor Porsche sau Mercedes, plătind hoteluri luxoase cu marca lor, Încă o dată moneda cea mai stabilă, mai credibilă. Iată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pompoasă a haosmosului, scoaterea manifestării luminice a lui Dumnezeu din existența lumii, reducerea existenței la biologicul cel mai rudimentar, iată doar unele din postulatele "plutirii în derivă", fără rădăcini, fără tradiție, fără hotare politice, artistice, metafizice sau religioase a acestui prăpăd postmodernist care a necăjit atât de violent ființa omenească după 1989 în România. "Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică" (op. cit., p. 34
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale trecutului 1. Despre Originea cetății, Legendele, Regii (753-510 î.Hr.) au rămas numeroase legende care înfrumusețează istoria acelor timpuri de demult. Se spune că nobilul Enea, scăpat cu viață împreună cu familia sa și cu un mic număr de credincioși din prăpădul abătut asupra cetății Troia din Asia Mică (rămășițele acestei cetăți se află pe teritoriul actualei Turcii), a ajuns, după multe peripeții pe apă și pe uscat, în câmpia Latium, între mare, râul Tibru și Munții Apenini, unde a întemeiat cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
putea... Oamenii, cu capul acoperit de saci făcuți capișon, ieșeau pe afară, se uitau la nori și mormăiau: O mai ține vreo două-trei zile. Noroc că recolta nu era culcată la pămînt de ploaie. Și nici gheața n-a făcut prăpăd ca-n alte dăți. Gospodinele satului aveau de lucru berechet, dar gospodarii cam leneveau și se cam întreceau cu măsura la băut. Rachiul pe care îl fabricau cu instrumente ingenios îmbinate producea beție, dar și o durere cumplită de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era un gheizer imens și Raul a trebuit să ocupe banda 3. Atunci s-a produs potopul! Un val uriaș lovește digul cu două treimi din uriașa sa masă, iar ultima treime scapă cu toată forța spre Quinta și face prăpăd. Mașina lui Raul este lovită lateral, aruncată ca o surcică, răsturnată și izbită la 40 de metri de un parapet. Apoi apa se împrăștie ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Ca prin minune, toți se aleg cu zgîrieturi ușoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ani, La hotarele rămase, se iviră alți dușmani E OLTENIA acum cea care sub cizmă geme Slavă Domnului că, totuși, a durat puțină vreme! Numai că pe-aceeași mână, hrăpăreață și haină, A intrat nefericita, blânda, dulcea BUCOVINĂ... Însă, ca și cum prăpădul nici așa n-a fost destul, Pururi fiind dușmanul și hain și nesătul! Iată, vine să aducă înc-o blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
am curățat, le-am asigurat îmbrăcămintea. Numai că, din când în când, câte un profesor al lor ne anunța : am primit telegramă - că telefoane pe atunci nu erau - că mama copilașului cutare a murit de tifos, care pe atunci era prăpădul, dar nu-i spuneam copilului ; și la o săptămână sosea altă telegramă la alt micuț. Ani și ani nu ni s-au zvântat ochii de lacrimi, și acum mă analizez cum de n-am orbit de atâta plâns în viață
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]