1,618 matches
-
înainte pășim și noi cu toți; înnebuniți cu slogane, uneori tâmpite am ajuns astăzi o țară de hoți. Se fură...Corupția este la modă, trăim ca pe vremea lui Eminescu; puterea-și celebreză aceeași odă, ce păcat că s-a prăpădit Păunescu! Ne dorim încă, un nou mod de viață, sensibilitatea să cucerească omul; o iubire sacră așteptăm în dimineață, păgubit de speranțe rămâne poporul. Sunt tânăr și mă bucur de viață și tot natura, încă ne mai iubește; Soarele este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
înainte,înainte pășim și noi cu toți;înnebuniți cu slogane, uneori tâmpiteam ajuns astăzi o țară de hoți.Se fură...Corupția este la modă,trăim ca pe vremea lui Eminescu;puterea-și celebreză aceeași odă,ce păcat că s-a prăpădit Păunescu!Ne dorim încă, un nou mod de viață,sensibilitatea să cucerească omul;o iubire sacră așteptăm în dimineață,păgubit de speranțe rămâne poporul.Sunt tânăr și mă bucur de viațăși tot natura, încă ne mai iubește;Soarele este același
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Ei le-au vândut pe trei arginți, Degeaba ne rugăm la sfinți. Poporul este disperat, Țara întreagă a eșuat. Din mândră floare ce a fost A devenit fără de rost. Ea locul încă nu-și găsește, Din ce în ce se prăpădește. De ce tu, mândră Românie, Ai devenit o colonie? Ne călăresc și mulg străinii, Ne-amenință chiar și vecinii. Păcat, ești încă locuită, Că de mulți ai fost râvnită. Nu mai ai fabrici, nici uzine. Așa cred ei că este bine
DE CE...?! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379672_a_381001]
-
aud, am răspuns fără convingere în glas, impacientată de reluarea discuției despre Ovidiu. - Te pup, pa! a rostit ea laconic, influențată de tonul meu un pic expeditiv. - Și eu mătușă, am răspuns cu o voce răgușită de emoție. De când se prăpădise mama, tata mă încredințase mătușii, nutrind probabil speranța, că făcuse cea mai bună alegere. Ea mă crescuse de la o vârstă fragedă, iubindu-mă ca pe o fiică, fiindu-mi prietenă și confidentă în același timp; cu ea împărtășisem bucuria primei
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
neomițând aprecieri laudative și gălăgioase. Restul drumului avusei liniște. Câteșitrele puicuțele moțăiau. Mașina din spate se ținea de mine docilă. Din când în când, e drept, mai primeam avertizări prin faruri, ca și când Lili m-ar fi somat să nu-mi prăpădesc a încărcătură prețioasă ce duceam la bord sau să mă trezească la realitatea drumului, prea liniștit spre norocul nostru. Precauțiile astea mă revigorau, uitând că șoferița era o gogeamite senioară! Oricum, avusei răgazul să rememorez pe scurt drama lui Arthur
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
ce își mai păstra încă vigoarea tinereții chiar dacă pe la tâmple începuse să-i răsară fire albe și soția sa, o femeie plăpândă și bolnăvicioasă, cu sufletul mereu îndurerat după cei doi copii; un băiat și o fată, ce s-au prăpădit, în timp ce adunau vreascuri, răpuși fiind de un urs mare și fioros ce trăia într-o cavernă, la marginea Muntelui Sfânt. Mesagerul Divin, a fost trimis de Creator la casa acelor oameni, vorbindu-i astfel femei, în timp ce aceasta se odihnea, după
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
acrostih) ADELINA SCUMP ODOR AL VIEȚII MELE Ai împlinit un anișor, trăind în lumea mare, Dar, dăruit de Dumnezeu, dar fără-asemănare! Ești floarea-florilor de mai cu chip de îngeraș, Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . Iar când zâmbești, mă prăpădesc, Nu știu nici ce-i cu mine, Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând, Uit tot, e-o desfătare Mânuțele să-ți văd mișcând, Privirea-ncântătoare. . . Odor ce-aduci în viața mea
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
roată.(acrostih)ADELINA SCUMP ODOR AL VIEȚII MELEAi împlinit un anișor, trăind în lumea mare,Dar, dăruit de Dumnezeu, dar fără-asemănare! Ești floarea-florilor de mai cu chip de îngeraș,Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . . . Iar când zâmbești, mă prăpădesc,Nu știu nici ce-i cu mine,Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând,Uit tot, e-o desfătareMânuțele să-ți văd mișcând,Privirea-ncântătoare. . .Odor ce-aduci în viața mea, imensă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
împăcate sânt în stare să ne privească ca pe un fel de obiect de compensație. Tocmai d. Brătianu are un caz foarte recent în viața sa politică, vorba Congresului de la Berlin. Tur-vur se certau împărățiile, de gândeai c-o să se prăpădească lumea, și, când colo, ce aruncară în gura lupului? Basarabia. Geaba n-am vrut război, ori geaba l-am fi vrut, tot pe pielea noastră s-au împăcat lucrurile; pe-a noastră și pe-a turcului, sărmanul, care-a plătit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la cale și la regulă cestiunea băncilor școalei, și asupra acestei materii se întinde ziarul guvernamental, bazîndu-se pe studiile d-lui A. D. Xenopol asupra învățămîntului publicate în "Steaua Romîniei". Daca sîntem așa cum sîntem școalele de grecește și latinește ne-au prăpădit. Învățământ real, iată mântuirea. {EminescuOpXI 225} Nu există mai mari prieteni ai învățămîntului real decât tocmai noi. În nenumărate rânduri am vorbit despre inconvenientul social al proletariatului condeiului, în nenumărate rânduri am arătat că, de la școala primară începînd și sfârșind
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel), etc. Vechiul Testament apare astfel ca o parabolă a unor popoare imperfecte care s-au ridicat împotriva divinității, nesocotindu-i legile (episoadele Sodomei și Gomorei, Segorul, Adama, Sheihomul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel), etc. Vechiul Testament apare astfel ca o parabolă a unor popoare imperfecte care s-au ridicat împotriva divinității, nesocotindu-i legile (episoadele Sodomei și Gomorei, Segorul, Adama, Sheihomul toate de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și ca dânsa suntem noi". (Epigonii) " Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenire ta și-a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este "lutul" în timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se amuza, în plin război, cu asemănarea dintre Führer și Chaplin, speculată, de altfel, magistral de comediant. "Asemănarea trece dincolo de suprafață; Chaplin e unul din marii magicieni și, totodată, distrugători ai vremii noastre, un descătușător al rîsului exploziv... El se prăpădește de rîs, văzîndu-și casa sărind în aer. Mi-am dat seama de asta cu o claritate neliniștitoare, văzînd una din așa-zisele comedii intitulată: "Chaplin coace cu dinamită"." Dacă Jünger se întîlnește întîmplător cu umorul, în schimb Freud se ocupă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
librăriei Humanitas din Ștefan cel Mare e un litou promoțional al editurii cu același nume, în care Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu invită cititorii la noua serie Rîsul lumii. Și o fac la modul cel mai adecvat: rîzînd. Unul, Pleșu, prăpădindu-se de rîs, celălalt abia stăpînindu-se. Cei doi... comici nu-s la prima lor ieșire de acest fel. Anul trecut, în înțesatul amfiteatru Eminescu de la Universitatea din Iași, subiectul atacat (cvasinecunoscutul filozof Alexandru Dragomir) a îmbrăcat același costum de Ianus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Din existența să fim un semn și-o groază tuturor celor ce privesc, 430 Pentru că nimeni să nu facă-n viitor așa cum noi în cer făcut-am. Astfel e starea noastră; nici nu ne mîntui-va Fiul Domnului, ci ne va prăpădi". Astfel vorbi Enitharmon tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-a Pururi binecuvîntat Nu ai primi țesutele Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a Pururi binecuvîntat să-l prăpădească. El leapădă vesmintele de sînge, nălucile le mîntuie din lanțuri de robie. 235 Pe cei ce dorm în Ulro îi trezește; pe el îl laudă ale lui Beula fiice; Cu untdelemn picioarele-i le ung, si cu-al lor par
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la rînd. Domnule, da parcă biroul nu l-a câștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și biroul lui nenea decanu! Vecin 3: Plus bucătărie. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă dacă n-ai și vampiri... Octav: Nu. Deocamdată n-avem... Dar sîntem în tratative cu cei de la "Vampir club"... Așa că data viitoare facem și-un număr de supt sînge. (Scoțianul pleacă prăpădindu-se de rîs; Nae e obosit.) Nae: Auzi, Octăviță, tu, de fapt, ce dracu' faci aicea?! Octav: Altul la rînd! Hai, Năică, hai că-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Eh! N-am vrut... s-a întîmplat... mi-a murit un prieten... am băut o săptămînă lîngă mormîntul lui... aveam să-i spun niște chestii... i-am dat și lui să bea... ne-am certat... am rîs de ne-am prăpădit... groparii au crezut că... și m-au luat cu ei... Octav: Și iar mă întreb cum de pot uita oamenii toate ororile, toate crimele astea! Incredibil! Groparul: Nu-i chiar atât de incredibil... Ți-am mai spus. Omul are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să Îmbrățișezi și vreme este să fugi de Îmbrățișare. Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci. Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești. Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-mi în fire numai la capătul liniei. Septembrie, anul trecut. Alex Bond se dusese la Saranza în august, cu un an în urmă. Câteva săptămâni mai târziu, îmi depuneam cererea de naturalizare. Poate chiar în momentul în care Charlotte se prăpădea. Și toate demersurile mele, toate proiectele mele, toate lunile de așteptare se situau după viața ei. În afara vieții ei. Fără nici o legătură posibilă cu viața aceea încheiată... Pachetul fusese păstrat de o vecină, apoi, abia primăvara, i-a fost înmânat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]