1,456 matches
-
mânie, Ce în legământ au intrat, pentru Apa Vie, În pustiu, la Masă și Meriba au însetat, Bând zi de zi dintr-un puț crăpat. În Râma, un țipat disperat s-a auzit, Si plângere mare spre cer s-a prăvălit - Cine să arunce cu mână de hâr sare, În Ierihon, apelor bolnave s-aducă vindecare? Corina Diamanta Lupu Referință Bibliografica: Legământul Sării / Corina Diamanta Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 5, Anul I, 05 ianuarie 2011. Drepturi de Autor
LEGAMANTUL SARII de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344866_a_346195]
-
somnoros și pus pe harță, care ne însoțea în călătorie, protejându-ne de razele prea indiscrete din miezul zilei. Mintea îmi este acoperită de aceleași imagini, iar sufletul tresare ori de câte ori văd dealurile pictate în roșu și verde amestecate cu albastrul prăvălit cu bună intenție. Nu vorbea nimeni. Autocarul alearga inspirând aerul curat prin geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de iriși galbeni, de baltă, în față și în spate
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cât se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revarsă apele de undeva de sus, în hău, se lovește zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! rosti furios și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
nevastă-ta, acilea io comand! Hai, flit, dispai, că te ia băieții la una împrejur dă nu te văd bine! Șoferul, om cu multă știință a vieții, ieși discret ca un curent de aer pe sub ușă, lăsându-l pe profesor prăvălit pe un fotoliu și total depășit de realitate. Doamna Marlena, suflet sensibil, se uită la el ca la un dăunător al cartofului și dădu un ordin scurt. O fată superbă, într-un halat mai mult mimat, dar care avea dragoni
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Cerc în rostogolire un altul în el prin ele zărim orizonturi sărim afară prin raze săgeți roșii ce curg îmbracă priviri rezemați de gânduri tot răul golim în ape sub poduri în zid prăvălit pe mormanul de pietre în praf și nisip în văile morții păcate străvezii sunt locurile voastre cu ușile căscate priviți ce sunteți vă prind două brațe ce schingiuiesc tot răul din oameni iubirea să renască sărutul în rouă și picuri
SĂRUTUL ÎN ROUĂ ŞI PICURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347913_a_349242]
-
celor ce vin... Tu, le povestește, fățarnic Destin! C-am trudit din greu, am iubit natura; Frică n-am avut, dar ți-am simțit ura. Atunci când credeam că pe creste urc, Tu mă-mpiedicai și îmi dădeai vânt Să mă prăvălesc și-n hău să ajung; Păgâne, râdeai..., mult rău mi-ai făcut. Mergeai lângă mine și nu mă slăbeai; Crezi că te urăsc? Grijă de-asta n-ai!... Greu am dus-o-ntruna, și te bucurai... Că-n al tău
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
ca-n vis din val în val. respiră noaptea sus pe cer prin porumbei bătuți de valuri, se-aud gondolieri cum pier, legând gondolele la maluri. gondola albă trece pe Canale, e ultima gondolă -n Paradis, piața San-Marco stă se prăvale, veniți ca să trăiți ultimul vis. duminică, 27 aprilie 2014 Referință Bibliografică: două poezii:„ rană” și „Veneții de vânzare” / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1213, Anul IV, 27 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu
„ RANĂ” ŞI „VENEŢII DE VÂNZARE” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347971_a_349300]
-
doar ți-am trimis aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau prelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
granițe- talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-a prăvălit iubirea Acolo, unde-n brazde și visele-s soroc. Mă mistuie și azi azurul din adâncu-ți Nevoia îmbrățișării în prag de lună nouă Aplauzele mării lumina primenindu-ți. Iubirea mea călcând desculță-n vechea rouă. Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: VARA
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]
-
poate învinge prin carne, nimeni, tărâmul moarții în trudă zadarnică de neântors. Bârfește, dușmănește, trădează, ascunde, invidiază, fii ipocrit, laudă-te, nu împărți și nu dărui ce nu-ți aparține și-ți va fi drumul povară! Nesomnul nopții se va prăvăli peste mine, pentru asta și voi asuda, eu, omul nenorocirii, căutând să sap groapi, să ascund perfidia din mine. Sap noapte de noapte și mă îngrop clipă cu clipă, numai în întunericul din mine, căci de fiecare dată, după prima
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
voluptate și n a-nceput să-l sărute cu o poftă nebună, că dacă ar fi fost un măr de mâncat..., îl înghițea nemestecat. Cuprinși de fiorii dragostei s-au înlănțuit într-un trup singur. Nebuni de fericire s-au prăvălit unul peste altul în patul de lângă soba cu olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Strofe > Timp > ELISABETA IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Anotimp în flăcări Toamna pictează dealul, aprinzând focul anotimpului. Se prăvălește chihlimbariu peste arborii în flăcări Închiși în țarcul sfârșitului de septembrie Și se proptește în trei căpițe aurii, gata să ardă, Până-n căsuța prinsă-n otava verii, încă verde. Creuzetul Alchimistului cuprinde pădurea Rostogolită-n toamnă... până în noiembrie... Licărind, lumina
ELISABETA IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346361_a_347690]
-
și cu funcție hiperbolizatoare. Astfel, atunci când Dana pleacă din casa lui Eugen în urma discuției avute cu soția acestuia, întreaga natură este descrisă ca un inamic al eroinei, căpătând puteri supranaturale și fiind personificată: ,, Orizontul părea ca un tăvălug ce se prăvălea peste ea, zdrobindu-i visele cu violență fulminantă, soarele se întuneca cuantificat, iar căldura sufletului se scursese din ea asemenea apei deșertice desecate de firul mărunt al nisipului, pe cât de pervers, pe atât de primejdios”( p. 25).1 O altă
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
aproape încât, dacă aș întinde mâna ți-aș mângâia părul. AMINTIRI Ascultă tăcerile care trec Culege din ce-a rămas O ramură și prinde-mi-o în păr... Plouă sau plâng? Aud cum se zbat aripile albatrosului rănit și mă prăvălesc cu sufletu-n țărână. Ascultă clipele ce le-ai uitat și ucide totul de-a mai rămas ceva... AMURG Ninge... Ninge peste inima mea acoperindu-mi ultimele clipe de visare. Ninge... În mine disperarea urlă ca o fiară lipsită de
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
Poeme > Dorințe > ASCUNS CUVÂNT NESPUS Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului ASCUNS CUVÂNT NESPUS iubitoare marea lipește săruturi pe un zid îmbrățișează într-un asalt țărm retras și muribund în liniște prăvale vuiet stârnind într-un tumult: o pânză fluturândă încă mișcând în spasme pe malul de mormânt ; țărmul cuprins în brațe de furtună învesmântat cu zori ucigători descătușează : cutremur din adânc ; firul de iarbă germinat în lacrimi eliberate pe ascuns se
ASCUNS CUVÂNT NESPUS de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345034_a_346363]
-
aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl împinge pe la spate purtându-l spre locurile natale - un cătun rătăcit în neguri. ”Alo! Lisandre!... Of! Bine că am reușit să prind semnal; mulțumesc lui Dumnezeu, frate! Am încercat
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
cascada, eram deja transpusă într-o stare de împăcare și echilibru interior, greu de redat în cuvinte. M-am așezat pe un colț de stâncă la baza căderii de apă, alunecând sub hipnoza scânteietoare a celor două etaje care se prăvăleau în ritmuri sinucigașe peste pietroaiele cu umbre pământii. Mugetul învolburat al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun cât am rămas în contemplare. Știu doar
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
am vrut sa fiu decât o mângâiere Un zâmbet răsărit la orizont Sărutul ce-i pe buze-o adiere Ce visele trezește-n gândul tont. * N-am vrut să fiu decât geana speranței Ce fâlfâie-n fiorii adormiți Când se prăvale muntele credinței În haosul căscat de umilinți. * N-am vrut decât să îți devin refugiu Din calea celor ce știu cum să sfâșie Să îți arăt că noaptea nu-i un giulgiu Că poate fi un vis, o bucurie. * N-
N-AM VRUT DECÂT... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377028_a_378357]
-
aș chema pe nu știu cine, dar n-aude și nu vine, parca-aș fi un temnicer ce face scară la cer, printre fulgere și ploi, printre zloată și noroi, când ajung în vârf de munte pletele îmi sunt cărunte, bolovanul se prăvale și o ia din nou la vale și-uitea așa o duc mereu, blestem de la Dumnezeu. Referință Bibliografică: creanga Ta firavă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului PANORAMĂ ÎN BUCEGI Zori de ziuă se revarsă Pe-a Bucegilor terasă, Cu soarele-n răsărit, Cu luna în asfințit. Pe vârfuri proeminente, Zăpezi albe permanente. Avalanșe mari pornesc, În vale se prăvălesc, Mătură totul în cale Sub raze scânteietoare. Caraimanul cu-a sa Cruce Ne salută și străluce, Morarul cu colții lui Te provoacă să îl sui. Mult mai sus, Bucșoiul Mare Cu spinarea-i către soare Domină întregul munte. E vârful
PANORAMĂ ÎN BUCEGI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378033_a_379362]