6,669 matches
-
Nu pot afirma cu certitudine că toate mijloacele de propagare a informației sunt vinovate (de modul în care o fac sau de conținutul temelor acestora; ci mai degrabă majoritatea lor zdrobitoare). Devenit o adevărată «modă», materialismului zilelor noastre îi cad pradă din păcate continuu nenumărați oameni (totodată suflete), deopotrivă femei și bărbați, tineri și bătrâni. Stăpânii mass-mediei (patronii posturilor respective, în marea lor majoritate) sunt interesați doar de profitul lor, ceea ce îi recomandă a fi individualiști (materialiști). Femeile cad poate mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
covârșitor alte regimuri totalitariste comuniste. Pe bună dreptate, el poate fi considerat cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, după cum și Ceaușescu poate fi numit micul Stalin al României. Milioane de victime (în special din URSS), care i-au căzut pradă, justifică această caracterizare. Recent, câțiva cercetători - numindu-l pe dr. El-Nimr (din Marea Britanie) și doi dintre colegii săi -, au precizat concluziile la care au ajuns cercetând cazul lui Stalin: „Demența lui Stalin ar fi fost cauza cruzimii sale și milioane
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
popor? - În mod sigur, România n-a avut norocul, n-a fost în stare să-și facă o clasă politică, solidă, responsabilă, care să dea tonul unei noi atitudini, să provoace o schimbare majoră în societate. De regulă, cădem toți pradă mai multor confuzii, mai multor tentații, orbecăim într-un fel. Dar, în ăștia zece ani, cine a iluminat și ce cale, ca să convingă populația că, uite dom’le, pe acolo e de mers pentru poporul român?! Cine, întreb, a reușit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bine cum «se mănâncă» social democrația. Populismul discursurilor sale a convins în cel mai înalt grad o comunitate deformată mental de ani de îndoctrinare comunistă, deși el acoperea o realitate deosebită, realitatea transformării elitei ideologice comuniste într-o «elită de pradă». Adică într-o oligarhie. Oligarhia nu are convingeri doctrinare. Ea «împrumută» conjunctural orice ideologie care îi servește interesele. Poate cineva să mai susțină că «baronii» PSD-iști, afișând o opulență sfidătoare, sunt social-democrați? Probabil naivii și neinformații. De altfel, chiar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lumea întreagă, implicând finanțarea de către bănci internaționale, romane în care soiurile de băuturi preferate de personajele sale, localitățile turistice frecventate, furnizorii modelelor de haute-couture, de mobilier, de gadgeturi au fost deja fixate prin contracte de agenții publicitare specializate, rămân neterminate, pradă unei crize spirituale inexplicabile și neprevăzute. O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea stilului maestrului în toate nuanțele și manierismele lui, e gata sa intervină ca să astupe golurile, să finiseze și să completeze textele pe jumătate lucrate, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ți-a spus adevărul. Da’ de unde. E o carte pe care o vezi pentru prima oară și nu are deloc aerul unui roman japonez: începe cu un bărbat care călărește pe un platou, printre agave, și vede zburând păsări de pradă numite zopilotes. — Dacă e falsă coperta - observi tu - și textul o fi fals. — La ce te aștepți? spune Corinna. Odată început, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit. Ne aflăm într-o țară în care tot ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
însă, că nu voi avea liniște până ce n-o voi găsi și voi afla cum se încheie. — Califul Harun al-Rașid - așa începe povestea pe care, dată fiind curiozitatea ta, el e de acord să v-o povestească - într-o noapte, pradă insomniei, se deghizează în negustor și iese pe străzile din Bagdad. O barcă îl duce pe valurile fluviului Tigru până la poarta unei grădini. Pe marginea unei fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă, revin încet la loc. Râde și ea, mă știe de fapt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos, era atît de multă viață În apă, că nici un rechin nu s-ar fi obosit să dea atenție unei prăzi prea mari. Nu era un bun Înotător, dar nici distanța nu era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
norvegian nu avea sens să aștepți nimic, căci În tot timpul petrecut pe insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că În curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată, nu ne va putea acuza că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la negare și să accepte pur și simplu că e mort. Poate să se reincarneze. Zic: Nu poate fi sănătos să creadă că e încă viu. Fierb pe dinăuntru. Ce-mi doream de fapt anul ăsta era o nouă poșetă Prada. N-a fost vina mea că nu’ș ce fixativ i-a explodat lui Shane în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe picioare, cu fruntea deja înnegrindu-se și albăstrindu-se. Lungul drum spre spital cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv. Locotenentul Georgescu îi oferea, se pare, celălalt fir de care avea nevoie pentru a împleti ceva din toată afacerea asta. Basarab Cantacuzino voia să provoace, cum s-ar spune, revărsarea paharului, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai ales o discuție purtată cu oarecare curtoazie, îl știa cît este de vanitos, i-ar putea asigura liniștea și în eventualitatea că nimeni dintre puternicii guvernului n-ar înțelege că Vulturul Alb este cu adevărat o pasăre de pradă primejdioasă, în stare să pună capăt existenței acestei plăpînde ființe care era democrația. Era clar că își va face datoria înștiințînd guvernul, dar nu era deloc clar că guvernul va și reacționa cum. se cuvine. Numele prea mari, prea sonore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în cînd Mihai Mihail, și așa încerca să scape din cele două capcane ce-l înhață pe om cînd i-e lumea mai dragă. "Dacă dorești vei fi sclavul propriei dorințe și alții vor ști să facă din tine o pradă a puterii lor tocmai pe această cale. Iar dacă te temi, dacă ți-e frică, înseamnă că nu ești un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din tine o pradă a puterii lor tocmai pe această cale. Iar dacă te temi, dacă ți-e frică, înseamnă că nu ești un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gândurilor. La ce se gândea un târgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gândeau sau visau fiicele târgovețului evreu din Europa Centrală (de patruzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fălcile monstrului de peste șase metri lungime, care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu cadă în apă, unde ar fi fost de îndată devorat de micii rechini care înotau tot timpul în urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]