1,073 matches
-
conturează la maturitate în inconștientul scriitorului figura mitologică a lui Procust. Gheorghe Eminovici nu agreează nici o abatere de la dogmele ferm stabilite de el, idealurile fiilor trebuie să fie conforme cu ale sale. Poetul contemplativ și romantic se plasează la antipodul pragmatismului anchilozat și anchilozant al tatălui. Dromomania, fuga copilului de acasă, asemănătoare în multe privințe cu "dezertarea" fraților Achim, Nilă și Paraschiv Moromete este o rezultantă a tensiunilor dintre tată și fiu, concretizate în inconștient prin dezavuarea patului procustian, mai concret
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și sursă de bruiaj emotiv) mâncare pentru a doua zi. Neverosimilul realului fusese insuportabil pentru protagonist, astfel încât cedează nervos, cade în fabulație, superstiție, vis, răstimp în care gândirea sa lezată se poate recupera. Rezultatul acestei stratageme de recuperare egolatră, este pragmatismul analitic (chiar dacă marcat de traume afective și emotive), în virtutea căruia naratorul compulsează surse sonore (robotul telefonului din casa Martei) sau grafice, și-n plus urmărind îndeaproape, deși din afară, ca străin, cursul evenimentelor ulterioare morții, ferparul din ziare, înmormântarea Martei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial este de a pune în spectacol contradicția. CAPITOLUL ÎI MITOPO(I
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adică mai mărginită intelectual și aruncarea discreditului social asupra interesului diletant, adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte și inimă, înnoind în întregime sensul și perspectivele vieții umane, o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fiecărei conjuncturi spațio-temporale. Ea nu poate fi decît o excepție, tranzitorie și temporară, tocmai pentru că nu are consistență și originalitate doctrinară. Dar, în postmodernitate totul e posibil; se caută făgașe noi. Noua propunere politică s-ar baza pe modernitate și pragmatism, pe urmărirea egalității ca obiectiv final, pe considerarea Statului ca principal garant al justiției sociale, pe promovarea consensului ca mecanism al vieții politice, pe încurajarea inovării și a inițiativei individuale. Astfel, se încearcă depășirea rigidităților și arhaismelor vechii social-democrații, apreciindu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dar fiind în egală măsură atent la nuanțe, diferențe și imponderabile. Abordările unilaterale sau dogmatice nu mai au succes. Noul manager trebuie să facă recurs la conștiință, la reflecție, la cultură, la psihologie, la morală, fără a uita nici o clipă pragmatismul și idealul eficacității. El devine astfel un alchimist menit să scoată rezultate din combinarea tuturor acestor elemente. El trebuie să cultive competențe și valori, să creeze o stare de spirit propice și o atitudine deschisă, să fie sensibil la ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ele sunt prost înțelese și prost interpretate". 7.4.1. Iranul Deși părea o țară încremenită în zona fundamentalistă în care o proiectase cu fervoare revoluția islamică, Iranul dă semne că se schimbă odată cu lumea, adoptînd reforme de un real pragmatism. Actualul regim de la Teheran se pretinde a fi atît de extracție ideologică revoluționară, cît și de esență democratică. Putem vorbi astăzi despre un eșec al "islamului politic". În forma pură și dură în care se afirmase el în 1979, conservatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cultura sa milenară, va face totul să acceadă din nou acolo unde a fost pe vremea Imperiului de Mijloc. În dorința de a evita o destrămare de tip U.R.S.S., ea menține un stat puternic, condus tot mai mult de pragmatism și tot mai puțin de ideologie. Strategia S.U.A. în fața amenințării chineze este una de încercuire strategică, cu ajutorul Japoniei, Taiwanului, Noii Zeelande, Australiei, Indiei, Singapore și a altor țări din Asia de Sud-Est ca și din Extremul Orient postsovietic (Kazahstanul, Tadjikistanul, Kîrgîstanul și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
contemporană. Ea subliniază faptul interesant că ascensiunea marelui tigru are multe în comun cu cea a Statelor Unite de acum un secol. Cu o abundență fără precedent a resurselor, cu aspirații înalte, cu mijloace financiare și tehnologice importante, cu un deosebit pragmatism, răbdare și simț al afacerilor, impactul Chinei asupra țărilor lumii va fi imens în acest secol. Dislocările produse de ascensiunea acestei țări nu sunt consideră autorul ciclice și temporare, ci reprezintă "restructurări fundamentale ale sistemului global de afaceri și o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mediată de empiric. Astfel, stipulează Adorno, în toate dimensiunile propriului proces productiv, arta are o condiție dublă, fiind simultan entitate independentă și fapt social, în sensul durkheimian al termenului. O idee, să recunoaștem, care pune idealismul hegelian în joncțiune cu pragmatismul marxist. Adorno face, de altfel, în estetica sa, o veritabilă istorie implicită a teoriilor asupra artei, punînd în contrast filozofi și gînditori, destul de greu de relaționat, în condiții obișnuite (legătura dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat de Kant, și supremația "plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un inițiat, să cunoască regulile și să le respecte"122. Cu alte cuvinte, așa cum autoarea însăși mărturisește, "fiecare poem este asemănător unui dans, pe marginea dantelată a valului. Înțelegând adevărata condiție a omului, din zilele noastre, o ființă învinsă de pragmatism și marcată de conștiința unei dispariții iminente, poeta își stabilește sediul în transcendență"123. Fiind primul volum, din această etapă a demetaforizării, el are în centru imaginea toamnei, încă deținătoare de speranță, îmbinată cu imaginea iernii. Interesant este cum trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintre unul și altul se relevă În transcendență ca un raport al lui „unul - pentru - altul”; astfel, activitatea comunicațională „definește de o nouă manieră subiectul etic”, care nu mai este nici unul, nici celălalt ci „Între-noi”-ul.4. Înscris În tradiția pragmatismului american, L. Kohlberg utilizează etica dezvoltată de John Rawls (Theory of Justiceă În spiritul kantian și al dreptului natural, asupra naturii judecății morale și a conștiinței morale, În afirmarea sa stadială. Kohlberg concepe trecerea de la un stadiu la altul al
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
puțin rău, pentru toți și pentru fiecare, Împreună.” Pragmatic apreciind lucrurile, altruismul și prietenia, filantropia și compasiunea ne crește stima față de noi Înșine, producându-ne satisfacții individuale, adesea mai Înalte decât căutarea avantajelor materiale sau a propriei afirmări În competiție. Pragmatismul argumentării importanței eticii În afaceri se justifică și prin aceea că Însăși originea noii „etici economice”, ulterior devenită „etica afacerilor”, se găsește În filosofia analitică și pragmatică (americanăă care Își propunea, Înainte de orice, să raporteze morala la cercetarea concretă a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez de ieri și de azi, pe care nici pragmatismul anglo-saxon, nici rigoarea și acuratețea nemțească și nici, cu atît mai puțin, improvizația impulsivă și amatorismul balcanic nu le vor putea atinge în iradierea lor unică. Dominique Strauss-Kahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză Evocam anterior legătura puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Țara pare să-și revizuiască intens poziția și rolul în Europa și în lume, dar o face, în viziunea lui Jenni, cultivînd o anumită imagine a "Franței eterne", strălucitoare și spectaculoasă, dar violentă și absurdă, total lipsită de realismul și pragmatismul german, spre exemplu. Iar amintirile coloniale nu sunt cea mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dea seama ; între idealismul curat, dar monomaniac al lui Andi, care își dorea cu ardoare să scape spre lumea nouă și să ofere familiei un alt orizont, pe de o parte, și sensibilitatea complicată a lui Carmen, dublată de un pragmatism tipic feminin și o adecvare flexibilă la realitate, pe fondul nevoii de constanță și stabilitate sporite odată cu apariția copilului, firul se întinde tot mai mult pînă ce, ușor, aproape imperceptibil, se rupe. Iar Andi nu vede nimic, cu acea înduioșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1984. ROJEK, Chris, TURNER, Bryan S. (eds.), Forget Baudrillard?, Routledge, London and New York, 1993. RORTY, Richard, Adevăr și progres. Eseuri filosofice 3, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2003. RORTY, Richard, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980), University of Minnesota Press, Minneapolis, 1982. RORTY, Richard, Contingență, ironie și solidaritate, trad. și note de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1988. RORTY, Richard, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2003. RORTY, Richard, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980), University of Minnesota Press, Minneapolis, 1982. RORTY, Richard, Contingență, ironie și solidaritate, trad. și note de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1988. RORTY, Richard, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995. RYBACKI, Karyn C., RYBACKI, Donald J., O introducere în arta argumentării. Pledarea și respingerea argumentelor, trad. de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 27. 8 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, Ohio State University Press, 1987, p. 88. 9 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, trad. de Dan Popescu, Editura Univers, București, 2002, p. 18. 10 Cf. Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București 2000, p. 10. 11 A se vedea John H. Arnold, "Responses to the Postmodern Challenge; or, what Might History Become?", în European History Quarterly, Sage Publications, London
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celor criticate, la fel cum și genului narativ, căruia i s-a acordat atât de multă importanță, nu trebuie să i se confere un statut absolut față de alte tipuri de discurs. 120 Richard Rorty, "Habermas și Lyotard despre postmodernitate", în Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, Bucureși, 2000, p. 257. 121 Ibidem, pp. 258-259. 122 A se vedea Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interogations, pp. 240-255. 123 Matei Călinescu, Cinci fețe ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce noi numim acum "filosofia modernă". Dacă Bacon profetul autoafirmării, opusul auto-întemeierii ar fi fost luat mai în serios, poate că nu am fi fost afectați de canonul "marilor filosofi moderni" care și-au ales drept temă "subiectivitatea"" (Richard Rorty, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 269). 127 A se vedea Ihab Hassan, "Making sense", în The Postmodern Turn, pp. 199-200. 128 Jean-François Lyotard, L'Inhumain. Causeries sur le temps, Galilée, Paris, 1988, p. 25. 129 Ibidem, p. 41
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea aduce în centrul discuției o speranță mai veche: speranța într-un limbaj cu privire la care nu se poate face nici un comentariu, care nu necesită nici o interpretare, care nu poate fi devansat, nu poate fi ironizat de generațiile viitoare" (Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 145). 235 Ibidem, pp. 26-27. 236 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, p. 41. 237 Pentru discutarea retoricii în contemporaneitate pe palierele argumentativ, metafizic, poetic și textualist, a se vedea Constantin Sălăvăstru, Raționalitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concentrare a caracteristicilor scriiturii este dat de textul "Signature Événement Contexte" din Limited Inc., Éditions Galilée, Paris, 1990, lucrare ce conține și disputa Derrida Searle, care are drept temă proiectul performativului la Austin. 292 Rorty (A se vedea Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, pp. 172-191) comentează disputa Derrida Searle, amintind poziția acestuia din urmă în ceea ce privește deconstrucția. Astfel, Searle respinge ideea conform căreia proiectul deconstructivist ar fi ceva absolut nou și important în filosofie. Din punctul său de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 102). 309 Jean Baudrillard, La Transparence du Mal. Essai sur les phénomènes extrêmes, Galilée, Paris, 1990, pp. 16-17. 310 Jacques Derrida, "La mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", în Marges de la philosophie, p. 249. 311 Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 141. 312 Richard Rorty, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980), University of Minnesota Press, Minneapolis, 1982, p. 249. 313 John Armitage, "From Modernism to Hypermodernism and Beyond: An Interview with Paul Virilio", p. 27
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Galilée, Paris, 1990, pp. 16-17. 310 Jacques Derrida, "La mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", în Marges de la philosophie, p. 249. 311 Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 141. 312 Richard Rorty, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980), University of Minnesota Press, Minneapolis, 1982, p. 249. 313 John Armitage, "From Modernism to Hypermodernism and Beyond: An Interview with Paul Virilio", p. 27. 314 Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, p. 204. 315 Pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]