755 matches
-
tradus din Horațiu a fost atras spre modelul său printr-o tainică afinitate de spirit. Oreste este un tânăr și bun poet. A tradus Hermann și Dorothea și Torquato Tasso. Panu a fost un elegiac și un sentimental. N. Petrașcu preamărește patria. Cincinat Pavelescu, născut în 1872, cultivă cu spirit epigrama și satira. Talentul său are un realism minuțios. Poezia sa este lejeră și plăcută; cântă eternul feminin. Ștefan Petică, mort de tânăr, a avut o senzualitate înaltă, dragoste pentru stranietate
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de demnitatea virilă încât n-au vrut să admită că un bărbat poate fi înșelat de o femeie, dar poveștile despre greșelile femeilor sunt rare, ceea ce face pur și moral tot acest folclor. Sentimentele familiei și iubirii de patrie sunt preamărite cu lirism. Este o școală a frumuseții sufletești. O frumoasă imagine se conturează peste aceste doine bogate în nenumărate detalii precise: ceremonialul nunții românești, mireasa împodobită cu o cunună cu fire de aur care-i cad pe umeri; nașul și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele, lețam sucit, lețam învârtit și, deodată, inspirația mța electrocutat din creștet până în călcâie și înapoi. O auzisem pe mama plângânduțse din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea Tase: unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ales, pentru lecția de astăzi, pe Vonnegut. Un Umberto Eco sau orice alt mare scriitor european ar trata cu maximum de seriozitate și ironie pornirea clinic-scriitoricească spre apocalipsă, spre tema individului sufocat de sistem. Vonnegut este unul dintre aceia care preamăresc romantic individul mic cât o furnică, strivit de o istorie mai degrabă corporatistă, decât nedreaptă. Europeanul e obsedat de destin. Americanul pare a fi obsedat de oprimarea economic-istorică și de rețeaua de control al individului. E o observație care poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
mutată la biserică ca să nu mai avem unde să ne închinăm. Pentru noi românii, credința creștin-ortodoxă este cea mai mare comoară a poporului român pe care cu jertfă ne-au păstrat-o strămoșii noștri. Avem în vedere că religia îl preamărește pe Dumnezeu și că prin biserică și prin școală omenirea durează și dăinuie. Darul învățării altuia este deosebit de prețuit de însuși Iisus Hristos, modelul desăvârșit al învățătorului în tradiția creștină căruia ucenicii săi i se adresau cu acest nume. Pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
fi luptat pentru idealuri ce i-au distrus țara. Ce face Ono? Nu ne e greu să ghicim de ce se duce la Matsuda (fost coleg, pictor și el) și la Kuroda (fost elev). Ono, fostul pictor de vază, cel ce preamărea Japonia cuceritoare, își dă silința să-și reabiliteze trecutul în ochii părinților viitorului ginere. Aceștia urmează cu siguranță să ceară referințe, după tradiția japoneză. Matsuda îl înțelege și îl primește cu blândețe, întrucât el este acela ce i-a deschis
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
european sub hieratismul japonez. Înțelesul titlului e dezvăluit abia în final. Lumea plutitoare a plăcerilor înserării a născut tablourile înșelătoare ale lui Mori-san, care e Sensei, Maestrul. Această lume piere în zori. Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare, implică putința de a spune la capăt: N-am irosit timpul. Din păcate, lumea plutitoare, oricare și oriunde ar fi ea, orice ar reprezenta, nu poate stinge tragedia că îmbătrânim și suntem lent deposedați de viitor. Așa a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rază venea, pe-o rază curată. Când Iosif și cu Maria au sfârșit călătoria, într-un mic sălaș din acel oraș s-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, spre lăcașul sfânt porniră iar când au aflat Pruncul luminat ei îl preamăriră. În coliba păstorească vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfânt nouă pe pământ Să ne mântuiască 2. Dacă îngerii plecară de la dânșii iarăși sus, trei păstori au zis: să mergem să vedem ce nu s-a spus
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
timp și spațiu. Precum există o frumusețe transcendentă necreată, care e cu binele identică, tot astfel există o lumină necreată. „Lumina e imaginea bunătății” zice Dionisie(Numele divine, IV, 8). Dumnezeu e conceput ca lumină spirituală, lumina pe care o preamărește Evanghelia lui Ioan, sau ca foc necreat. Părintele misticii speculative are o predilecție deosebită pentru foc, pe care îl socotește imaginea cea mai convenabilă a divinității „La teologi, zice el, esența supremă, pură și fără formă, ne este adesea zugrăvită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Dumnezeu și prooroci”. (Același, VII, 27).în acest aspect de putere transformatoare, care face pe oameni asemenea lui Dumnezeu, Sophia ne apare ca acțiune a Duhului Sfânt, de sfințire și desăvârșire a creaturii. Făptura, participând la înțelepciunea divină, se preamărește în slava lui Dumnezeu, se îndumnezeiește. Toată această lume, readusă în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibilă nu e altceva decât actualizarea emoțională a dogmei despre prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, prezență creatoare și providențială. Această prezență de imensitate, reflectată sofianic în univers, e obiectul magnific pe care-l contemplă David și-l preamărește în poesia Psalmilor, ce nu și-au găsit încă pereche artistică în toată literatura lumii Cartea înțelepciunii lui Iisus fiul lui Sirah e lauda cosmosului sofianic, întraripată de cea mai arzătoare simțire. Cedrul, finicul, trandafirul, scorțișoara, terebintul și vița de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
închine și în schimb, ah! sfinții aceștia din Mitropolie!... Într-adevăr, mai rar un așa crud destin! în realitate, Duiliu Zamfirescu nu e atât de disprețuitor față de țara lui de baștină, al cărei pământ și ai cărei eroi i-a preamărit și în versuri și în proză; nici față de femeia română, pe care a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în lume”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 186), decretează filosoful rus. Aprecierile sale sunt cu o octavă mai sus decât glasul cu care geniul e cântat de obicei. Cu mult înaintea lui Berdiaev și incomparabil mai frumos decât el, Schopenhauer a preamărit genialitatea în pagini care au rămas clasice. Dar n-a căutat să facă din ea altă sfințenie, precum n-a făcut din geniu un monah. Pe când Berdiaev vede în genialitate voința pasionată spre o altă existență, Schopenhauer vede, dimpotrivă, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rază venea, pe-o rază curată. Când Iosif și cu Maria au sfârșit călătoria, într-un mic sălaș din acel oraș s-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, spre lăcașul sfânt porniră iar când au aflat Pruncul luminat ei îl preamăriră. În coliba păstorească vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfânt nouă pe pământ Să ne mântuiască 2. Dacă îngerii plecară de la dânșii iarăși sus, trei păstori au zis: să mergem să vedem ce nu s-a spus
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
realitatea și trebuie renunțat la el. Autoritatea excesivă ce li s-a atribuit unor filosofi oprește din drumul spre cunoaștere, spune Bacon. "Cauza și rădăcina unică a aproape tuturor relelor în știință este că, în timp ce admirăm în mod greșit si preamărim puterile spiritului omenesc, nu căutăm adevăratele lui ajutoare"36. Aici apare la nivel teoretic ruptura de vechile teorii prin cenzura științei. El folosește termenul "adevărat" pentru a arăta diferența dintre cunoștințele anterioare, ce erau considerate erori, și noile cunoștințe ce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează: a. patria; b. fapte, eveniomente de importanță națională; c. eroi; d. personalități; e. o colectivitate; f. măreția naturii; g. măreția universului; h. gândirea omului; i. rațiunea; j. judecata; k. virtutea. - este un simbol (!! muzical) al unei țări
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
rămas un personaj plauzibil pînă ce ,,a scos porumbelul din gură” : ,,Iiescu este acuzat pe nedrept că a vîndut țara, că a sabotat economia ! Nu-i adevărat, Iliescu este un adevărat patriot acuzat pe nedrept !” Hopa ! Iată cine îl mai preamărește pe ,,eroul național” ! Oare cine era (și este) cu adevărat Mircea Dinescu, ,,disidentul” pe care Ceaușescu îl ținea doar în domiciliu forțat ca de altfel și pe alți ,,eroi” , care au apărut imediat în prim plan , cu mare tam-tam după
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
existenței, unde, participă la apariția unei lumi ce mai păstrează ceva din posibilitățile de devenire caracteristice vieții: O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturata a Principiilor, îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii 106. Din nou, comentariile barbiene asupra congenerilor săi pot aduce clarificări asupra sensurilor de aici. În recenzia, deja menționată, asupra poeziei lui Lucian Blaga
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lumina 27. Nu este, de aceea, câtuși de puțin surprinzător, cum poate părea la prima vedere, faptul că toate referințele din "Veghe" la mecanismul creației sunt la timpul trecut: "Formase", "armau", "măsurau", "dezlegam", "se tencuia", "cunoștea", "se desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
iar celălalt să domesticească extraordinarul, în vremea din urmă fiecare nouă "mișcare" literară a avut același scop : să elimine orice reacție automată, să promoveze o reînnoire a limbii (o "Revoluție a cuvântului") și o ascuțire a receptivității. Mișcarea romantică a preamărit copilul pentru percepția lui mereu trează, proaspătă. Matisse s-a străduit să învețe a picta lumea așa cum o vede un copil de cinci ani. Disciplina estetică, susține Walter Pater, interzice obișnuința, ea însemnând tocirea percepției. Noutatea este un criteriu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de-a lungul timpului jugul greu al stăpânirii musulmane. Sfântul Constantin Brâncoveanu a uimit prin jertfa sa lumea Întreagă, fiind exemplu pentru neamul nostru românesc. Mitropolitul grec Calinic al Heracleei (†1726) a alcătuit un Canon al domnului Valahiei, În care preamărea jertfa brâncovenilor, arătând că „s-au aprins astăzi pentru iubitorii de praznice un sfeșnic cu cinci lumânări ce-i luminează pe credincioși și sărbătoare cu cinci raze de lumină, al lui Brâncoveanu cel vestit Împreună cu copiii lui“. (Pr. dr. Nicușor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
veacurilor , luminând calea către Hristos prin ale lor mai dinainte bune vestiri”. Intrarea cu Sfânta Evanghelie prin ușile Împărătești arată că, prin venirea lui Hristos În lume, intrarea În cer este deschisă tuturor credincioșilor. După cum Îngerii din cer cântă și preamăresc pe Dumnezeu, zicând ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul“ (Isaia VI, 3), la fel biserica luptătoare cântă, Împreună cu Biserica triumfătoare (Îngerească), cântarea ,,Sfinte Dumnezeule , Sfinte Tare...”. Urmează citirea Apostolului , timp În care preotul cădește, fumul de tămâie simbolizând că ,,prin vestirea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
vom permite din nou să reproducem un fragment mai lung, reprezentativ pentru retorica „istoricilor” „moldoveni”, ce se referă la un moment amplu dezbătut de ei - Unirea din 1859 (la care se adaugă și palida acțiune separatistă din 1866, atât de preamărită în presa procomunistă basarabeană): „însă forțele unioniste din Moldova, în cârdășie cu românii, prin vicleșug și diferite manevre șmecherești, au înșelat țările garante, ignorând totalmente hotărârea Conferinței de la Paris și călcând în picioare voința maselor populare. Aceste forțe au aplicat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dar cu o denumire diferită, ceea ce este un non-sens), câtă vreme deznaționalizarea este în primul rând una lingvistică. Câteva momente din trecutul Moldovei sunt considerate evenimente decisive în constituirea statalității moldovenești și în legitimarea construcției statale de astăzi. Unele sunt preamărite, (1359, 1917, 1940, 1944, 1991), altele sunt amintite cu mare durere (1859, 1862, 1918). Astfel, despre Unirea din 1918 se spune că România a invadat tânăra Republică Moldova, au ocupat Chișinăul, au instituit starea de asediu și au interzis orice
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
au instituit starea de asediu și au interzis orice activitate politică. „Și în această stare de lipsă totală de libertăți politice, regimul român de ocupație înscenează, la 24 ianuarie 1918, ședința Sfatului Țării care declară „independența” Republicii Democratice Moldovenești”. Este preamărită în schimb ocupația sovietică din 1940 și 1944, considerată o piatră de temelie a statului moldovenesc, chiar actul prin care, în 1924, era creată o construcție statală artificială la est de Nistru, cu o populație majoritar ucraineană, este amintită cu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]