781 matches
-
cal mai mare și te rog nu mă mai întrerupe! - tună Barzovie-Vodă. Unde sunt deci diminețile când mă sculam, mă pieptănam, mă firitiseam și lăsam gloata să vină la mine? Unde-s boierii care-mi îngenuncheau, unde curtenii care mă preamăreau, unde răzășii, câți mai erau? Unde-s mințile luminate, în care capete plecate, sub ce mâini împreunate? Unde-s fripturile, unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele, lețam sucit, lețam învârtit și, deodată, inspirația mța electrocutat din creștet până în călcâie și înapoi. O auzisem pe mama plângânduțse din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea Tase: unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mulțumește pentru intențiile lor nobile și le promite că va avea grijă să le ofere mereu prilejuri de bucurie.>> La ora de muzică, elevii au învățat cântecul : ,,Albina și florile’’ , muzica și versurile Corneliu Graur. Textul literar al acestui cântec preamărește hărnicia albinelor ce culeg de zor nectarul din flori , precum și frumusețea florilor dătătoare de parfum, frumusețe și culoare. Melodia sugerează dragostea de viață, de muncă și de frumosul adus în viața oamenilor de florilacrimile de bucurie ale soarelui. Acțiunea jocului
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
în mare pe cal și pe călăreț. 2. Domnul este tăria mea și temeiul cîntărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El îl voi preamări. 3. Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 4. El a aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui. Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în marea Roșie. 5. I-au acoperit valurile, și s-au coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe ceruri învolburați se-adună Și marea se agită și valurile-i sună De tatăl
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cu astfel de „creaturi” trebuie să se confrunte travaliul regizoral, un travaliu care nu are nimic de-a face cu realismul. Într-un text din 1908, intitulat „Realismul și actorul”1, în timp ce corul Clarvăzătorilor înalță un imn Frumuseții, corul Orbilor preamărește Realismul. Artistul este aici cel ce „izbutește până și să le redea orbilor vederea”, un har de esență divină. El deschide ochii celor cufundați în bezna realismului, făcând posibilă Revelația unui Adevăr de ordinul invizibilului, accesul la spiritual prin artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind. „N-am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
semnate de Petru Dumitriu, se lăfăie la capitolul opere și autori canonici, iar I. D. Sârbu abia este amintit. Prima reevaluare ar fi a reevaluatorilor din sistemul educațional gimnazial, liceal și universitar. E greu de crezut că universitarii care au preamărit colectivizarea din literatură, ar putea avea privirea suficient de curată spre a alege neghina ideologică din operele publicate sub regimul comunist. Ne trebuie tineri istorici literari înarmați cu o armătură teoretică care să le permită o corectă decelare critică, sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
victorie, iar mintea o obține. * În fața greutăților vieții, toți suntem halterofili. * Puternic nu este acela care impune puterea, ci acela care o suportă. * De Anul Nou, și orășenii ies la arat. * Unii colindători nu merg pe la casele oamenilor pentru a preamări nașterea Mântuitorului, ci pentru a face rost de bani. * Tot tânguindu-se de apropierea morții, s-a trezit că i-au murit toți vecinii. Deși românul are șapte vieți, el tot o singură dată moare. * Românul are șapte vieți; dacă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi arată o carte cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi (Cristos la dreapta, îngerul Duhului Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor șapte ceruri, într-un glas, îl preamăresc pe Dumnezeu-Tatăl, care poruncește Fiului Său: „Mergi și coboară prin toate cerurile; apoi coboară până la îngerul care se află în șeol, dar nu vei ajunge până la Pierzanie” (un sălaș al morților diferit de șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ales, pentru lecția de astăzi, pe Vonnegut. Un Umberto Eco sau orice alt mare scriitor european ar trata cu maximum de seriozitate și ironie pornirea clinic-scriitoricească spre apocalipsă, spre tema individului sufocat de sistem. Vonnegut este unul dintre aceia care preamăresc romantic individul mic cât o furnică, strivit de o istorie mai degrabă corporatistă, decât nedreaptă. Europeanul e obsedat de destin. Americanul pare a fi obsedat de oprimarea economic-istorică și de rețeaua de control al individului. E o observație care poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e pricina necazurilor toate. Ea fură-n văzul lumii, Maiestate! Chiar că așa ceva nu se mai poate! Să i se dea pedeapsa capitală! Să terminăm odată cu relele din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin de statornicia în credință a poporenilor săi, care sub niciun chip nu vor înceta să-l preamărească pe Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucru ca mine despre steaua aceea mare care a apărut? Melchior: Cred că da, magule Caspar. Baltazar: După cum arată steaua și proorocirile, pruncul care s-a născut va fi un mare împărat. Melchior: Proorocilor Baltazar și Caspar, haideți să-l preamărim împărătește! Vom merge spre steaua cea luminoasă. Se îndreaptă spre iesle. Pauză muzicală de trecere spre scena V - 2 minute Scena V - Scena ieslei Păstorul 1: Cine sunteți voi? Păstorul 2: Dar au coroane pe cap. Steaua: Sunt cei trei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
doua zi am aflat la Inspectoratul școlar că a ars școala bietului Petrică. Spre bucuria tuturor Petrică reușise să scape de la incendiu arhiva școlii. Peste doi ani de la criminalul incendiu Petrică a luat cuvântul la inaugurarea noului local de școală preamărind incendiul din '32, preamărind pe cei care s-au îngrijit să ridice local nou cu șase săli de clasă, cancelarie, cameră pentru material didactic, magazie pentru lemne și toate acareturile pe un teren de două hectare bine ascunse după un
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Inspectoratul școlar că a ars școala bietului Petrică. Spre bucuria tuturor Petrică reușise să scape de la incendiu arhiva școlii. Peste doi ani de la criminalul incendiu Petrică a luat cuvântul la inaugurarea noului local de școală preamărind incendiul din '32, preamărind pe cei care s-au îngrijit să ridice local nou cu șase săli de clasă, cancelarie, cameră pentru material didactic, magazie pentru lemne și toate acareturile pe un teren de două hectare bine ascunse după un gard și el nou
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
principalul simptom al dezechilibrelor macroeconomice. Lăcomie Cel ce se lăcomește întotdeauna păgubește. Somnul Somnul este necesar și benefic atâta timp cât nu devine meteahnă. Normalitate Persoanele raționale și cumpătate Își circumscriu viața în normalitate. Nostalgici Nostalgicii plâng după trecut, pe care îl preamăresc, disprețuiesc prezentul care nu-i satisface și sunt pesimiști în privința viitorului. Confuzie Cine încearcă să-și înfrumusețeze trecutul confundă faptele cu dorințele și realitatea cu ficțiunea. Speranțe Speranțele mele sunt puține că dreptatea va deveni în scurtă vreme întreagă și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
omul va cunoaște că Lumea de pe Pământ arată precum o oglindă răsturnată, nedesăvârșită și cu multe metehne, a Lumii celei de dincolo, din Veșnicie Iar omul de felul acesta este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind de cel viclean, de vrăjmașul fără de nume, are nebuneasca năzuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pus să semnez că ceea ce el a scris intră în carte. Am semnat pentru textul ăsta. Vă rog, cu cititul vostru, să nu mi-l modificați. Se supără Gavrilă. Eu, citindu-l, am văzut că sincerității pe care el o preamărește nu i-a venit sorocul. Cu mine nu a încercat acest exercițiu. Mi-am dat seama, apoi, că dansul acesta al textului era dat și de faptul că nu poate fi sigur ce anume declară Păun. Ceea ce m-a îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scenele care alcătuiesc ciclurile respective: Pe arcul dublu care susține cupola naosului și sub care se află fixată catapeteasma s-au pictat 24 de scene din Acatistul Maicii Domnului. Scenele corespund celor 12 icoase și 13 condace în care se preamăresc momentele principale din viața Maicii Domnului și a Mântuitorului. Scenele părții mistice ale acatistului sunt pictate în partea arcului din interiorul altarului. Prima scenă - Bunavestire - este plasată la baza consolei nord-estice a arcului și cuprinde zborul printre nori a arhanghelului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
numită Hristos care este în ceruri și pe pământ cuprinde un templu, câteva clădiri, pe Iisus așezat pe un piedestral binecuvântând, înconjurat de apostoli și evangheliști. Deasupra, pe nori, Mântuitorul este pictat în bust, binecuvântând. S-a pictat apoi Hristos preamărit de cetele îngerești, are aureolă și binecuvintează, având de o parte și de alta îngeri. Sfânta Fecioară și ritorii, cuprinde un decor arhitectural în fața căruia, la mijloc, se află o laviță pe care stă Maica Domnului cu pruncul Iisus în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unii cu coroane pe cap, cu mâinile ridicate, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin bătutul din palme. În celelalte două registre sunt mai multe grupe de personaje cu diferite instrumente muzicale: tobe, trompete, psaltirioane, cobze etc., cu care îl preamăresc pe Dumnezeu. Se vede tendința de individualizare pe grupe și persoane. Unii gesticulează cu mâinile. Toți poartă veșminte scumpe. În partea de jos a pridvorului sunt pictați, de o parte și de alta a ușii de intrare în pronaos, sub
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]