1,060 matches
-
a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit al tensiunii existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării sale83. Precaritatea textuală nu e, Însă, o piedică În devenirea literară. Marcat de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
permis asumarea oficială a unei anume familiarități cu manualele inculpate, pe motiv că erau totuși singurele disponibile 47. Virajul brusc către memoria istorică a anilor '40 a fost astfel blocat de forța nebănuită a culturii istorice, a propagandei și a precarității materiale moștenite din anii '80. Ca urmare, Ferdinand de fapt, instituția monarhică în general ca și alte subiecte incomode regimului comunist au revenit în lecțiile de istorie postdecembriste, dar într-o formă serios temperată față de ceea ce se obișnuia în perioada
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
paranoia eșecului (enunțarea metaforică a ruinei, maladiei, catastrofei), se tinde spre configurarea viitorului (politici sociale, culturale etc.). "Dacă în regimul comunist se trăia sub speciae aeternitatis (credința în eternitatea comunismului), sub perestroika homo sovieticus a început să se instaleze în precaritatea prezentului (sentimentul unei catastrofe iminente). După dispariția utopiei comuniste s-a creat impresia unui interimat, a unei paranteze, a unei traversări nedefinite a limburilor, tunelelor cărora nu li se vede capătul; or, oamenii ar trebui să reînvețe gustul viitorului, cum
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
într-o singură limbă a societății comuniste. În roman, se arată că Stalin va ajunge la teza că "limba e un instrument de producție", dezvoltând într-un mod "genial" ideile preluate de la lingvistul Cikobava. Soljenițîn încheie portretul lui Stalin accentuând precaritatea intelectuală și morală a celui care ține în mână o țară întreagă și obținând în mod convingător chipul tiranului hidos. Așa cum remarcă Gary Kern în articolul consacrat portretului pe care Soljenițîn îl face lui Stalin 370, caracterul malefic al conducătorului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
viitoare rapturi din teritoriul național, așa cum se va întâmpla în vara anului 1940. Organizatoric și funcțional, la momentul arestării din 6 septembrie 1940 a lui Mihail Moruzov (1924-6 sept. 1940), Serviciul Secret de Informații se găsea într-o situație de precaritate cu o moștenire destul de grea. Odată cu preluarea întregii puteri în stat, generalul Ion Antonescu a intervenit urgent în reorganizarea și conectarea la condițiile de război a principalului serviciu informativ al țării și a celorlalte componente din sistem. Mai întîi, a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
lui Weber), toate celelalte demersuri implică valori. Există valori afective, religioase, și filosofice, estetice, morale. Ele țin de domeniul judecăților de valoare. Deci, spre deosebire de știință, ele sunt destul de subiective, nu sunt ușor de comunicat și sunt caracterizate de o anume precaritate. De exemplu, orice credință sau orice lipsă de credință are o dimensiune personală, ele sunt greu transmisibile altora și se pot schimba. Pe de altă parte, aceste cunoștințe sunt mai intense decât știința, implică mai mult existența. Nu suntem gata
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
medii prezența inginerilor care nu învățaseră niciodată istoria, literatura sau limbile străine cu creionu-l în mână, așa cum am învățat noi. Mai nou, privesc nostalgic spre acei pionieri ai jurnalismului "liber", fiindcă unii făcuseră cel puțin un liceu mai exigent. Oricum, precaritatea formării jurnaliștilor a făcut ca acum în România să coexiste dublete, triplete de neologisme și barbarisme, formate în necunoștință de cauză, după sunet. În foarte multe cazuri se folosesc senin calcuri și false friends, de către oameni cu slabe cunoștințe de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o legendă." O legendă în care Maiorescu a crezut și în privința căreia nu numai că Eminescu nu a prizat, dar a combătut ideea imediat în presă, ca antiromânească și foarte primejdioasă, nereușind, din păcate, să-l convingă pe Maiorescu de precaritatea ei politică. X. Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc Eminescu a înțeles, înainte de verdictul Congresului de la Berlin (1/13 iulie 1878), că dreptul invocat de el nu va avea câștig de cauză într-o Europă nepregătită să abandoneze ea însăși grundurile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ne poate ajuta, întrucît a cochetat mult cu imaginarul. Vor urma ani cu mai puține resurse clasice, marje de manevră mai înguste, mai puțină încredere și mai puțină speranță (ca să nu spun disperare). Vor fi ani de penurie și de precaritate, din care vom ieși declinîndu-l mai mult pe a fi decît pe a avea și făcînd mai mult cu tot mai puțin. Era consumato rismului s-a dus. Avem nevoie de o nouă creștere, calitativă, de o îmbunătățire netă a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
celor private spre rural. Viața la țară nu e tocmai ușoară și aceasta pentru că, așa cum ziceam, satul a rămas neglijat timp de veacuri. Majoritatea populației de la sate nu beneficiază de infrastructură de apă și canalizare. Peste aceste lipsuri se suprapune precaritatea, pe zone extinse, a infrastructurii de transport și a celei de comunicații. Situația este complicată de vidul legislativ și instabilitatea normativă în acest domeniu, care volatilizează prețul terenurilor 152. Implicarea directă a statului în mediul rural trebuie să vizeze cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Pentru mulți consumatori, nu imaginea produsului contează, ci mai întâi prețul și faptul de a putea accede, datorită acestei cumpărături, la o experiență senzorială, emoțională, relațională. Dacă fenomenul discount nu încetează să se amplifice, asta nu ține doar de creșterea precarității și a sărăciei, ci și, în mod paradoxal, de escaladarea nevoilor, a poftei de divertisment, de evaziune și de comunicare, ce antrenează obligația de a introduce arbritarul în buget: economisești la alimente pentru a putea cheltui în telefonie, călătorii sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dezinstituționalizează și se privatizează, devenind mai contractual, mai instabil, fiecare voindu-se autonom și căutând să-și protejeze disponibilitatea printr-un angajament făcut astfel încât să poată fi reziliat. Diminuarea numărului de căsătorii, sporirea celui al uniunilor libere, divorțurile în creștere, precaritatea legăturilor: familia nu mai scapă integral strategiilor temporare, individualizate, contractualizate ale individului-consumator. Raporturile cu politica? Pe măsură ce volatilitatea electorală crește, un mare număr de cetățeni fac dovada unei adeziuni tot mai nestatornice față de partidele politice, se orientează în mod tot mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de autodepășire nu este în pericol, ce se poate spune despre raportul cu ceilalți, despre pasiunile și formele de sociabilitate? Încă din faza II, gânditorii critici au avansat ideea potrivit căreia consumul spectacular trebuie înțeles ca o „organizare sistematică a precarității facultății de a întâlni pe cineva”, ca o „comunicare fără răspuns” care dă naștere unui „autism generalizat”21. Ordinea despotică a consumului nu-i alta decât cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bun unghi de observație pentru a surprinde decepția hipermodernă? Cu siguranță, nu. Altele sunt domeniile în care ea se dezvoltă cu cea mai mare intensitate: viața profesională și viața afectivă constituie vectorii ei principali. Din cauza dereglementării pieței muncii și a precarității locurilor de muncă, sfera profesională generează numeroase sentimente de insecuritate, de confuzie, de îndoieli privind propria persoană. Dar noua situație liberală nu explică singură aceste fenomene de demoralizare: cultura consumeristă își are contribuția sa. Pentru că ea a abolit identitățile și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
făcut, „ambianței”, calității relațiilor interpersonale. Mai mult, în timp ce nivelul instrucției crește, asistăm la o puternică recrudescență a muncii necalificate, a „slujbelor improvizate” - în prezent, ele reprezintă aproape 25% dintre posturile retribuite în Franța -, lipsite de interes, prost remunerate, supuse regimului precarității și flexibilității și îndeplinite uneori de posesori ai unor diplome. Job-uri ingrate care oferă puține posibilități de promovare, care alimentează adesea sentimentele de frustrare și forme de suferință necunoscute până acum. Teama de concediere, hărțuirea morală, posturile neînsemnate, scepticismul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
încearcă cei din câmpul muncii? Copacii nu trebuie să ascundă pădurea: reprezentarea cea mai pertinentă a „economiei fără bucurii” este chiar universul profesional. Decepția profesională este dublată de un val uriaș de decepții de natură comunicațională, sentimentală și familială, pentru că precaritatea afectează atât viața profesională, cât și viața cuplului. Frecvența separărilor, spirala divorțurilor, conflictele legate de îngrijirea copiilor, dificultatea de a comunica: procesul de individualizare e însoțit de așteptări mai mari în viața cuplului și, simultan, de proliferarea conflictelor și a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îi împiedică să participe plenar la activitățile de consum și la divertismentele specifice pieței. Din această contradicție rezultă o exacerbare a sentimentului de excludere și de frustrare simultan cu cea a comportamentelor de tip delincvent. Necunoscând decât eșecul școlar și precaritatea, tinerii din cartierele „dificile” disprețuiesc munca, prezintă tendința de a justifica mica delincvență, furtul și expedientele ca mijloace facile de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adică o violență rapidă, nedureroasă, concepută pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final fericit, este la fel de adevărat că, în faza III, televiziunea este mediumul care-i expune pe cei mai vulnerabili la violența imaginilor fericirii consumeriste. Precaritate și individualism sălbatictc "Precaritate și individualism sălbatic" Acesta e contextul în care se observă o recrudescență a violențelor sau, mai exact, a anumitor violențe. Pe când faza II a fost o perioadă de expansiune a furturilor, faza III se semnalează în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nedureroasă, concepută pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final fericit, este la fel de adevărat că, în faza III, televiziunea este mediumul care-i expune pe cei mai vulnerabili la violența imaginilor fericirii consumeriste. Precaritate și individualism sălbatictc "Precaritate și individualism sălbatic" Acesta e contextul în care se observă o recrudescență a violențelor sau, mai exact, a anumitor violențe. Pe când faza II a fost o perioadă de expansiune a furturilor, faza III se semnalează în Europa, ca și în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
declarate, cazurile de racket și de violență în mediul școlar, jafurile și distrugerile de bunuri au cunoscut o creștere spectaculoasă începând din anii 1980. Creștere ținând în principal de o criminalitate de excluziune care coincide cu evoluția șomajului și a precarității de masă. În Statele Unite, valul de criminalitate a fost pus în mare parte pe seama negrilor tineri din mediile strâmtorate care duc un război sângeros pentru supremație pe piața drogurilor. În Europa și în Franța, unde indicele omorurilor este de trei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de consum. Este o pagină încheiată. În ciclul III, Penia trăiește o dramă de o cu totul altă natură: dur, hiperrealist, tragicul căruia îi suntem cu toții martori coincide cu spirala violențelor fizice, prelungirea pedepselor cu închisoarea, creșterea populației carcerale. Noua precaritate și agravarea inegalităților sociale nu explică totul. Departe de așa ceva. Se știe că dezvoltarea violenței contemporane se datorează, în principal, minorilor și tinerilor din mediile sărace: de la sfârșitul anilor 1970, numărul minorilor vinovați de acte de violență s-a multiplicat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
materială, suferință interioară" Nefiind, în general, socializați, trăind în condiții de pauperitate, dar luând totuși cunoștință de normele și de principiile bunăstării mercantilizate, cei mai oropsiți trăiesc ca pe o încercare deosebit de dură faptul de a se trezi în miezul precarității economice, de a trebui să se lipsească de toate, de a fi la discreția celui mai neînsemnat hazard. Fără speranța de a se descurca, întrebându-se neîncetat cum să-și diminueze cheltuielile, reduși la obligația de a trudi din greu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
viața în general, favorizând anxietatea, depresia, lipsa stimei de sine. Împiedicând orice anticipație, sărăcia materială este trăită ca absență a autonomiei și a oricărui proiect, cu doar obsesia supraviețuirii, cu sentimentul eșecului și al căderii sociale. În societatea de hiperconsum, precaritatea amplifică starea de confuzie psihologică și sentimentul ratării. Pentru clasele mobile și socializate prin muncă, frustrările pur materiale sunt descalificante, dar pentru cei „de jos” ele se agravează, generând sentimentul de a trăi o viață „care nu e viață”. Aceasta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prin muncă, frustrările pur materiale sunt descalificante, dar pentru cei „de jos” ele se agravează, generând sentimentul de a trăi o viață „care nu e viață”. Aceasta e violența civilizației fericirii, noul său drum al crucii. În același timp, noua precaritate e trăită ca o criză identitară, ca o experiență umilitoare și deprimantă. În societățile liberale dominate de dinamica individualizării și eliberate de promisiunile luptei de clasă, șomajul și-a schimbat sensul: întrucât nu mai e asimilat cu un destin de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
față datoriilor contractate i se adaugă, la mulți părinți, culpabilitatea de a nu putea oferi o viață decentă și normală copiilor. Cu cât condițiile materiale generale se ameliorează, cu atât subiectivizarea-psihologizarea sărăciei se intensifică. În societatea de hiperconsum, starea de precaritate economică nu generează doar pe scară mare noi experiențe de privațiuni materiale, ea răspândește suferința morală, rușinea de a fi diferit, autodeprecierea, reflexivitatea negativă. Resurgența sărăciei exterioare nu avansează decât în paralel cu suferința interioară sau existențială. Individualizarea, hiperconsumul și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]