1,576 matches
-
cred, zău așa. N-ai nici o treabă aici. Ascultă-mă pe mine - n-au intrat zilele-n sac. * Și omul a avut dreptate. M-am trezit în a treia dimineață ca să constat că toate cearșafurile erau uscate. Mi-am deschis precaut ochii și m-am ridicat în capul oaselor. Da, se deplasase, trecuse, se mutase într-alt loc, și își făcea de cap în altă parte. Și mi-am spus: acasă, hai acasă. Am alunecat din pat și am sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bătaie de cap până să te găsesc. Am sunat la edituri, la impresar, la agenția națională - știi tu, la tot ce e legat de carte. Ce-i cu tine? Lucrezi sub acoperire, sau ce? Nu mi-a răspuns. Am continuat precaut. Scriitorii ăștia, trebuie să-i iei cu binișorul. Sunt ființe stranii, care stau acasă toată ziua. — Oricum, îți mulțumesc pentru telefon. Și mulțumește-i și agentului tău literar pentru că ți-a transmis mesajul meu. Bun, și acum fii atent. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am întrebat, deși cred că aveam habar cine. Nu au răspuns imediat. Într-un final, Sebastian spuse, de parcă acele cuvinte îi erau scoase cu cleștele: —Sam, eCharles de Groot. Expresia cu care se uita la mine nu se schimbase; era precaut față de mine, distant, aproape neîncrezător. Acum, că înțelegeam ce se întâmplă eram chiar și mai nervoasă decât atunci când mi-am văzut sculptura folosită în felul acela pentru a omorî un om. I-am întors spatele să mă uit încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbă bună pentru tine la Brand, OK? Dacă el e inspectorul care m-a stresat ieri după-amiază, poate să își bage undeva vorbele tale bune și să le dea foc, am izbucnit eu. Ar trebui să fii al dracu’ de precaut să vii aici și să mă storci de informații. Știi că mă scoate din sărite. Nu e vina mea că devii uneori irațională în ceea ce privește Poliția... Am explodat, toată furia strânsă în ultimele treizeci și șase de ore pompându-mi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urcat scările și m-am uitat la numele de pe cele patru butoane: B. Macpherson, Dr Daniel Goldman, Alan și Jody Lloyd, Henry Smith. Nu știam nici unul dintre aceste nume. Cum Simon era plecat, îmi puteam permite să fiu mai puțin precaută. Retrăgându-mă pe o bancă de unde puteam vedea casa, mi-am încrucișat degetele și am admirat cerul. După încă o jumătate de oră, ușa portocalie din față s-a deschis și un tânăr foarte chipeș a ieșit, îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a întrebat, părând puțin îngrijorată. Fără a se preface, s-a întors încet într-o parte, retrăgându-se într-un colț departe de centrul camerei pentru puțină intimitate. I-am admirat metoda. — Este într-o dispoziție stranie, i-am spus precaută, dar asta se poate datora calmantelor. —Cui? Oh! S-a încruntat. Credeai că vorbesc de Belinda. Din nou apăru acea vagă mișcare a umerilor în sus și jos, care numai ridicat din umeri nu era. —Belinda... e ea însăși. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bună. Nu voiam neapărat să recurg la ea, dar nu era altă cale; nu aveam alte soluții la fel de bune de luat în calcul. M-am dus jos și am sunat la bancă. Simon mi-a preluat apelul, dar părea mai precaut ca niciodată. L-am întrebat dacă e liber la prânz, spunându-i că vreau să vorbim despre Charles, dar mi-a răspuns imediat că este extrem de ocupat. Am sugerat să bem ceva după slujbă, dar am primit același răspuns. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau că totul se datora acelei case blestemate, care aducea nenorocirea oricui ar fi ocupat-o. Alții, mai precauți, se mărgineau să invoce argumentul că Aldaya nu Înțelesese niciodată transformările pieței și că tot ce făcuse de-a lungul vieții fusese să ruineze afacerea clădită de patriarhul Simón. Ricardo Aldaya a anunțat că părăsea Barcelona și se muta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că facem pe noi? — Nu, ne-am gândit că ați fost cu Sinarquista și cu Roșii și că, poate, sunteți destul de deștepți încât să vă dați seama că totul e o porcărie. Benavides interveni și el, aruncând un ochi precaut spre Dudley: — Știți că ăia din CCAA au încercat șmecheria cu turnătoria și mulți tipi de treabă au încurcat-o. Acum se încearcă din nou aceeași schemă. Și vreți să mușcăm noi? Mal se gândi la Benavides ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Wyndham, căruia Vesey îi atrage atenția prin semne. Da, foarte. — GGRRHHAWW! urlă nababul. Capetele se întorc. Sir Wyndham este pierdut pe moment, prea uluit ca să găsească un răspuns corect. Pran privește peste pajiște să vadă de unde vine urletul. Se îndreaptă precaut spre inima petrecerii, încercând să pară că se distrează. Este oprit de fotograf, care-l apucă strâns de braț. — Rukhsana, trebuie să ne apucăm de treabă. Înainte să apuce să-i răspundă, el și fotograful sunt opriți de Dom Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
paginii) Pagină separată Lui Jiwan Singh, drumul spre Amritsar i se pare foarte liniștit. Își suge măselele și-i atrage atenția fratelui său, la drum. Abhay, mai scund cu un cap și mai mic cu un an, înclină din cap, precaut. Străbat un drum liniștit. Într-o zi toridă. Cei doi băieți își bălăngăne picioarele, privesc cruciș, își sug măselele, din gurile lor mult prea mari, pe care este foarte evident că le-au moștenit de la tatăl lor. Căruța hurducăie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mii, Hideyoshi înaintă, prudent, în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă și pozițiile inamicului, însă, fură nevoiți să recunoască dificultatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
natura absolută a relației dintre senior și vasal, vorbind cinstit, l-ar fi criticat pe Nobunaga. Mitsuhide fusese înzestrat cu facultăți critice mult mai presus de ale omului de rând și numai datorită faptului că Nobunaga îi era stăpân rămânea precaut și, în fond, speriat de propriile lui critici. — Tsumaki! Tsumaki! strigă Mitsuhide, privind, dintr-o dată, ușile glisante, dintr-o parte și din cealaltă. Dengo? Dengo, ești aici? Dar omul care deschise, în sfârșit, ușa, plecându-se în fața lui, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nemijlocită dintre oameni. Ba chiar îl însuflețea. — Sotan, se întoarse el către celălalt. Tu ce părere ai despre toate astea? Ești tânăr, deci îmi imaginez că, în chip firesc, vezi lucrurile altfel decât Soshitsu. Sotan privi un moment spre lampă, precaut, dar apoi răspunse, cât se poate de clar: — Sunt de acord cu dumneavoastră, stăpâne, că ar fi bine să mestecăm bine această problemă a religie creștine și s-o scuipăm apoi. Nobunaga își aținti privirea spre Soshitsu, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât de precaut și de inteligent fusese cândva Mitsuhide. În fața calului apăruseră, între timp, și alți generali. Doi dintre ei fuseseră deja în linia întâi dar, preocupați de siguranța seniorului lor, reveniseră în tabără. Unul spuse: Cu toții suntem de acord cu Seniorul Hida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu condescendență. - Știți un secret? Despre mine? Birmaq aproape că pufni în râs când auzi cuvintele preaonorabilului. - Ți-am spus să dovedești puțină încredere, parcă. Știu cum ai ajuns tu să lucrezi pentru Independenți, aruncă sec el. Căpitanul se îndepărtă precaut câțiva pași de locul unde se afla, de parcă Poha s-ar fi transformat subit într-un animal de pradă gata de atac. - De ce informații dispui? îngăimă el, lăsând să se vadă faptul că era total luat prin suprindere. Era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la rădăcina unui copac... O mulțime de puncte luminoase îmi joacă în față... „M-oi fi lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid ochii, dar o lumină puternică mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cochetat cu ideea de a închide și de a mă preface ca se întrerupsese legătura. Luke mi-a povestit ce făcuse săptămâna aia și eram sigură că-mi simțea nerăbdarea abia ascunsă sub o politețe forțată. Răspundeam în aceeași manieră precaută, excesiv de politicoasă, în care îmi răspunseseră și mie bărbații care nu fuseseră interesați de mine. M-am lansat într-o serie de „Chiar așa?“-uri și „într-adevăr?“-uri. Era fascinant să fii de partea cealaltă a baricadei. în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mincinoasă. —Cum te simți azi? Chris arăta minunat. Albastrul pal al cămășii îi scotea în evidență culoarea ochilor. —OK, am răspuns eu prudentă. —Pot să-ți fac o sugestie? m-a întrebat el. —OK, am spus eu și mai precaută. De data asta, eram de-a dreptul convinsă că n-avea să fie vorba de nici un scenariu de genul eu și el, fără nici o haină și un prezevativ. Nu cred că ar trebui să fii aici, dar de ce nu încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-ți mai dădeau acel ceva. Și, din experiența mea, nici dacă cereai, tot nu primeai. S-ar putea să nu-l mănânc niciodată, a mai spus ea gânditoare. S-ar putea să-l arunc. —Ei, am zis și eu precaută, ținându-mi răsuflarea la gândul c-aș putea să închei târgul și să obțin ce-mi doream, nu-i nevoie să-l arunci. îl mănânc eu pentru tine. Vrei să-l mănânci? — Da, am răspuns eu uitându-mi strategia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și m-am înșurubat din nou în scaun. Era dificil să port o conversație relaxată și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre economia Irlandei. Apoi am dezbătut, cumva stânjeniți, stadiul meciurilor celor de la Celtic Tigers, investițiile străine și venitul pe cap de locuitor. Eram ca doi analiști politici de la televizor. Când am prins ocazia să fiu haioasă, am fructificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mulțumesc, dar chiar nu cred că am nevoie - — Da, știu că n-ai nevoie acum, m-a întrerupt Phil, dar așteaptă puțin. Regula patru: OK, eu nu zic că telefoanele ne sunt ascultate. Zic doar că nu strică să fii precaută și să părăsești clădirea asta înainte să dai un telefon de natură privată. — Sincer, Phil, tu-mi spui că... — și ultima regulă - Regula de Aur - este asta, a șoptit Phil. Când Vivian e furioasă, niciodată, niciodată, niciodată să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse timid în ușă. Nici un răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul Tolea Voinov abia de își rotise capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]