1,763 matches
-
decenii. Gluma se îngroașă când trece la „judecarea zeilor”, nu numai demitizând pe fondatorii unor mari religii - Buda, Moise, Hristos -, dar încercând să „probeze” și falsitatea învățăturilor acestora. S-ar putea spune că vehemența cu care Hristos își reneagă propriile precepte și suferința cu care își trăiește condiția de sacrificat al divinității, în niște scopuri îndreptate împotriva omului, aluziile la marile violențe prin care creștinismul a fost impus ca religie oficială precedă, modest, atitudinile de mai târziu ale unor Gore Vidal
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
este cel din prima parte a cronicii, memorialistul capabil să supună faptele și personajele care le produc unor analize atente, să descifreze intenții și mobiluri și să descrie destine, să stăruie asupra unei idei, urmărindu-i drumul ciclic în care preceptul ordonează substanța epică. Când trece la notația ca de jurnal, cronica se umple de mărunțișuri a căror banalitate autorul se preface a nu o observa. Textul se transformă într-un fel de almanah-calendar în care sunt aglomerate, fără efort selectiv
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
suflet va fi, și ea, un lucru al trecutului, odată cu dispariția cauzei care o producea.” Așa cum observa G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ca mișcare literară p. contribuie la difuzarea și manifestarea în literatura română a preceptelor realismului, la apropierea de complexitatea vieții, de sufletul poporului, deschizând mult dezbătuta problemă a specificului național, punând în prim-plan interesele ființei naționale, cerințele unei dreptăți sociale concepute în limitele umanitarismului și ale unui larg democratism. Deși contestat cu duritate
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Omul care și-a găsit umbra, o amplă narațiune, pune în gamă epică speculația freudiană despre cei care eșuează din cauza succesului. Personajul, învingător în confruntarea cu capcanele socialului, își obține și supraveghează ascensiunea printr-o inflexibilă strategie și cu sacrificiul preceptelor morale elementare. Numeroasele frustrări cristalizează însă în subconștient un sentiment de vinovăție față de sine și față de ceilalți și îi trimit din interior semnele unei teribile anxietăți, sub imperiul căreia în cele din urmă își curmă viața. De la teza freudiană scriitorul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de inadaptarea la universul urban, sau sfârșeau în mediocritate. Cei din schițele, povestirile sau nuvelele lui P. nu se diferențiază prea mult, numai că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism în speranța evaziunii
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
în timp, / Din țară în țară, / Peste nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și în culegerea În cumpănă în fiecare seară (1947), în care sunt incluse însemnările unui misterios și exotic Tytan de Kamuty: micronuvele, maxime, precepte morale, poeme în proză. Versurile din Potirul profanat (1946) și Spre oază. În marmora neagră (1947) reprezintă punctul de sus al literaturii lui M. Rădăcinile folclorice sunt susținute de reconsiderarea propriei vieți prin prisma baladei populare Meșterul Manole: „Sunt eu
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
este adept al masoneriei, în întrevederea pe care o are cu Horea la Viena împăratul Iosif al II-lea aprobă declanșarea revoltei ș.a.m.d. Povestirile sergentului Negoiță (1960) este o lucrare de popularizare pe tema stingerii incendiilor, în spiritul preceptelor realismului socialist, cu „pionieri prieteni ai pompierilor”. Microromanul doamnei Stastok (1974) dezvoltă epic motivul incertitudinii, căci drama doamnei Stastok este declanșată de posibilitatea ca ea să fi trădat autorităților pe soțul sabotor, ofițer în armata germană. Scris sub forma confesiunii
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
Suveran înfășurat în nimic...”. Mai puțin fermi în opțiuni decât acest anacronic erou, Primul om și Al doilea om dintr-o parabolă a săpatului gropii altuia (Groapa) sunt constrânși să execute ordinele unei Serenisme Sanctități, în numele căreia se proclamă legi și precepte morale aberante, ca de pildă: „Să fii cinstit nu înseamnă să-ți vezi de treaba ta, ci să îndeplinești ordinele pe care ți le dă Sanctitatea Serenisimă... Tu exiști, ești în viață, atâta vreme cât vrea Sanctitatea Serenisimă”. Cei doi se salvează
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
furioși”. Discursive, teziste chiar (în pofida unui nonconformism afișat, bătăios), textele nu constituie decât exemplificări narative ale unui concept. Copleșit de propriile-i „descoperiri” (tirania timpului, zbaterea ca principiu unic al vieții), autorul nu reușește să le transforme în structuri coerente, preceptul teoretic apărând doar vag ilustrat de povestirea în sine. Odată cu Frica (1976), N. abandonează spațiile mici, în favoarea construcției ample. Romanul, inconsistent epic, vrea să fie un eseu moral pe tema incapacității individului din societatea modernă de a-și înfrânge sentimentul
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină, în continuare, pe valorile țărănești. În centrul ei se află „omenia și cumințenia”. În Memoriile mandarinului valah și, mai înainte, în Pomul vieții dăduse mai multe precepte. Ele împacă bucuriile trupului cu austeritățile spiritului oltenesc-european („eu nu sunt român - scrie el - sunt oltean și european”). P. aspiră să devină, într-o pauză dintre războaiele sale, un stoic rural. Se pare că nu reușește. Melancoliile spiritului trec repede
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
purtat cu vervă, autorul dovedind un dar deosebit de a contura, prin replici spirituale, dar și triviale uneori, tipuri pitorești și mentalități caracteristice epocii. Vigoarea polemică a primelor prefețe a scăzut însă repede. Cele mai multe conțin, pe lângă mărturii autobiografice, obișnuitele îndemnuri și precepte de morală tradițională. Traduceri: [P. Blanchard], Cele dintâi cunoștințe, pref. trad., București, 1828; Marmontel, Aneta și Luben, pref. trad., București, 1829; [Voltaire, Marmontel], în Deosebite istorii morale desfătătoare și pline de învățătură, București, 1831; Fénelon, Întâmplările lui Telemah, fiul lui
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
investigațiile asupra elementelor fundamentale și a operațiilor guvernării democratice. Mai mult, odată cu realizarea unei deschideri spre studiul independent, aceste metode dau naștere unei atitudini de scepticism, autonomiei și puterii de control personale. De vreme ce științele sociale riguroase pot fi provocatoare în raport cu preceptele înțelepciunii preconcepute, acestea pot intra în conflict, câteodată, cu ordinea prestabilită. De vreme ce folosesc date pentru a produce concluzii practice, acestea pot servi drept ghid politicilor publice și pot constitui fundamentul unei societăți mai puternice și mai satisfăcătoare. Atât timp cât acestea încurajează
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
aici. Cu fantasticul prozei lui Eliade sunt puține elemente în comun. Există, desigur, miza care se pune pe oscilația între două planuri. Dar în cărțile sale N. tranșează decis relația în nume propriu - în loc s-o lase deschisă, cum reclamă preceptele genului. În timp ce Eliade optează pentru echivocul fertil, el pune în ecuație chestiunea spinoasă a raportului dintre închipuit și real, aplecând balanța de partea realului. În fine, spre deosebire de prozele scurte, tăiate economicos și sobre în detalii, ambele romane suferă de un
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
multe ori îndemnați de Cantacuzinii munteni sau de Brâncoveanu), nelăsând pe nimeni să realizeze ceva pentru țară. Pe lângă valoarea documentară, cronicarul dă scrierii sale, prin evaluarea faptelor, un evident sens etic. Îmbinând morala omului de bun-simț, moștenită din bătrâni, cu preceptele creștine, el crede într-un sistem justițiar în care rolul suprem îl are divinitatea. De-a lungul cronicii sunt consemnate, imediat după relatările unor crime sau greșeli, pedepsele care au urmat. Totodată autorul insistă în evidențierea cauzelor ce duc la
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
exemplu, teoria stăpânitorului uns de Dumnezeu era un element de bază al doctrinei imperiale politice bizantine de care acum era nevoie, întrucât procesul politic pe care îl traversa Țara Românească țintea instalarea unei autorități voievodale puternice, stabile. Teoria bizantină și preceptele biblice îl ajută pe voievod să-și construiască un program aflat în opoziție cu cel emis de o boierime centrifugă. El ajunge la câteva fraze definitive, ușor de așezat lângă principiile ce se cristalizau în Europa în secolul lui Machiavelli
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
capetele pentru mine, așa-și vor vărsa sângele și-și vor pune capetele pentru tine sau pentru fieștecare domn care va face și va păzi aceste învățături ale mele, și niciodată nu vor da spatele vrăjmașilor voștri”. În concordanță cu preceptele Renașterii, N.B. îi sugerează urmașului o politică în cadrul căreia criteriul meritului personal trimite în umbră grila ce ținea cont în primul rând de apartenența la clasa dominantă. Teza că domnul trebuie să își selecteze dregătorii - adică pe cei ce urmau
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile... promovează un umanism creștin ce nu a pierdut legătura nici cu valorile impuse de Antichitate, nici cu cele caracteristice unui fond popular. Precepte de felul celor ce proclamă, indiferent de circumstanțe, necesitatea unei conduite bazate pe justiție, precum: „Domnul carele va judeca pre dreptate, acela-i domn adevărat [...]. Judecați pe direptate și priatenilor și streinilor și celor mari și celor mici, de nimenea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lup flămând de mii de ani,// și visând cel fir de aur,/ legând viețile-i colan,/ toată karma-i aduna-or/ în cel galeș plai nirvan,/ cum acelui Minotaur/ vergine și băietani;// mâinile cu-ale lor zece/ degete îmi sunt precept,/ toate-n mânuri le-oi petrece/ spre Eonul înțelept,/ care-o ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în poemele erotice, croite după modelul romanțelor: „! ți-ai crescut
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
în propriul folos? Toate la un loc, probabil. Intensificarea comunicării globale favorizează interacțiunile, sinergiile, conflictele, fuziunile, sincretismele, multiplicând fractal pozițiile culturale și ideologice. Nu e de mirare că această complexitate interculturală aparent infinită nu poate fi gestionată doar pe baza preceptelor toleranței și relativismului, ci încurajează dogmatisme vechi și noi. Spiritul critic - insist - are de „procesat” o realitate proteică, inepuizabilă, contradictorie, fără precedent. Sarcina sa e pe cât de urgentă, pe atât de dificilă: era certitudinilor absolute a trecut, gândirea ne e
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Stai drept!”, „ Nu pune coatele pe masă!”, „Nu-ți mai legăna picioarele!”, „Nu mai râde ca prostul!”, „Nu mai arăta cu degetul!”, „Nu pune mâna!”, „Nu ține mâna la gură când vorbești!”, „Ridică-ți capul!”, „Nu mai căsca!” Toate aceste precepte minunate își îndeplinesc treptat rolul de minare. Încetul cu încetul, spontaneitatea ne este măcinată și, cu cât îmbătrânim, cu atât facem mai puține gafe. Dar, în cele din urmă, ce am devenit noi înșine în operațiunea asta de stoarcere, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
aceeași măsură, capacitatea noastră de seducție. Brațele, antebrațele și mâinile sunt prelungirea cuvintelor. Ele aduc în modul nostru de comunicare căldură și omenie. Omenia noastră, ea singură, este cea care ne face seducători. În mod paradoxal și contrar subînțelesului anumitor precepte, pentru a fi cu adevărat seducător nu rebuie să ne controlăm, ci să ajungem să ne lăsăm purtați de val, să dăm frâu liber ticurilor care dovedesc autenticitatea comportamentului nostru. De alfel, unele dintre gesturile noastre sunt ceea ce se numește
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lucru neobișnuit cel puțin în epoca lui, trebuie văzută și drept corolarul convingerii sale fundamentale că omul poate deveni o ființă morală în virtutea autonomiei pe care i-o conferă exercițiul rațiunii. Înțelese drept obligații impuse omului de către o ființă superioară, preceptele morale nu-i vor uni ci îi vor despărți, cel puțin în anumite privințe, pe oameni, în funcție de apartenența lor la diferite tradiții culturale și religioase. Tocmai ancorarea moralității în rațiunea comună, împletită cu speranța în creșterea treptată a dominației acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întărită printr-o întemeiere teoretică. Înțelepciunea judecății morale comune, „care altminteri constă mai mult în conduită decât în cunoaștere”, are nevoie, aprecia Kant, „și de știință, nu atât pentru a învăța de la ea, ci pentru a-i conferi propriului ei precept accesibilitate și durabilitate”13. Tocmai posibilitatea ca rațiunea morală comună să fie abătută de la principiul ei face atât de prețios sprijinul pe care îl poate oferi o „metafizică a moravurilor”. Dacă rațiunea umană comună este împinsă să iasă din cercul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
planul predispozițiilor și sentimentelor altruiste programate genetic, care determină ceea ce ne place și nu ne place, și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există, dimpotrivă, o susținere biologică pentru preceptele comune ale unor mari sisteme raționaliste de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există, dimpotrivă, o susținere biologică pentru preceptele comune ale unor mari sisteme raționaliste de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta în egală măsură pe toți. Cercetările antropologice și sociologice indică în mod clar existența unei scări a intensității predispozițiilor altruiste ale indivizilor. Pe palierul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]