2,055 matches
-
în cartea de față îi aparține nepotului meu, Tom Wood, unicul fiu al surorii mele, June, decedată. Gâza-de-iunie, cum am poreclit-o, s-a născut când eu aveam trei ani, iar sosirea ei pe lume a fost cea care a precipitat mutarea părinților mei dintr-un apartament aglomerat din Brooklyn într-o casă din Garden City. Am fost întotdeauna prieteni la cataramă, ea și cu mine, și, când s-a căsătorit, douăzeci și patru de ani mai târziu (la șase luni după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
E ultimul tău cuvânt ? În clipa În care mă privește, În ochii lui e un mare semn de Întrebare și mă cuprinde un amestec ciudat de speranță și teamă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Respirația mi se precipită. Și, deodată, Jack se uită cu interes la mâna mea. „Jack nu mai există“, citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mână. Niciodată. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea și pun telefonul jos. Până la urmă, nu am nici un test video. Până la urmă, nu mă vor. Și mi‑am cumpărat haine noi și tot restul. O, Doamne. O, Doamne. Respirația mi se precipită și, preț de o clipă îngrozitoare, simt că îmi vine să plâng. Dar atunci mă gândesc la mama și mă forțez să ridic capul. N‑am să‑mi permit să mă prăbușesc. Am să fiu puternică și optimistă. HLBC nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te duci? — Am zis ce‑am avut de zis. Acum trebuie să prind avionul. — Dar nu poți să pleci acum! N‑am terminat! — Eu am terminat, zic și‑mi iau geanta. — Dar ni s‑au înroșit liniile telefonice! zice Zelda, precipitându‑se spre mine. Ni s‑a blocat centrala! Și toți cei care sună spun... Mă privește de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. Zău, habar n‑am avut. Cine s‑ar fi gândit... — Trebuie să plec, Zelda. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑i caut rochie pentru diseară, s‑o sun pe doamna Farlow și să văd pe unde or fi tricotajele alea pe care i le‑am promis lui Janey van Hassalt. Fiecare zi e e o nebunie totală; toți se precipită. Dar, cumva, cu cât sunt mai ocupată, cu cât mai multe provocări îmi sunt aruncate, cu atât iubesc locul ăsta mai mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Institutului, calculatorul stè pe birou, cele douè cești de cafea alèturi, Și cel mai bun informatician la Institutului pierde acum vremea într-o conversație socialè cu, error line 7, ASTA ERA! cum de nu m-am gandit?! Știu! mè ridic precipitat de pe scaun, Unde pleci? întrebându-mè nedumeritè, Trebuie sè ajung urgent la Institut! lucrez la un program și chiar acum am realizat unde e eroarea, trebuie sè plec! Cu mine cum rèmâne? ea mè întreabè cu ea cum rèmâne, Voi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ridurile adânci de pe frunte, Îmi amintesc sè-l fi vèzut o singurè datè plângând, ceea ce, pe copilul Matei, l-a cutremurat teribil, murise bunicul, se întâmplă chiar în seara zilei de 20 decembrie 1989, cănd evenimentele de la Timișoara începuserè sè se precipite, tata își ceruse voie de la superiorii sèi sè plece la înmormântare, dar veniserè ordine precise că nimeni sè nu pèrèseascè unitatea sau localitatea, atunci am plecat singur cu mama la înmormântare, pe tot parcursul slujbei, mama cèutându-l din ochi, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vinè și atunci s-ar strèdui mai mult stricând totul din exces de zel matrimonial, Aș fi curios dacè ea și-a imaginat vreodatè relația cu Matei, cum îl vede în îndatoririle lui conjugale, dar, deocamdatè, ca sè nu precipit inutil lucrurile dintre noi, nu îndrèznesc s-o întreb nimic, Desi i-am promis directorului, încè nu i-am spus nepoatei lui cè voi pleca în America, poate am s-o fac acolo la cabanè, ușor amețit de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pierdusem sângele rece, mai ales că și mașina de serviciu Întârzia. Dacă profesorul Stan, Îl știi, draga mea, Îngerul meu păzitor, ar fi fost acolo, nu aș fi avut nici o problemă practică de rezolvat, numai că el trebuise să plece precipitat Într-o deplasare urgentă la Moscova sau În Berlinul de Est, nu Îmi aduc exact aminte. Am rugat să se sune după un taxi, dar numărul era Întruna ocupat. Nu sunt foarte multe comenzi, mi s-a spus, pentru că taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov. Chiar dacă nu se precipită să semneze tratatul, asta nu înseamnă că se opune ideii de pace. Sunt convins că partea rusă ar accepta să semneze tratatul imediat, bineînțeles dacă și partea turcă dorește același lucru. ― Desigur, desigur! Asta este și speranța mea. Vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
închiși, până la zece. ― Bună seara, Excelență! Femeia stătea în cadrul ușii, ținând într-o mână sfeșnicul pe care Ledoulx îl lăsase jos, la intrare. Mi se pare mie sau Julien v-a lăsat baltă? ― Oh, nu! Nici vorbă de așa ceva! se precipită contele spre ea, luându-i repede sfeșnicul din mână, ca să-l așeze pe comoda din apropiere. Nu prea știa cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o tabacheră din aur destul de grea, de altfel frumos lucrată, spuzită toată cu diamante, și un discurs în limba franceză, cam dezlânat și agramat, din care Marele Komandir reținu doar recunoștința lor fierbinte pentru gospodăreasca administrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vă datorează totul... Era un comandant obscur, care niciodată... — Știu, Ali, știu - îl întrerupse glasul nerăbdător. Dar acum este aici, e guvernator militar într-o garnizoană-cheie, cu cele mai puternice unități de tancuri la ordinele lui... — Destituiți-l! — Asta ar precipita evenimentele... Dacă el se răzvrătește, toată provincia îl urmează. Și o provincie răsculată este exact ce le trebuie francezilor ca să se grăbească să recunoască un „guvern provizoriu“. Kabilii ăia din zona muntoasă n-au fost niciodată de partea noastră, Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și haina și am ieșit În hol, vrând să le mai acord cinci minute celor ce făceau duș la parter ca să pot intra În vestiar fără să trebuiască să mă Înghesui. De obicei, după sesiunea de seară lucrurile se cam precipitau. Oamenii voiau să ajungă acasă cât mai repede și să se trântească În fața televizorului, după ce-și câștigaseră cinstit odihna. Linda, care administra sala cu o mână de fier Într-o mănușă de zale, tocmai prindea cu un bold un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
căsătorit cu fiica lui Alp Arslan. Dar nimeni nu se lasă Înșelat de aceste Înțelegeri. De când a aflat despre victoria socrului său asupra creștinilor, stăpânitorul Samarkandului se teme de toate relele de pe lume pentru cetatea sa. Nu greșește, evenimentele se precipită. Două sute de mii de călăreți selgiucizi se pregătesc să treacă „fluviul“, cel care se chema pe atunci Djayhun, pe care anticii Îl numeau Oxus și care avea să devină Amu-Daria. Va fi nevoie de douăzeci de zile pentru ca și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul căpitanului Smith și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la comisariat. Trebuia să mă prezint de urgență, ca să răspund la o serie de întrebări și asta mi-a stârnit unele temeri, fiindcă tocmai depusesem o cerere ca să obțin pașapoartele pentru Italia. Am aflat însă că devenisem suspect din cauza plecării precipitate la Arad și că, în consecință, fusese înștiințat serviciul de Securitate de acolo din oraș, care la rândul lui trimisese un angajat la gară. Totul trebuia să pară întâmplător. Angajatul fusese acel nătâng care mă plictisise cu întrebările lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spun, da, nu este nici o problemă, încerc să îmi ascund implicarea nepermisă, profundă. Trebuie să anunțăm pe cineva, întreabă ea, iar eu cotrobăi prin geantă și scot bucățica aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează Liam. O iubesc, nu alta. Chiar așa, unde e? —Uite-o acolo! Lewis arată undeva în mijlocul mulțimii. —Jules, draga mea Jules! Scuzați-mă, doamnelor, am o întâlnire fierbinte, se precipită el sărutându-ne teatral mâinile și dispare în direcția indicată de Lewis. —Am de îndeplinit niște obligații, ne anunță Făt-Frumos, în mod clar adresându-se lui Daisy. Îi mângâie umărul gol. Nu te grăbești să pleci, nu-i așa? Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să vă învăț numele și trebuie să vă dezvălui niște chestii personale și asta nu prea mi se pare normal. Ce să mai... Mă simt ca o idioată! —Jennifer, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă ierți. —Ai venit iar să iei bătaie? îl provoc eu. Nu, nu, se precipită el. Mi-a ajuns pentru azi. Nu, voiam să te întreb ceva... Scoate un fluturaș din buzunarul de la pantaloni.) Se fac niște cursuri noi la sala unde mă duc eu și am nevoie de un partener. N-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Știi câți bani am dat prin spitale? Pasagerii dau din cap cu reproș civic: așa e unii, critică bătrânii, da pe ei nu se vede! Aoleu da’ ce mă doare unde m-ai lovit! Aoleu, aleo! Scuze, cucoană, scuze!, se precipită posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle, de unde? Da’ hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându-se într-un anonimat cotidian relativ și, parțial, nemeritat, iar ecoul lor teribil și straniu se va fi estompat și el, treptat-treptat, în plasa vulnerabilă a amintirii, putem afirma cu tărie că așa a început totul: Cu o voce subțiratecă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îngerul, ascunzând la loc Cupa! Să plecăm! Să plecăm! Să plecăm! Ținându-l de mânuță pe copilașul blond, Arhanghelul părăsește cel dintâi incinta sacră, urmat îndeaproape de Avocat și de către Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se îndreaptă mecanic către ușa boltită, pe pragul bisericii și în exterior se înfiripează, iarăși, silueta gheboasă transparentă, ca de fum, a gnomului. Care zice: L-ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]