1,561 matches
-
Spink faptul că am cel mai dezordonat birou din firmă. Ar fi fost cât se poate de ușor să-mi fie strecurat acel memo printre hârtii. Să pară că s-a aflat acolo de săptămâni de zile. Am respirația din ce în ce mai precipitată, până când simt că mai am un pic și leșin. Am trăit două luni cu ideea că am greșit. M-a însoțit în fiecare dimineață când m-am trezit și în fiecare zi când m-am dus la culcare. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă uit în jur înnebunită. Dar nu văd nici o cutie. Nici o ladă. Nimic. Adevărul ăsta e, am ajuns mult prea târziu. Mult prea îngrozitor de târziu. Îmi vine să izbesc cu pumnul de nervi. Intru înapoi în cameră, cu respirația precipitată, și mă uit din nou în jur. Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce-a respins-o în această dimineață. Bărbatul care a plecat fără măcar să-și ia la revedere. Oare e un plan înțelept ? OK, mi-a ajuns. — Poate că nu e un plan înțelept ! Mă întorc cu fața spre el, respirând precipitat. Poate că n-am să-l găsesc. Poate că n-o să vrea nici măcar să-mi vorbească. Dar trebuie să încerc. Dominic dă să zică ceva. — Taci, îi spun. Atâta te rog, taci. Mi se pare că trec ore întregi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau curaj. Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sînt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întîlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu, spune Jack. Ridică din umeri. Poate e din cauză că am trecut Împreună prin aceeași experiență cumplită de zbor. Poate e din cauză că ești singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E adevărat ? Fiindcă n-am să cred că e adevărat pînă nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus tot ce știm și ar vrea să vorbească puțin cu tine. Simt că mă ia cu leșin. Nu pot să cred că se Întîmplă așa ceva. — Jemima, ascultă-mă, spun precipitat, coborînd vocea, de parcă tocmai vreau să conving un nebun să se dea jos de pe acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decît să uit complet de povestea asta. Trebuie neapărat să-l oprești pe tip. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
important. - Viața gonește accelerat. Zilele tale se mișcă mai rapid decât suveica țesătorului. Sau decât o piatră care se rostogolește În vânt, vine În jos cu o viteză de zece metri pe secunda pătrată - asta‑i o metaforă pentru ritmul precipitat În care se apropie moartea, mi‑a spus pe un ton de părinte indulgent. Ți‑ar plăcea ca timpul să se târască la fel de Încet ca atunci când erai copil - când fiecare se lungea cât o viață. - Da, și pentru acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asta-i cel mai interesant. Cu o singură zi înainte să se fi umplut, iazul va fi pe jumătate gol. Și fiecărui biban, crăpcean și somn i se va părea că în jurul lui mișcarea a crescut, evenimentele se succed din ce în ce mai precipitat, i se perindă pe dinainte zeci și sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uit pe geam ca să-mi confirm bănuiala de la început. Afară, bătând nervos din picior și uitându-se la ceas, îi văd pe ăia. Dacă o să zic „nu te duci”, o să mă înjure, dacă o să fiu de acord atunci o să iasă precipitat din casă, numai ca să fie apostrofat în stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a dus mâinile la gură. - Ce-ai uitat? - Am uitat că la 11 e înmormântarea doamnei Bercea! E deja fără un sfert! Doamne, ce uitucă sunt! Trebuie să plec! Și se repezi în casă. Am auzit mobile scârțâind și pași precipitați trecând dintr-o cameră într-alta. După trei minute era gata și se căznea să-și amintească numele companiei de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja în față. Câte mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe slujnicele alea să vorbească până și-or răci gura. Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau precum rădăcinile împletite. Doamnele plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles, iar Victor plecă să se „ascundă”, conform jocului. Căută și găsi, spre ușurarea lui, dulapul din anticameră gol
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
ei, Îmi păreau toți niște Îngeri căzuți. Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă În lumea aceea. observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 SĂ zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia Îi râd mereu ochișorii În cap, În dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e Însuși diavolul sau Șaman 73 un agent secret al acestuia. Își Începe ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se vadă Înăuntrul camerei noastre, ci doar din camera noastră Într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei, îmi păreau toți niște îngeri căzuți. Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se vadă înăuntrul camerei noastre, ci doar din camera noastră într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. Roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru a primi, Între ele, acel soare străluminător, acel trup de bărbat, care, la rându-i, tremura, precipitat, ca Într-un dans fantastic. Și totul se consumă atât de firesc, atât de repede, Încrustându-li-se, În memorie, ca ceva ce ar fi existat dintotdeauna, și care s-ar fi Întipărit, pe istorie, de asemenea, tot pentru totdeauna
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
obicei, știi că sunt omul cu noroc! Acum sunt pe fugă. Sunt solicitat... Salut! - ... Da, bine, Emile! Salut, să trăiești! Poate pe seară, la una mică... Ce zici? întrebă Eugen, fără să privească înapoi. Dacă ar fi urmărit cât de precipitat ieșise, și-ar fi dat seama că doctorul Emilian Grigore era deja departe, pe culoarul lung și slab luminat de la parter. ”Hm! Se deplasează ca o pisică omul acesta. Nici nu-l auzi când merge și dispare rapid, în fracțiune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ea și i-a promis că se va ocupa personal... deci, sunt șanse reale, crede-mă! Tainicele cărări ale iubirii Iustin, doborât de emoția creată de vestea că ar putea avea șansa de a redeveni tânărul de altădată, devenise ușor precipitat. Manifesta o vizibilă atitudine de neîncredere și revoltă, dar găsi resurse să se liniștească destul de repede și să-i răspundă lui Eugen: - Te cred. În tine am avut încredere încă din ziua aceea... în stradă. Țiam mai spus... - Deci, zis
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
început să-mi notez unele vise, mi-am dat seama și mai bine de caracterul mîrșav al misiunii sale. în caietele mele dedicate confruntărilor nocturne dintre mine și torționar figurează numai acele vise care s-au încheiat prin trezirea mea precipitată, sau care mi-au persistat îndelung în memorie a doua zi. Visele încheiate prin trezire reprezintă de fapt o dublă pedeapsă. Deja că ele erau, prin scenariul lor, tot atîtea povești fără sublimare. Iar prin trezire erau sistematic retezate în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de râs sărutîndu-i mâna, dacă nu, nesărutîndu-i-o făcea un gest jignitor. Fata îl privi limpede în ochi, râzând, în vreme ce Felix îi strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o ineducare a voinței. Trebuia să învețe a se îndepărta de Georgeta înfruntîndu-i frumusețea, și-n orice caz îi era dator o reparație. Decise, dar, să rupă politicos cu fata, după ce-și va cere scuze de la ea pentru plecarea precipitată (un gând ascuns îi șoptea chiar că putea să-i dovedească o singură dată că-i prețuia farmecele fizice), și cu această hotărâre închise iar ochii mai împăcat, lăsîndu-se de astă dată, în toată voia, resemnat, pradă chemărilor Georgetei, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albi, deși dacă își punea mintea așa era chimia. Se așterneau formulele pe tablă, substanțele se legau între ele, valențele se combinau în timp, nimic neprevăzut și toate se sfârșeau plauzibil, cu reacții care scoteau un fum colorat și un precipitat care ascundea ce se petrecea în realitate. Nu aveai voie să deviezi sensul unui electron, să amesteci o impuritate clasată că puteai provoca o reacție în lanț imprevizibilă, neplanificată și cine știe ce se putea întâmpla cu atomul care era atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]