1,214 matches
-
și gramaticalizare în limba română veche, Universitatea din București (http://www.unibuc.ro/ro/mvasile 2009 ro). Moro, Andrea, 1991, "The Anomaly of Copular Sentences", în Working Papers in Linguistics, 1, 1991, p. 1-29. Moro, Andrea, 1997, The Raising of Predicates: Predicative Noun Phrases and the Theory of Clause Structure, Cambridge, Cambridge University Press. Moro, Andrea, 2000, Dynamic Antisymmetry, Cambridge, MA, The MIT Press. Moro, Andrea, 2006, "Copular Sentences", în Martin Everaert, Henk van Riemsdijk (eds), The Blackwell Companion to Syntax, II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
attack, police prepared a strong response. They started attacking KLA members (http://en.wikipedia.org/wiki/Attack on Prekaz). Prin traducere, pronumele plural they a fost echivalat cu pronumele demonstrativ plural aceștia, iar utilizarea acestui pronume plural a influențat acordul verbului predicativ au ripostat. 49 Vezi și nota din GALR (II: 375), unde se dă exemplul Țara vor vrea să-și apere ale sale. 50 Este vorba de primele 50 de pagini din 7 texte din sec. al XVI-lea, 11 texte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formă de plural primeau doar articolul definit la plural (cf. TILR, II). În secolul al XIX-lea, aceste toponime oscilau între articolul singular și articolul plural. Comportamentul dublu și ezitant (singular / plural) se manifesta și în acordul verbului, al numelui predicativ sau al substitutelor anaforice (vezi TILR, III): (i) a. și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece (V. Alecsandri, Chirița în Iași) b. Iașul sta în mijlocul Moldovei (B. P. Hasdeu, Scrieri literare) c. se aduna tot ce aveau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
351). 61 Simbolul e reprezintă numele vid (de la engl. empty "vid, gol"). 62 Sintagma posesivă a car of John's conține un GFlex (engl. IP) care exprimă relația posesivă, cu GD posesor în Spec,GFlex și GN posedat în poziție predicativă în GFlex; of John's este un grup al cărui centru este prepoziția of; această prepoziție este un centru funcțional reprezentând un determinant prepozițional comparabil cu un complementizator prepozițional, notația sa fiind D/P; nominalul predicațional a car (GN) este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lansată de Adrian Akmajian în teza sa de doctorat din 1970 (publicată în 1979). 84 Exemplele sunt preluate din GALR (II: 269-270). 85 Sunt și alte argumente care se pot aduce în chestiunea analizei pozițiilor sintactice de subiect și nume predicativ în astfel de structuri. M. Avram (2001) aduce în discuție argumentul topicii, afirmând că de obicei subiectul este plasat înaintea verbului, dar arată că aceasta este doar o convenție și că este dificil de analizat o structură precum cea discutată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt, toate, cu verbe existențiale). 107 Dativul exprimă localizarea mentală. 108 OD = obiect (complement) direct. 109 Echivalente cu Mi-e teamă, Mi-e greață, Mi-e lehamite. 110 Observație valabilă nu doar pentru construcțiile existențiale, ci și pentru alte poziții predicative: Obiectele din aceste oglinzi retrovizoare sunt mult mai femei decât oricare alte ferestre (I. Tănase, Femeile retrovizoare). 111 Aceeași observație și pentru poziția de complement: *Simt foarte foame, *Simt tare frică. 112 "The dative is understood as a mental location
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemplul Femeia și copacul au fost ........ (pictat) de Rubens în trei tablouri succesive. 123 INDEX reprezintă trăsăturile de tip referențial, semantic, iar CONCORD, pe cele de tip formal (vezi Wechsler și Zlatić, 2003). 124 Lectura monoreferențială este posibilă în poziție predicativă: Ion este atât colegul, cât și prietenul meu, Ion este și colegul, și prietenul meu. 125 Disjuncția este definită, de obicei, doar prin relația de excludere (cf. DSL, DEX), astfel încât ar părea că termenul inclusiv nu vine în contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu Sătulul... din proverbul: "Sătulul nu crede celui flămând"). Verbalizarea adverbelor predicative care sugerează ezitarea subiectului vorbitor cu privire la informația comunicată (probabil, pesemne etc.) este una dintre modalitățile narative utilizate în proza fantastică (Mihai Eminescu Sărmanul Dionis). Dumitru Irimia observa că substanța/ conținutul funcției expresive este marcat "de confruntarea dintre norma estetică și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de liniște / pe harfe dentuneric; Roata stelelor en tine / și o lume de jivine. (L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele predicativ): Tu ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele predicativ): Tu ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face vânt albăstrui (N. Stănescu); Poezia este ochiul care plânge (N. Stănescu); Amintirile sunt icoanele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unele forme flexionare se pot lexicaliza, intrînd în clase morfologice deosebite de cea inițială, precum auz și văz, cu originea în prezentul indicativ singular de persoana întîi al verbelor auzi și vedea. La fel se prezintă situația în cazul adverbului predicativ poate, o formă a verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și cuvinte poate fi ștearsă uneori, iar într-o limbă cu flexiune redusă, precum engleza, această graniță aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGIC. Se spune că un enunț este "monologic", dacă actul de modalizare se aplică unei spuneri, adică unei structuri predicative (alcătuită din verb și actanți) ce nu era modalizată. Astfel, enunțul Profesoara ține astăzi o lecție de sinteză este monologic deoarece rezultă dintr-o modalitate asertivă a spunerii care pune în relație verbul a ține cu actanții lui. V. dialogic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la nivel morfologic și sintactic printr-un pronume negativ, un adverb negativ, o propoziție negativă etc. Sub acest aspect, limba română are ca specific posibilitatea dublei negații: Nici nu i-am spus; Nu l-am văzut niciodată. Întrucît un enunț predicativ este asocierea unui conținut propozițional cu o atitudine a locutorului, există două posibilități de interpretare pentru un enunț precum Această decizie nu este corectă, 1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-o comunicare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziției, dar, în propozițiile în care nu există subiect, predicatul nu este cuprins în definiția amintită. În plus, funcția de predicat nu se reduce la nivelul propoziției, o parte a predicatului fiind realizabilă și în limitele frazei, prin implicarea propoziției predicative: Predicatul este definit formal ca o poziție sintactică în realizarea căreia definitorie este prezența unui verb la un mod personal, orice formă verbală personală constituind un predicat și nesatisfăcînd altă poziție sintactică. Un mod verbal este considerat de către Valeria Guțu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerat de către Valeria Guțu Romalo personal, dacă este independent, condiție care ar duce la excluderea, pe de o parte, a gerunziului și a infinitivului și, pe de altă parte, a conjunctivului sau a altor moduri dependente din clasa formelor verbale predicative. Conform DSL 2001, predicatul, în calitate de pivot al propoziției, se remarcă prin următoarele caracteristici: a) suprimarea lui, exceptînd cazurile de elipsă, duce la dezorganizarea propoziției; b) este pus în legătură, în numeroase limbi, cu fenomenele sintactice de acord (acordul cu subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea poziției prin coordonare; f) prin relația de predicativitate, grupul organizat în jurul lui are autonomie de comunicare; g) se actualizează, în mod caracteristic, printr-un verb la un mod predicativ. În privința caracteristicilor c și d, se poate aprecia că nu predicatul impune restricții de formă componentelor propoziției, așa cum nu predicatul atribuie funcții, ci verbul, prin intermediul raportului sintactic de subordonare; pe de altă parte, și alte componente morfologice ori sintactice (subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se definește ca partea principală de propoziție care, intrînd în raport de inerență cu subiectul, face o comunicare despre conținutul semantic al acestuia. Predicatul exprimat prin verbe la diateza impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții de rol
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a asocia unei entități o proprietate sau care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]