1,518 matches
-
acest periodic sunt semnate cu pseudonime, dintre care unele cunoscute. Astfel, George Ranetti, sub pseudonimul Cyrano, publica în mod curent scenete și versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
că sănătatea mintală trebuie considerată o valoare pozitivă a persoanei, o trăsătură valorică a personalității, care se pierde, se transformă sau este deteriorată în cazul bolii psihice. Din acest motiv, igiena mintală trebuie să se ocupe în mod direct și predilect de sănătatea mintală în sfera psihobiografiei, considerând-o o valoare fundamentală, structurală și dinamică, a individului, pe când boala mintală ne apare ca o formă de tip accidental, ontologic, a psihobiografiei, a vieții umane. 5. Sănătatea mintală și boala psihică în raport cu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acțiuni sau operații în scopul formării sau consolidării de priceperi și deprinderi, a dezvoltării unor capacități și atitudini, sau a stimulării creativității. Este o metodă larg utilizată în procesul de predare-învățare a muzicii, în care practica (cântarea) este un domeniu predilect. Exercițiile muzicale se pot clasifica: I. După momentul în care sunt aplicate, în: o exerciții de bază (pentru formarea diferitelor deprinderi); o exerciții muzicale pregătitoare ( introductive, de acomodare) o exerciții de sinteză (recapitulative). II. După domeniul educației muzicale, în: o
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
dramatic cu destinul, cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii pe tema neputinței de a înfrânge timpul și de a fixa în clipă veșnicia. Tot postum a apărut volumul de poeme Cina cea de taină (1996). Motivele predilecte sunt chemările nostalgice, adresate unei iubiri târzii și discrete, tristețile și zbuciumul așteptării incerte, refugiul în lumea copilăriei, amintirile tinereții aventuros-romantice și teama în fața morții. Cunoscător al sufletului copiilor și adolescenților, printre care știe să distingă și să învie temperamentele
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu în ultimul rând, hermeneutic. Cele mai importante studii sunt dedicate predilect, începând cu Eminescu, literaturii române clasice: Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Vasile Pârvan, George Coșbuc, dar și Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi (Secțiuni literare, 1973), Titu Maiorescu (1977) ori, în fine, lui Lucian Blaga: Lucian Blaga. Mitul poetic (I-II
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând spre osmoza între fervoare și înalt, spre a cuprinde „imensa Golgotă de la moluscă la Olimp” și configurând un
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Umbra râului, îi apare în 1972. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Familia”, „Cronica” ș.a. I s-a decernat Premiul Societății Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin (Serbia, 2003). Caracteristice poeziei de început a lui T. sunt cultivarea teluricului, vizionarismul și interogarea istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei înfăptuiri. În general aspră și viguroasă ca tonalitate, lirica se bizuie pe un lexic îndeobște necăutat. În volumul Conul de sine (1999) va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
unde insertul autobiografic are un rol important. Sunt mai ales experiențele unor oameni de pe diferite șantiere, incitați la confesiune de un personaj-narator. E vorba de adaptarea țăranilor la noua viață industrială, despre relațiile între ei și cu șefii. Altă temă predilectă e birocrația din institutele de cercetare, urmărindu-se, în încercarea de radiografiere completă, și viața particulară a angajaților. Cel dintâi roman al lui T., Filosof de închiriat (1980), descrie, în registru factologic, viața de baracă a unor macaragii, în timpul ridicării
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț a
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
de înaintași precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, iar predominantă rămâne factura sămănătoristă, cu toată atmosfera și motivele ei. Nostalgia proprie sufletului moldav, muzicalitatea versurilor - în care ritmul și rima constituiau condiții obligatorii, puse în valoare de sonet, formă predilectă la T. -, elogiul adus peisajului natal și eroilor neamului sunt câteva dintre însemnele unei lirici „de o cumințenie desăvârșită” (G. Călinescu). SCRIERI: Albastru, București, 1902; ed. 6, Bârlad, 1918; La arme!, Bârlad, 1913; Balade, București, 1919; Patria, Sibiu, 1924; Poezii
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
și tezistă, în matca prozei pentru tineret a epocii. Natura, lumea satului, impactul politic comunist asupra generației tinere de după cel de-al doilea război mondial, preluate sentimental, cu o implicare factice, transpusă într-o manieră retorică, liricizantă, sunt câteva teme predilecte ale autorului, care îmbină adesea ficțiunea cu fapte de viață reale. Cartea La nord-vestul inimii. Legendă și realitate (1977) conține exclusiv reportaje. Minele din Borșa, Vișeu de Sus, viața lui Vida Gheza, „artist al poporului” (Lemnul, sculptorul și Maramureșul), felul
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
romanul următor, editat în 2000, U. reia propriul model: sintagma de pe copertă, Strigă acum..., aleasă din cartea biblică Iov, se continuă în interior: „Dacă este cineva să te audă”. Cu cel de-al patrulea roman, Conversație pe Titanic (2001), genul predilect de proză, o combinație de epică propriu-zisă, eseu și publicistică, se conturează mai mult. Acțiunea cărții durează o singură zi (5 noiembrie 1998), și substanța ei o constituie, pe de o parte, observațiile făcute de un personaj, Aurel, la o
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Viața deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
lăuntrice de europenizare) de gravitare către acea arie culturală latină și europeană căreia poporul român îi aparținea prin rădăcini etnice și așezare geografică. U. românesc, care la vârsta lui barocă impune printr-un civism relevabil (u. civic cu conceptele lui predilecte, „politiia”, „fapta bună”, „folosul de obște” - transformate în criterii de validare - a fost definit de Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
petrecut la Tecuci și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie (1921-1925), absolvită magna cum laude. Ofițer de carieră (profesor și inspector școlar în cadrul armatei), V. este secretar general al Societății Scriitorilor Români, presa și scrisul rămânând preocuparea sa predilectă: va edita publicațiile „Viața literară” (1926-1941), dedicată „recunoașterii valorilor de artă” și „încurajării talentelor”, și „Santinela” (1939-1944), gazetă „pentru soldați”, va colabora de-a lungul timpului la „Adevărul literar și artistic”, „Almanahul literar”, „Azi”, „Brașovul literar și artistic”, „Cugetul românesc
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
prozatorului avangardist un creator realist sau un neoromantic. Odată cu Mass-comedia. Situații și moravuri ale presei de tranziție (2001) prinde contur jurnalistica lui V. Nucleul volumului poate fi socotit articolul „Noi” și „ei”, cu presa la mijloc, care exploatează o temă predilectă: analiza formelor de camuflare a contextului identitar specific românității. Din aceste texte se poate observa - și în acest punct apar și liniile de legătură cu primul segment al activității lui V. - că publicistica este mediată de două grile livrești, dintre
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
angajarea pe căi bătătorite, cultivarea unor formule prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa rituală. Prefațând Fiord imaginar, Nicolae Balotă elogia apariția unei poete „din cea mai autentică, din cea mai nobilă stirpe a liricilor” și îi semnala „geniile tutelare” începând
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
mereu poate interveni „ceva”. El vrea să scrie o carte despre instaurarea comunismului la douăzeci de ani după acest moment de răscruce, urmărind o perioadă tulbure: anii ’50-’70. Roman al absenței și al întoarcerii fiului risipitor (de altfel, motivul predilect al lui U.), stând sub un polemic motto deconstructivist la adresa normelor - „Se spune că în paradis curg râuri de miere” -, povestea lui Goreac este cea a unui idealist care suferă de pe urma unui grup de „acuzatori” într-un pseudoproces și vrea
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
-Șef, pune mereu în scenă, voit redundant, aceeași piesă, cu alte măști. Dacă personajele sunt vizionare și acțiunile lor epifanii, U., obsedat de trecut, nu poate evada decât prin mitul eternei reîntoarceri și prin mister. Scriitorul adoptă stilul personajului său predilect, Antim Vicol: dintr-o nevoie interioară de sacru „revine, după un ritm imprevizibil, în teritoriul imaginar pe care l-a inventat [...] și adaugă o nouă imagine la cele deja existente - în felul acesta utopia lui livrescă poate să crească la
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Ion Vartic ș.a. Într-o scurtă prezentare de ansamblu a prozei dintre 1970 și 1980, și nu numai acolo, Augustin Buzura e considerat „unul dintre cei mai puternici scriitori contemporani, un excelent romancier”. O temă predilectă a criticului o reprezintă jurnalul, corespondența și însemnările de călătorie, despre care scrie frecvent și cu mare plăcere. Jurnalul e văzut ca document istoric și de creație, dar mai mult ca literatură, pagina diaristică individualizându-se prin spontaneitate, sinceritate, îndepărtare
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
mentalitate, legitimare, continuitate, personalitatea și devenirea istorică a neamului ș.a.) sunt (re)poziționate în istorie, deci și în istoria literaturii, personalități ca Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Eseistul va insista predilect asupra unor chestiuni de ordin identitar: „sensul duratei” la Eminescu, „obsesia sintezei” la Maiorescu, „sentimentul istoriei” la Kogălniceanu (cel care „se identifică cu liniile de permanență ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Este suficientă parcurgerea cronicilor, recenziilor, eseurilor, însemnărilor din revistele vremii, precum și a scenariilor pentru conferințe pentru a înțelege că el nu e un critic literar veritabil, nici un eseist profesionist, cum sunt mulți în generația sa. Literatura nu este spațiul său predilect, dar de câte ori pășește în el, filosoful lasă câteva urme. Scrie bucuros, de exemplu, despre epistolele lui A. I. Odobescu și despre o traducere realizată de Maria Holban, discută pasionat despre actualitatea lui Ion Creangă și, potrivit tipului său de demers analitic
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]