8,040 matches
-
eliberarea intimă a lui și a semenilor". Avînd doar visuri nu și interese, "a găsit pacea uitării de sine", în calitate de "paladin neînfricat în bătălii pentru visurile și interesele semenilor". Mandarinul e capabil a-și distila "veninul psihic" pentru a-l preface în medicament nu doar pentru sine, ci și pentru alții. El preferă înfrîngerea ca o premisă a victoriei, întrucît deceniile sînt simple clipe în rotația universală: "Mandarinul se teme de-abia a doua zi după victorie. El este nebiruit și
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
înțeles nimic din frământarea vremilor prin care trecem. Domnule General, Noi, ziariștii, am fost constrânși în ultimii ani să ne dezbrăcăm de orice personalitate, să uităm de orice mândrie omenească, să ne scuturăm de orice demnitate profesională, spre a ne preface în slugile regimurilor dictatoriale ce ne-au cârmuit. Unii au făcut-o pentru că n-aveau încotro - alții, puțini desigur, au făcut-o cu plăcere și cu plată. Trebuie să vă spun însă, Domnule General, că prin unele locuri tirania este
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
mai e capabilă. Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem o dimensiune esențială a literaturii propriu-zise. Ceva dispare definitiv, iar fenomenul e cu atît mai ireversibil cu cît noi ne prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume de corespondență, dar bănuim cu toții că zbaterea se petrece doar la suprafață. Pe dinăuntru am pierdut demult aptitudinea psihologică a genului epistolar
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
puternică decît toate deosebirile care-i separă", căci "ea este o nemțoaică, o moștenitoare bogată, o cercetătoare pasionată", iar el "un rom, un refugiat sărac lipit pământului, ascultând de o sălbatică voce interioară. într-o bună zi iubirea lor se preface în ură de moarte." Departe de a fi o melodramă, romanul lui Richard Wagner persiflează inteligent și discret regulile genului fără a împinge în derizoriu o temă gravă în sine. Cîțiva critici literari germani afirmau în termeni favorabili că Richard
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
invidiat. Atribuțiile organelor de ordine fură sporite, ca și privilegiilor lor. Educația primi bani mai mulți, noua sinteză a poporului român de acasă cu poporul român de afară dădu semne de reușită și antipatia italienilor și a altor popoare se prefăcu în autoreproș, apoi într-o duioasă compătimire a celor pe care-i urâseră atât de mult și în cele din urmă chiar în invidie. Un soi de comunism controlat, neateu și pluripartinic ajunse la o uimitoare împăcare cu capitalismul. Care
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor decorative de sorginte vegetal-zoomorfă, evocă nisipurile mișcătoare prefăcu-te-n palate de Gaudí, la Barcelona, după trecerea a vreo patru secole. Prin timp, tradițiile arhitecturii și urbanisticii portugheze au fost preluate și cultivate la modul organic. Astăzi, proiectele sunt dezbătute îndelung. Revistele de cultură (nu la fel de numeroase ca
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
viața, dragostea, credința, speranța, istorie, religie - am cădea în convențional. O parte din constatări sunt triste, fără ca autorul să fie dezabuzat: "Azi, la noi, somnul rațiunii nu mai naște monștri terifianți, ci banale compromisuri". Cu toatele sunt explicite: Nu ne putem preface că nu există Dumnezeu, după cum nu ne putem preface că nu existăm noi înșine." Dar și săritoare de trepte: "Orice dezorientare constituie, în felul său, o eliberare". Lectorul este poftit într-un carusel. în fiecare din fragmente, din fișe, Gheorghe
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
convențional. O parte din constatări sunt triste, fără ca autorul să fie dezabuzat: "Azi, la noi, somnul rațiunii nu mai naște monștri terifianți, ci banale compromisuri". Cu toatele sunt explicite: Nu ne putem preface că nu există Dumnezeu, după cum nu ne putem preface că nu existăm noi înșine." Dar și săritoare de trepte: "Orice dezorientare constituie, în felul său, o eliberare". Lectorul este poftit într-un carusel. în fiecare din fragmente, din fișe, Gheorghe Grigurcu ființează cu toate vârstele în deschidere, din care
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
Iar când el, unionistul, este acuzat de separatism, schimbă repede, în 1863, titlul revistei "Din Moldova": "Auzim din toate părțile învinovățiri de separatism, întemeeate pe titlul foaei noastre. }inând mai mult la idei, decât la cuvinte, bucuros ne grăbim a preface nafaustul "Din Moldova" în "LUMINA". Nu cumva și acesta va fi având v^un cusur?" Să notăm aici și implicarea lui B. P. Hasdeu la renunțarea la alfabetul chirilic și adoptarea alfabetului latin în scrierea limbii române. Și să ne
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine întîlnesc joi seara, la Lacul cu Pești, în tovărășia Virginichii și a arhitectului? Je vous le donne en mille... Pe Geta, desigur, cu noul
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului este pe alocuri strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel decât cum ești!" (p. 6) După mai bine de șapte decenii replica profesorului Ion Pop
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
e definitoriu pentru preocupările și sintaxa imaginară a copiilor. O fetiță de grădiniță rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne mai râdem după ce pleacă. Când se întoarce, miroase a afară și a
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne mai râdem după ce pleacă. Când se întoarce, miroase a afară și a joacă. La mirosul acesta, de-abia mai țin ochii închiși. Îmi vine să
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
mase Istrati pare să aibă o strategie a intervențiilor, vorbește de obicei la urmă, începuturile discursurilor sînt reținute, inclusiv ca volum acustic - pe vremea aceea nu existau microfoane pentru amplificarea vocilor slăbănoage -, pentru ca la sfîrșit să se dezlănțuie și să prefacă tribuna într-un ring: ŤLa întrunirile improvizate, ca și la cele programate, ultimul lua cuvîntul Istrati, dacă nu erau oaspeți veniți de la Ťcentruť, ceea ce se întîmpla destul de des. Apariția lui la tribună era primită cu ropote de aplauze. ș...ț
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scria în oul ce plutea, era chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu totul. omul fără umbra lui e, fără greș, un taler șchiop. ce spui, zănateco, nici o umbră nu sunt, cu atât mai puțin umbra ta. vibrare fără trup e numele meu, sunt doar suflet și îndurerare, de m-atingi, te prefaci în durere pură, în nucleu înflorit în fisiune. pot fi doar umbra propriei neliniști, dacă neliniștea are o umbră. puterea tăcerii am gustat puterea tăcerii, catifelată și moale, am pipăit oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sînt nici Flora, / Ci sînt și Flora și flori; / Flori sînt o mie și-o singură Flora, / Vivat și florile, vivat și Flora, / Căci florile-s Flora și Flora-i din flori. / Cum asta? Pictorul florile-n Flora / Cu har prefăcu, și pe Flora în flori" (trad. Oana Busuioceanu). Și exemplele ar putea continua. II. Identificare și restituire In acest context, variațiunile arcimboldești ale lui Ion Gheorghiu sunt mai mult decît reperele unui dialog peste timp între doi artiști asemănători ca
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se fărîmițează așa încît autorul are impresia a vorbi cu bucăți de var dintr-un perete surpat, sîngele se preface într-un șerpișor care se ascunde în ierburi să-și digere otrava, sufletul duhnește a carne acrită, viața e un ghem de vipere, sărutul e de nisip, moartea se prelinge din memorie asemenea unei bomboane intens colorate între dinții anemici
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile// pliurile pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de limpede e conotată cenzura - căluș al conștiinței, stază a existenței care nu poate fi sortită uitării: "împăturesc ziarul. Uit. Un înger căzut nu trebuie/ să regrete nimic. Eu/ nu regret nimic./ Mîngîi cotoarele/ cărților
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul încețoșat. Pe undeva pe afară
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
nu exist. Lasă cartea deoparte și-mi povestește că odată au fost cât pe ce să-l omoare. M-am strecurat cum am putut prin locul în care mă așteptau. Și, spre norocul meu, nu m-au văzut. M-am prefăcut a fi altul. Asta i-a înfuriat și mai rău. Au mai încercat apoi să mă omoare de câteva ori. Fără să-și bată capul prea tare, altminteri aș fi mort acum. Wilson scrisese într-un ziar că Armata columbiană
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
sine, menține exercițiul unor relații autentice: "în sfîrșit o dată trebuie să-ți scriu din nou (surorii Emilia - n.m.); simt iarăși nevoia să fiu firesc, să nu mai fiu veșnic calculat, să nu mă mai feresc și să nu mă mai prefac." Sîngele rece, picurat în orarul însemnărilor de jurnal, fierbe în scrisori, unde un Maiorescu pătimaș caută, într-o lume falsă și ceremonioasă, urme de omenie implicată, urme de idei. Ele, și nu altceva, trebuie să stea în spatele programului. Lumea nu
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
care și-ar fi căutat ieșirea din Infern? Începând din acea zi, ar fi trebuit să-mi fie mai ușor să vorbesc despre el, căci timp de douăzeci și unu de ani din cei treizeci și cinci care-i mai rămâneau pentru a se preface că trăiește - fiindcă viața, cea adevărată, era convins că trecuse pe lângă el -, eu eram acolo, foarte aproape. Un martor. N-am nimic de reconstituit, de presupus, de dedus. Mi-e de-ajuns să povestesc. Numai că, iată, cred că am
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]