1,082 matches
-
pe care și le însușiseră și dispuneau de ele ca și cum ar fi fost individuale, acordîndu-le laicilor și în-străinîndu-le; aceste uzurpări au fost mult întreținute de discordia dintre ei și Biserică, vindecabilă numai prin canoane, conciliere, legi pontificale și pedepse canonice. Prelații, deci acea parte dintre ei fidelă principelui, absorbiseră ideea de individualitate odată cu feudele lor; acest lucru i-a făcut să dispună de bunurile bisericești ca fiind ale lor. Neținînd seama de proprietatea comună, Prelații au înstrăinat bunurile temporare ale Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conciliere, legi pontificale și pedepse canonice. Prelații, deci acea parte dintre ei fidelă principelui, absorbiseră ideea de individualitate odată cu feudele lor; acest lucru i-a făcut să dispună de bunurile bisericești ca fiind ale lor. Neținînd seama de proprietatea comună, Prelații au înstrăinat bunurile temporare ale Bisericii pe care le considerau ca fiind feudă a lor, le-au dat la schimb, le-au acordat laicilor și au cheltuit pentru un nivel de trai ridicat și pentru făcut războaie. Biserica a replicat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fie protejat asiduu de către Biserică împotriva despotismului și cruzimii Păstorilor lui. O consecință au fost frecventele disensiuni dintre Capituli și Episcopi, care mai dăinuie și astăzi; o altă consecință a fost inamovibilitatea parohilor care a luat mare parte din puterea prelaților de a remedia prompt scandalurile și nenorocirile de ordin spiritual din rîndul populației. 150. Dar divinul întemeietor al Bisericii nu voia să piară principiul comuniunii bunurilor ecleziastice nu numai în ce privește posesiunea, ci și modul de administrare și de uzufructare; de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să le dea pentru a se putea apăra, pentru a evita un rău mai mare. 159. Și pentru că feudalismul, după cum am văzut, a schimbat natura bunurilor ecleziastice care au fost frecvent înstrăinate și concesionate laicilor de către principi și de înșiși Prelații feudatari, Biserica a trebuit să se opună abuzului prin legi; așadar, legislația a început să capete o tendință cu totul opusă principiului antic, deci din acel moment legislația a fost menită să "înlesnească Bisericii achiziționarea și păstrarea bunurilor temporare și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
depindea învestitura se grupau într-un jurămînt prin care regele forța Episcopul să promită orice voia să obțină de la acesta din urmă. Eadmer (Lib. 2 Histor. Novorum) ne povestește că Wilhelm al II-lea al Angliei i-a pus pe prelații săi să jure, printre alte lucruri de genul acesta, că nu vor apela la Papă, nici nu se vor duce la Roma fără să aibă permisiunea regală. Dar toți creștinii pot apela la Episcopul suprem prin drept divin; o astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Paris? 174 Toți aceia care cred că nimic nu se petrece în treburile lumești în afară de înțeleapta conducere a provinciei vor fi izbiți de coincidența extraordinară dintre moartea tînărului Luis al III-lea și avertismentul pe care l-a primit din partea prelatului din Reims în privința episcopatului de Beauvais. Acesta, în scrisoarea de răspuns adresată Regelui, atunci cînd insista să fie ales Odoacru, sfidînd astfel canoanele, a răspuns printre alte lucruri: Dacă nu veți îndrepta răul pe care l-ați făcut, atunci Domnul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
predecesorii săi, regele i-a răspuns cu îndrăzneală: se velle omnes baculos pastorales Angliae in manu sua tenere. Spune aici istoricul care povestește acest fapt (Gervasius Dorobernensis, în Imaginationibus de discordiis inter monacos Dorobernensies et Baldeuinum Archiepisc., p. 137) că prelatul, auzind un astfel de răspuns rămase uimit și tăcu din prudență, pentru ca regele să nu comită rele și mai mari împotriva Bisericii. Nu mai puțin de atît, se poate demonstra cum ajunsese Biserica în acel timp, prin faptul că Wilhelm
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă; de aceea aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor feudele. 223 Ep. XXII. 224 Alții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cît s-a ostenit pentru libertatea Bisericii; iar ca o consecință a mișcării impuse de Grigore, au apărut în Biserică sfinți precum Petru Damian, Anselm din Canterbury, Anselm din Lucca, Yves din Chartres și, mai tîrziu, Bernard și alți mari Prelați. 232 Iată cîteva canoane ale Conciliilor ținute după ce Grigore a înălțat stindardul reformei și al libertății, încă înainte de încheierea secolului al XI-lea. Conciliul din Clermont din anul 1095 a întocmit două Canoane, 15. Nullus ecclesiasticum aliquem honorem a manu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
încredința cuiva o Biserică sau bunuri bisericești, prin intermediul laicilor. Haec est enim, spune, simoniacae pravitatis radix, dum ad percipiedos honores Ecclesiae, saecularibus personis insipienter homines placere desiderant. Acesta este un fapt care a fost observat de toată lumea: cei mai sfinți Prelați ai Bisericii nu au încetat să-l deplîngă. 257 Cine dorește să vadă în acest fapt certitudinea acestei conjuncturi poate să-și reamintească ce s-a întîmplat cu un alt Henric, adică marele rege al Franței. Papa nu cerea altceva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Considerate ergo, fratres); iar lor nu își rezervau decît confirmarea și ordonarea. Era un mod de a folosi cît mai puțin posibil deplinătatea puterii pe care o primiseră de la Cristos. Ce divină înțelepciune! Aceasta ar trebui să fie norma tuturor Prelaților. 319 1 Cor. XVI, 2-4. 320 Ibid. VI, 12. 321 In Ep. Ad Cor. Hom. XXI. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 1 ANTONIO ROSMINI Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici 332 331 Principii pentru desăvîrșirea creștinească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și solide” (Sf. Iosif Cafasso). 30. Iubirea lui Cristos ne obligă Și, în concluzie? „- Dar ce puteam să fac într-o asemenea situație?”, îl întreba încurcat don Abbondio pe cardinalul Federigo. „- Și tot pe mine mă întrebați?“ - îi răspundea sfântul prelat. „- Dar nu v-am spus?! Și trebuia să v-o spun? Iubește, fiule, iubește și roagă-te“. Iubește! Iată, încă o dată soluția problemei. Sfântul Ap. Paul avea un entuziasm mistuitor de a lucra și a suferi, pentru că iubea. Când Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ajuns În sfârșit la o Înțelegere. Formularea era atât de ambiguă, Încât nimeni n-a priceput dacă regele era cu adevărat condamnat sau nu. Mai ales mon seniorul Manasse, arhiepiscopul de Reims, s-a opus cu Îndârjire. El, primul dintre prelații francezi, În catedrala căruia se Încoronau regii Franței, să se vadă Înlăturat de un burgund obscur și să joace cum Îi cânta acesta! Oricum, regele s-a speriat. Papa ceruse să fie scos În afara legii nu numai el și soața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine. și trebuie să recunoști că ai trăit În păcat cu monarhul nostru, care și-a părăsit căsătoria legiuită. Deși, acum că te văd, parcă-l Înțeleg, a adăugat bătrânul prelat, care, pe lângă multe alte calități, avea și umor din plin. Bertranda a născut În aceeași noapte. Nici nu-i de mirare, după toate greutățile prin care trecuse. O naștere grea și chinuitoare. O ascunsesem, la porunca monseniorului, Într-o aripă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ciudate și numai Înțelepciunea fără margini a Părintelui nostru Ceresc poate cuprinde sensurile Înțelese și neînțelese... Monseniorul trimisese după medicul său personal, care-i era devotat și pe a cărui discreție se putea bizui. I-am admirat curajul: el, primul prelat al Bisericii francilor, adăpostea o adulteră scoasă În afara legii, făcându-se și el vinovat În fața autorității bisericești de o abatere care-i putea aduce excomunicarea... Mai ales că papa Urban nu-l iubea prea mult... Din când În când, Preasfinția
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
articolul citează exact ceea ce mă preocupa mulțimea de mănăstiri din Lima. Citatul din articol ne precizează: Nu cred că există în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul zi și noapte... Mănăstirea este instituția care reprezintă spiritul colonial și se manifestă în toată America Latină, dar în mod special în Peru, iar în Peru mai ales în Lima. Apogeul orașului, se arăta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Marcus Bandinus pe la 1644 în limba lui latinească despre felul cum i-au apărut Iașii la prima vedere? „Quasi nova Roma apparet.” Ce știam noi despre faptul că bătrâna noastră cetate stă cuminte de veacuri pe șapte coline și că prelatului italian i-a apărut ca o nouă Romă? Ei, da’ ce ți-i și cu colinele acestea! Să nu mă întrebi cât mam luptat să le dau cât de cât de capăt. Din atâtea versiuni câte sunt, nici nu mai
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Altă dată, deoarece era bolnav la pat, l-am vizitat acasă (prima și ultima oară) - el fusese la mine în vreo două rânduri și se impresionase de biblioteca urcată pe toți pereții. Stătea în gazdă, la marginea orașului, la un prelat maghiar, profesor la liceul catolic: destul de tânărul bărbat, cu o figură prematur smochinită, m-a primit cu căldură, recomandându-se ca român după mamă. Spre deosebire de K., vorbea perfect românește. Colegul meu zăcea în așternutul sclipitor de curat, destul de binedispus, deși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a lungul secolelor" al unui istoric peruan cu nume german Carlos Wiesse, care, printre altele, afirma: "Nu cred să existe în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul, zi și noapte...". Apogeul orașului, se arăta în studiul respectiv, a fost în secolul al XVII-lea, după care a urmat o perioadă de decădere și apoi de revitalizare, care a condus la transformarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Episcopul Moldovei nu are nicio subvenție de la Sfântă Congregație de Răspândire a Credinței. Vicarul Apostolic se extinde în tot Principatul Moldovei: se învecinează cu arhiepiescopul de Leopoli, cu episcopul de Transilvania și cu Vicarul Apostolic de Valahia; și între toți prelații este înțelegere perfectă. Și despărțit vicariatul în 4 districte, (în fiecare există un vicar, Foroon) și în 24 parohii care au proprii limite, între care în afara bisericilor parohiale în care cu decentă necesară se păstrează preasfântul jurământ, există alte biserici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
altele. Conducerea vieții publice a fost preluată de cvasiautorități patriarhale<footnote H. Schulze, Stat și națiune în istoria europeană, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 12. footnote>. Un rol important în păstrarea elementelor gândirii filozofice și politice grecești l-au avut prelații lăcașurilor sfinte din Orientul Mijlociu, care au salvat scrierile Antichității. În întreg Evul Mediu, lipsa unui concept care să definească conținutul și esența statului, distinct de termenul larg folosit încă din secolul al XIII-lea de regere = a guverna, a axat
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
hărți de stat-major desenate de ea pe... baticuri“ (Monica Lovinescu, Cuvânt înainte la Agendele literare „Sburătorul“, p. VII). În epocă, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu nu era singura inculpată pentru asemenea „fapte“ - să îl mai amintim, de pildă, pe Monseniorul Vladimir Ghika, prelat greco catolic și descendent din familia domnitoare a Ghiculeștilor, condamnat pentru „spionaj în favoarea Vaticanului“ și mort la Jilava, în 1954. Este cunoscută sentința de condamnare dată în procesul Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu: „Dosar 113 664, vol. III din Dosar 73/1959 Sentința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-i decât un poet. A! intervine Pinon, de vreme ce calitățile au fost făcute cunoscut, pot trece eu întăiu. Și intră în salon. Academia franceză spunea Voltaire e o tagmă în care se primesc oameni cu titluri sau sus puși, sau prelați, sau magistrați și medici, și din când în când și scriitori. Ce deosebire între un taur și un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-ai viers? Poate voi fi fiind și eu nobil. Nu știu. În corabia lui Noe se aflau trei frați, n-am aflat care era nobil și nu cunosc din care mă trag. Voltaire: Academia instituție în care intră titrați, prelați, medici, demnitari și uneori chiar literați. Voltaire: Bun trebuie dovedit; frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de știut altminteri), despre creșterea ulterioară a dorinței de cunoaștere și autocunoaștere, despre nevoia de a-și schimba în bine viața (devin, fără excepție, caritabili). Explicațiile ce s-au dat diferă foarte mult între ele (la dezbatere au participat doctori prelați, călugări budiști ș.a.), dar nici una nu neagă existența fenomenului. Ciudat „personaj” mai e și Nanianu! Mereu cu ambiția de a fi isteț, mereu Cănuță om sucit. În tot ce povestește introduce o notă de ficțiune prin care se autoevidențiază. Ascultătorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]