1,078 matches
-
de stare a Bisericii străvechii ecleziaști? 111. Se pare, că eu nu măsor libertatea care a mai rămas în aceste vremuri ale Bisericii cu măsura primelor veacuri; mă mulțumesc de a face o comparație între modul de gîndire al primilor Prelați din secolul al IX-lea, secol de adormire, ca să zicem așa, în care Clerul lipsit de vigoare era aproape sufocat de servitutea față de suverani. Și, totuși, în acel secol, libertatea era cunoscută încă și era consistentă. Vom vedea acum care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat simboluri a ceva ce însemna mai mult, iar învestitura implica necesitatea consimțămîntului principelui, pentru ca alesul să devină Episcop; de aceea se organizau multe Concilii, Prelații erau în permanentă mișcare, se făceau adunări de Cardinali împotriva concesiunii smulse Papei, ca în final să amenințe că nu vor mai da ascultare acelui preasfînt Pontif. Pentru a liniști atîtea suflete în fierbere era nevoie de eroica smerenie a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
asupra numirilor regale poate fi dedusă dintr-un alt fapt care s-a petrecut sub Inocențiu al II-lea. Odată mort Arhiepiscopul de Bourges, Luis al VII-lea lăsa deplină libertate Clerului și poporului din acea Biserică să-și aleagă Prelatul; singura condiție pe care o punea era de a nu-l alege pe Pietro di Castra și jurase că nu-l dorește ca Episcop. Alegerea s-a îndreptat chiar asupra acestuia. Cel ales s-a dus la Roma, l-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu exista nici o acuzație clară împotriva lui. O astfel de bunătate negativă nu este de ajuns ca să fii un bun creștin, ce să mai zicem despre un bun Episcop!? 114. Un alt principiu de neîncălcat al Bisericii referitor la alegerea Prelaților a fost ca întotdeauna "să fie ales un Sacerdot cunoscut, iubit și dorit de toți cei pe care va trebui să-i păstorească"253; deci de Clerul și de populația din dioceza căreia îi este destinat. Poate să fie vorba
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
onoarei Domnului său, trebuie să se ocupe de curte, împărtășește fastul și luxul stăpînului său; este poate necesar să devină și conducător militar. Devenind conte sau baron atît pentru sine cît și pentru domnul său, nu mai este Episcop sau Prelat pentru Biserica sa, pentru poporul său care ar trebui să fie în comuniune cu el. 146. Această mare transformare, împotriva naturii, a oamenilor Bisericii a întipărit în mintea Episcopilor din Evul Mediu conceptul individualității, îndepărtîndu-l pe acela al unității corpului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care și le însușiseră și dispuneau de ele ca și cum ar fi fost individuale, acordîndu-le laicilor și în-străinîndu-le; aceste uzurpări au fost mult întreținute de discordia dintre ei și Biserică, vindecabilă numai prin canoane, conciliere, legi pontificale și pedepse canonice. Prelații, deci acea parte dintre ei fidelă principelui, absorbiseră ideea de individualitate odată cu feudele lor; acest lucru i-a făcut să dispună de bunurile bisericești ca fiind ale lor. Neținînd seama de proprietatea comună, Prelații au înstrăinat bunurile temporare ale Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conciliere, legi pontificale și pedepse canonice. Prelații, deci acea parte dintre ei fidelă principelui, absorbiseră ideea de individualitate odată cu feudele lor; acest lucru i-a făcut să dispună de bunurile bisericești ca fiind ale lor. Neținînd seama de proprietatea comună, Prelații au înstrăinat bunurile temporare ale Bisericii pe care le considerau ca fiind feudă a lor, le-au dat la schimb, le-au acordat laicilor și au cheltuit pentru un nivel de trai ridicat și pentru făcut războaie. Biserica a replicat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fie protejat asiduu de către Biserică împotriva despotismului și cruzimii Păstorilor lui. O consecință au fost frecventele disensiuni dintre Capituli și Episcopi, care mai dăinuie și astăzi; o altă consecință a fost inamovibilitatea parohilor care a luat mare parte din puterea prelaților de a remedia prompt scandalurile și nenorocirile de ordin spiritual din rîndul populației. 150. Dar divinul întemeietor al Bisericii nu voia să piară principiul comuniunii bunurilor ecleziastice nu numai în ce privește posesiunea, ci și modul de administrare și de uzufructare; de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să le dea pentru a se putea apăra, pentru a evita un rău mai mare. 159. Și pentru că feudalismul, după cum am văzut, a schimbat natura bunurilor ecleziastice care au fost frecvent înstrăinate și concesionate laicilor de către principi și de înșiși Prelații feudatari, Biserica a trebuit să se opună abuzului prin legi; așadar, legislația a început să capete o tendință cu totul opusă principiului antic, deci din acel moment legislația a fost menită să "înlesnească Bisericii achiziționarea și păstrarea bunurilor temporare și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
depindea învestitura se grupau într-un jurămînt prin care regele forța Episcopul să promită orice voia să obțină de la acesta din urmă. Eadmer (Lib. 2 Histor. Novorum) ne povestește că Wilhelm al II-lea al Angliei i-a pus pe prelații săi să jure, printre alte lucruri de genul acesta, că nu vor apela la Papă, nici nu se vor duce la Roma fără să aibă permisiunea regală. Dar toți creștinii pot apela la Episcopul suprem prin drept divin; o astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Paris? 174 Toți aceia care cred că nimic nu se petrece în treburile lumești în afară de înțeleapta conducere a provinciei vor fi izbiți de coincidența extraordinară dintre moartea tînărului Luis al III-lea și avertismentul pe care l-a primit din partea prelatului din Reims în privința episcopatului de Beauvais. Acesta, în scrisoarea de răspuns adresată Regelui, atunci cînd insista să fie ales Odoacru, sfidînd astfel canoanele, a răspuns printre alte lucruri: Dacă nu veți îndrepta răul pe care l-ați făcut, atunci Domnul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
predecesorii săi, regele i-a răspuns cu îndrăzneală: se velle omnes baculos pastorales Angliae in manu sua tenere. Spune aici istoricul care povestește acest fapt (Gervasius Dorobernensis, în Imaginationibus de discordiis inter monacos Dorobernensies et Baldeuinum Archiepisc., p. 137) că prelatul, auzind un astfel de răspuns rămase uimit și tăcu din prudență, pentru ca regele să nu comită rele și mai mari împotriva Bisericii. Nu mai puțin de atît, se poate demonstra cum ajunsese Biserica în acel timp, prin faptul că Wilhelm
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă; de aceea aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor feudele. 223 Ep. XXII. 224 Alții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cît s-a ostenit pentru libertatea Bisericii; iar ca o consecință a mișcării impuse de Grigore, au apărut în Biserică sfinți precum Petru Damian, Anselm din Canterbury, Anselm din Lucca, Yves din Chartres și, mai tîrziu, Bernard și alți mari Prelați. 232 Iată cîteva canoane ale Conciliilor ținute după ce Grigore a înălțat stindardul reformei și al libertății, încă înainte de încheierea secolului al XI-lea. Conciliul din Clermont din anul 1095 a întocmit două Canoane, 15. Nullus ecclesiasticum aliquem honorem a manu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
încredința cuiva o Biserică sau bunuri bisericești, prin intermediul laicilor. Haec est enim, spune, simoniacae pravitatis radix, dum ad percipiedos honores Ecclesiae, saecularibus personis insipienter homines placere desiderant. Acesta este un fapt care a fost observat de toată lumea: cei mai sfinți Prelați ai Bisericii nu au încetat să-l deplîngă. 257 Cine dorește să vadă în acest fapt certitudinea acestei conjuncturi poate să-și reamintească ce s-a întîmplat cu un alt Henric, adică marele rege al Franței. Papa nu cerea altceva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Considerate ergo, fratres); iar lor nu își rezervau decît confirmarea și ordonarea. Era un mod de a folosi cît mai puțin posibil deplinătatea puterii pe care o primiseră de la Cristos. Ce divină înțelepciune! Aceasta ar trebui să fie norma tuturor Prelaților. 319 1 Cor. XVI, 2-4. 320 Ibid. VI, 12. 321 In Ep. Ad Cor. Hom. XXI. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 1 ANTONIO ROSMINI Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici 332 331 Principii pentru desăvîrșirea creștinească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Zâmbeam. Îmbătrânind, gândeam, unii oameni se agață de lucruri, dar alții se desprind. Myriel, pesemne, făcea parte din această a doua categorie. Dar era posibilă și interpretarea pozitivă, asta era frumos, alte fapte ale lui îndreptățeau tocmai această capacitate a prelatului de a fi inspirat, dotat cu o intuiție adâncă a abisurilor umane. El trăia în lumină, pe care o și răspândea. Credința era ceva secundar. Mama, văzîndu-mă zâmbind, se învîrtea pe lângă mine și, prins de un elan, dar râzând, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
memoriei discursive interne a unui discurs în cadrul unui alt tip de discurs. De exemplu, educația și tradițiile religioase ale unor categorii de români ar putea fi folosite de către un partid politic, pentru obținerea de capital politic (prin afișarea cu înalți prelați, prin donații la instituțiile religioase, prin fapte de caritate sau prin discurs cvasi-religios). Tehnica transferului memoriei discursive este una posibilă teoretic, dar greu de exemplificat, fapt pentru care doar o amintim, neputând să o analizăm în lipsa unui instrumentar sociologic complex
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
unirea cu Papa; în schimb li se făgăduia egalitate în drepturi și privilegii cu celelalte națiuni. Era un târg rușinos de conștiințe, pe care voia să-l facă împăratul" (Constantinescu, 1928, p. 234). Un târg rușinos de conștiințe, pe care prelații ardeleni l-au acceptat. Doar că " Unirea a fost primită numai de mitropolit și o parte din preoți; poporul mai ales, nu voia să audă de "legea nouă"" (p. 235). Găsim în acest citat ingredientele elementare ale tezei "trădarea cărturarilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Găsim în acest citat ingredientele elementare ale tezei "trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este perfect rezonantă cu teza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prevestită de manualele de istorie. În Istoria României. Manual unic pentru clasa a VII-a elementară (1948) publicat în același an cu măsurile anti-unitate, Unirea cu Roma săvârșită la 1700 este denunțată ca un act de pe urma căruia au profitat doar prelații care au încheiat tranzacția religioasă. "Unirea și privilegiile acordate conducerii bisericii urmăreau atragerea ei ca sprijin în menținerea mai departe a țărănimii în stare de iobăgie" (p. 108). Nimic despre rolul Bisericii Unite în emanciparea națiunii țărănești a românilor din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în fața cestiunilor sociale, păgînizarea instituțiilor, legilor și a organizației muncii, camăta și desfrâul moravurilor, lipsa unui învățămînt ecleziastic într-o țară unde atâtea episcopii și atîtă preoțime există de sute de ani, iată cestiuni cari ar trebui să preocupe pe prelați; nu însă dacă cedarea Basarabiei și răscumpărarea drumurilor de fier e sau nu e legată cu viitorul României. Dar în sfârșit, cu toată insistența î [nalt] P[rea] S[finției ] S[ale], d. I. Brătianu persistă în hotărârea sa și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
terminologică, cea occidentală a cunoscut efervescent provocările modernității, de la "școala" lui Karl Barth și până în zilele noastre. Se știe că se fac uriașe presiuni asupra papalității pentru "postmodernizare", în spiritul ideologiei "corecturilor", pentru recunoașterea homosexualității, pentru preoția femeilor și căsătoria prelaților, pentru "francmasonizarea" Bisericii etc. Presa italiană postmodernistă a declanșat o violentă campanie împotriva principalului candidat la scaunul pontifical rămas liber, cardinalul Joseph Ratzinger, devenit, totuși, Papa Benedict al XVI-lea, ca dovadă că Biserica știe să se apere și că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fabulă de I. A. Krâlov ș.a. Lui Giovanni Papini i se publică în traducere un studiu despre arta dezumanizantă, privitor la prăpastia dintre ultimele mode ale artei și sentimentele profunde ale omului. Articole de orientare religioasă vin din partea câtorva înalți prelați: Nicolae Bălan, Policarp Morușca, Nicolae Colan, Teodor Scoradeț, precum și de la mirenii Romul Grecu, Ștefan Cioroianu, A. Nanu, Victor Lazăr, Horia Teculescu. În V.i. Emil Cioran scrie despre naționalismul de coloratură mesianică al lui Nichifor Crainic și despre sensibilitatea mistică
VIAŢA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
doctrinei bizantine) voievodul țării. Prinde, încet-încet, chip un alt Nifon, pe care cititorul nu-l putea compune din paginile parcurse și pe care nici Radu cel Mare nu-l bănuise, probabil, atunci când se gândise să apeleze la serviciile fostului înalt prelat (dacă nu cumva țara stăpânită de fiul lui Vlad Vodă Călugărul reprezentase un loc de refugiu). Un Nifon energic, extrem de eficient, rigorist, deloc temător - în intransigența lui isihastă - să-l „învețe”, într-o veritabilă predică, pe voievod („Să cade să
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]