2,230 matches
-
a provoca daune misterului acelui semn. Exemplele sunt mai multe, dar voi da aici numai unul. În evocarea Maramureșului, iată ce crede scriitoarea, dincolo de tiparele de basm cunoscute: ”...vara maramureșeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpițele de pe dealuri în armonia lor cu munții, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ și lumea celestă”. Cartea fiind, în bună parte, descrisă de domnul Ștefan Dumitrescu în Prefață și, într-
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
ei, inca întinse, cateva generații de paianjeni au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, cu griful prelins de bemolii prea tânărului Casagemas - de sine însuși ucis sub penelul albastru al lui Picasso, așteaptă. Ah, nu mai sta că o amfora greacă, nu mă mai implora să te îmbrățișez, că împreună să mai facem odată să sune ecourile
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratament și să nu-mi zâmbească doamnele-asistente - nu le las nimica scris în testament. Vreau să zac în paturi, trist și resemnat, ud de transpirații, biet neputincios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe:spuneți că-năuntru îngeri se preling.Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente,nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratamentși să nu-mi zâmbească doamnele-asistente -nu le las nimica scris în testament.Vreau să zac în paturi, trist și resemnat,ud de transpirații, biet neputincios,să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
porcușorul nu fu destul de rapid. Melodia încetă înainte ca el să ajungă la interpret, lăsându-l debusolat în miezul umed și rece al pădurii. - Eiiiii, dar ce avem noi aiiiiiiciiiiii? Marinică întoarse repede capul, descoperind că vocea mieroasă ce se prelingea printre frunze aparținea unui șarpe care atârna de pe creanga unui copac până aproape de pământ. - Bună ziua, domnule șarpe. - Bună! Dar ce politicos ești! - Nu vă supărați, eu căutam cântărețul care se auzea mai devreme. Poate mă puteți ajuta! - Dar sssigur, sssigur
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
lumină, Ce îți aduce mintea la limită... nebună Vrăjit de fericire cu dorul de păcate Îmi așezi pe creștet, de raze... o cunună. Mă faci a ta mireasă până departe-n moarte. Raze de-aurore prin trup mi s-au prelins Mugurii iubirii mă-mpodobesc pe seară Pe-a sufletului creangă în roșu s-au aprins... © D. Theiss Referință Bibliografica: Îmi cresc din suflet ramuri / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014. Drepturi de
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
în gând și-n suflet, Atunci când scriu, o mare colorată de cuvinte. Și-mi poți aduce-n ploaie cerul, dorul Și îmi poți da tot ceea ce-mi lipsește-n dar, Atunci când eu pe tine te-ntâlnesc iubite Și ne prelingem mut peste al infinitului hotar. Lăsa-voi pana timpului de noi să scrie Făr' de cuvinte ruginite și false înțelesuri, Iar eu, ca jertfă dragostei ce-ți port, iubite, Mă voi topi-n cerneală și te voi scrie-n versuri
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
care dispune autoarea sunt bogate: „Râul visează a lila - e tot în adormire/ Și casa mică din zăvoi e-ncremenită-n fire,/ Trimite printre ghețuri mov, mimându-și o regie/ Apusul vag, înzăpezit, la ora de magie.// Lumini de-opal în ivoriu, prelinse pe sub râu,/ Culori de liliac adună, căzând în al său brâu/ Ascund sticlirea iernii-n ger, se-adună iar în cer,/ Se-agață-n pomii-ncremeniții, ducându-i în mister.”// (Poemul ”Apusul violet”, din volumul „Spiralele adolescenței”) Ceea ce surprinde plăcut la Elisabeta Iosif
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UN ULTIM ZBOR Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Un ultim zbor. Aripile-s întinse și-albastrul cer în ochi mi s-a prelins. Cine a râs de flăcările-mi stinse și-a jubilat crezându-mă învins? N-am fost așa de tânăr vreodată și-atât de mult cândva n-am cutezat, ca-n clipa asta binecuvântată când cred imens și sper cu-adevărat
UN ULTIM ZBOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368548_a_369877]
-
și proferând blesteme: -Ticălos nenorocit! Îți permiți să mă iei peste picior, după ce ți-ai satisfăcut poftele? Unde ai dus-o ticălosule, că nu putea să plece singură dacă era inconștientă! Carlo încerca să se ridice de jos, cu sângele prelingându-i-se din gură și neînțelegând bine ce i se întâmpla: -Ești nebun și tâmpit! Ce tot spui? Fata a rămas exact acolo unde am găsit-o. Nu putea să plece că era leșinată. Abia de scotea câte un vaiet
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab decât el și s-apuce pribegia prin lume, ca așa-și va prăpădi pe vecie frica! Se prelinse în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-aici, nimeni și nimic nefiind supărat de micul fur. Doar un behăit
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
-nfruptă Și când de flori se scutură toți prunii. O lacrimă de dor în palma rece, Un gând ucis și ars cu bună știre, Când frunzele foșnesc prin cimitire Și-și sună pașii moartea care trece. O lacrimă de dor prelinsă-n pleoape, Un cântec înecat în plâns și jale, Când soarele se-ntunecă pe cale Și luna se aruncă-nvinsă-n ape. O lacrimă de dor pe buza arsă, O mână-ntinsă-n gestu-i împietrită Și-n ochii cu privirea rătăcită Numai durere
O LACRIMA DE DOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367994_a_369323]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AMOR SIBERIAN Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin Siberii înghețate Vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate Înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare Ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă Pogorâtă dintre ghețuri, Un bărbat cu barba deasă Se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, Plânge lăcrimând amarnic, El bufonul, el învinsul - Cu destin fatal slugarnic. Părăsit de lumea toată Și uitat de-a lui iubită
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
Pe femeia ce-o iubește, Ea s-a dovedit o hoață Ce fură inimi nebunește. Nu se-ndură să o uite Pe siberiana rece, Ce-a făcut la rele multe - Ignorând un timp ce trece. Gânduri negre de ocară Se preling prin mintea-i beată, Aducând o grea povară Peste-un suflet fără pată. Traiul rosturi nu mai are Pentru omul stors de vlagă; Moarte-ar fi o ușurare După viața-i ca o plagă. ............ O poveste tristă-n sine Ce-
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
nu mai are Pentru omul stors de vlagă; Moarte-ar fi o ușurare După viața-i ca o plagă. ............ O poveste tristă-n sine Ce-aduce suferință mare, Ea în schimb mereu revine Bătucind destine amare. Otrava dragostei pierdute Se prelinge-n inimi multe; Cine stă plângând s-asculte Pe cei cu sufletele slute ? Referință Bibliografică: AMOR SIBERIAN / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niagara (poem în proză) Niagara sau magia în ceață Niagara metafora-lacrimă Prelinsă-n trăznet străveziu De volburi picate Pe obrajii lui Dumnezeu Spre a vesti lumii Propria-I creație Măreția Faptei Sale Niagara, magnific curcubeu De stele-stropi răsturnat Unde se îmbăiază Zeii anticei Elade Treziți de miracolul tehnologic Al noii Elade A
NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367306_a_368635]
-
necuvintelor flori, necuvintelor păsări, necuvintelor necuvinte! . . . Numărul 13, triumfator, isi poartă clopotul, el strigă din cele patru zări - Poetul!... Se bucură Pământul de sămânță să cea roditoare, cea cuvântătoare, cea înaripata și străvezie! Bărbații se străduie, se străduie să se prelingă șovăitori și tăcuți în măruntaiele Pământului, ei smulg sămânță cea cu aripi - e Îngerul poetului - stă de pază la casele noastre... casa mea are numărul 13 și zilnic, chiar zilnic, Îngerul îi aduce fulgerele fulgerătoare ale celor patru zări! 33
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins De sânge cald de înger Pe albul florii roșu nins De stropul ca de sânger. Și-n fibrele-i când i-a pătruns I-a dat puteri să-nvie Cu viață și iubire uns Și-n veac de veac să
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
publicat în Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012. pentru altarul Maei, pentru îngeri... Bobul de neghina albastru, printre zambile și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vină alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsa tandru pe firul de gand, și îți voi întinde o crenguța de măr, aburind hotărârea... Mii de scântei vor fi
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
peste ochi, verdele mărului... Citește mai mult duci amfore cu ghiocei,pentru altarul Maei,pentru îngeri...Bobul de neghina albastru,printre zambile și toporași,ține sub aripi mâinile noastreunite-n vină alergării celeste...Dezmierdând vorbele mamei,las printre degete să se prelingă,atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași...Iubite,doar o privire să-mi trimiți,încet,pe raza prelinsa tandru pe firul de gand,și îți voi întinde o crenguța de măr,aburind hotărârea...Mii de scântei vor fi
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
câta speranța curge, dar simt că sunt eternul ce nu, în van, l-alinți - în nervii-mi argintii oricare clipă greu trudește și așteptarea, dorul, patimă profund vibrează - și-i cert: din visu- mi metafizic lacrima acidă în crater se prelinge, ori iedera se-ntinde pe o rază - Referință Bibliografica: ELOGIU VISULUI METAFIZIC / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELOGIU VISULUI METAFIZIC de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366892_a_368221]
-
din relatare, ritmul alert al povestirii îi tăiase la un moment dat respirația. Trăia cele spuse, cu obrazul ușor îmbujorat, de parcă toate întâmplările evocate s-ar fi derulat înaintea lui. De sub șepcuța din paie de orez prinsese să i se prelingă pe obrazul stâng un firicel de transpirație. Plaja începuse să se cam golească de lume. Prin peretele popicăriei din spatele nostru se auzeau voci, ființa acolo un mic centru de închiriat obiecte de plajă, șezlonguri, umbrele și altele de felul acesta
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat, mânzul suge lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]