1,349 matches
-
în data de 12 martie 1847 mitropolitul îi mulțumește public. 30 martie 1848 - sașii cer recunoașterea valahilor ca cetățeni egali îndreptățiți și peste trei zile românii primesc din partea Adunării Naționale a Sașilor acest drept. Cetățenii primesc drepturi, Biserica pământuri și preoții salariu de la stat. În 3-15 mai se ține la Blaj o Adunare Națională unde participă cei mai pricepuți și mai deștepți participanți (notarul Ioan Bran, Panaiot Mincu, Andrei Popovici, Simion Dulceață). Dintre cei 10 secretari ai adunării 2 dintre ei
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
episcopiei e pus Popazu. În 6 iulie 1865 a fost recunoscut de împărat ca mitropolit și e hirotonit de Andrei Șaguna în 15 august la Biserica din Rășinari. În 15-25 aprilie 1887 cu ocazia împlinirii de 50 de ani de preoție au avut loc în Brașov mai multe evenimente prin care a fost cinstit Ioan Popazu și a primit cadou un album cu 400 de semnături de la brașoveni. Viața lui Ioan Poapzu se împarte în 3 părți: 1837-1865 închinată Brașovului și
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
sosirii sale în Republica Moldova, numărul credinioșilor romano-catolici era foarte mic. ""Una dintre marile mele decepții la începuturile activității mele în Basarabia a fost numărul extrem de redus de credincioși care frecventau Biserica. (...) Am venit in Republica Moldova după exact un an de preoție, la Roman, în județul Neamț. Aveam 29 de ani, iar ceea ce am găsit aici nu a corespuns exact speranțelor mele. Plecam din zona Bacău-Roman, o zonă catolică religioasă profund, unde bisericile erau pline și in timpul zilei, și peste săptămănă
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
împărtășite și de alte confesiuni neoprotestante. Printre documentele doctrinare baptiste semnificative se numără Mărturisirea de credință baptistă de la Londra (1689) și Mărturisirea de credință a Cultului Baptist din România. Printre credințele distinctive baptiste se numără: autoritatea Bibliei, autonomia bisericilor locale, preoția tuturor credincioșilor, recunoașterea a două simboluri ale credinței (Botezul și Cina Domnului), libertatea individuală a sufletului, separarea Bisericii de Stat și recunoașterea a trei funcții în biserică (cea de pastor și prezbiter și cea de diacon). Autoritatea Scripturii sau "Sola
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
al afro-americanilor. Există sute de convenții baptiste, dar multe biserici baptiste independente nu sunt parte a nici uneia, pe motiv că asemenea asociații ar fi nescripturale. În plus, există uneori grave dispute în cadrul convențiilor, deseori divizate între fundamentaliști și moderați. Doctrina preoției tuturor credincioșilor afirmă că fiecare creștin are acces direct la Dumnezeu și la adevărurile conținute în Biblie, fără ajutorul unei aristocrații sau ierarhii de preoți. Doctrina se bazează pe pasajul din 1 Petru 2:9 și a fost popularizată de
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Wycliff. Baptiștii sunt încurajați să discute probleme textuale și de alte feluri cu pastorul lor și cu alți creștini acolo unde este necesar. La modul absolut, creștinul individual este responsabil pentru înțelegerea Bibliei și aplicarea ei practică. Învățătura baptiștilor despre preoția tuturor credincioșilor e una din coloanele ce susține credința lor în libertate religioasă. În general, cele mai multe biserici baptiste recunosc doar două simboluri care trebuie să fie practicate în mod obișnuit: botezul și cina Domnului. Unii baptiști primitivi și baptiști arminieni
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
separat din zilele Bisericii Primare (fără a fi fost parte a Biserici Catolice, nu aveau de ce "protesta"). Alți baptiști acceptă eticheta "protestant" ca un concept demografic ce descrie bisericile cu teologii similare, ce includ "sola scriptura", "sola fide",sola gratia, preoția tuturor credincioșilor și alte poziții pe care Luther, Calvin și alți reformatori le-au susținut în opoziție cu Biserica Romano-Catolică în secolul XVI. Eticheta "denominație" e respinsă de unii din cauza sistemului de guvernământ local autonom utilizat de bisericile baptiste. Fiind
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Regatul Prusiei, pe 1 iunie 1769. Tatăl său a fost Franz Xaver Elsner, iar mama lui făcea parte din faimoasa familie Matzke din Glatz, care avea puternice legături cu limba și cultura cehă în Boemia. a fost inițial educat pentru preoție la mănăstirea dominicană din Breslau, Școala Sf. Matei, și la Colegiul iezuit local, însă a ales domeniul muzical. Între 1832-1837, el va compune 19 piese religioase pentru Catedrala din Breslau. După ce și-a completat studiile în Breslau și a fost
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
a poruncit ca toate bisericile armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. ""Cântul de Jălire"" al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat toate bisericile și mănăstirile armenilor din Suceava au fost dărâmate cu tunurile și arse și distruse până la temelie. La scurtă vreme
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Timișoara și cântărește 621 kg. Are inscripția: "„Spre gloria lui Dumnezeu, stimă a primului Mucenic Sfântul Ștefan, și în pioasa amintire a lui István Mélik, au făcut acest clopot, cu pietate, ginerele Matildei Lázár, István, și fiii Andor, Jenő, în timpul preoției lui Dénes Kiss”". Clopotul mijlociu cântărește 287,5 kg și a fost turnat în anul 1924, în atelierul lui Frigyes (Friedrich) Hönig din Arad, cu inscripția "„Din stimă pentru Neprihănita Zămislire a B.Sz.M. și sacrificiul credincioșilor remeteni din
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Dénes Kiss”". Clopotul mijlociu cântărește 287,5 kg și a fost turnat în anul 1924, în atelierul lui Frigyes (Friedrich) Hönig din Arad, cu inscripția "„Din stimă pentru Neprihănita Zămislire a B.Sz.M. și sacrificiul credincioșilor remeteni din timpul preoției Dr. János Hollanda. Îi chem pe cei vii. Îi plâng pe cei morți, și risipesc norii”". Clopotul cel mic, al morților, cântărește 91 kg și a fost confecționat în 1922 la Arad, tot în atelierul lui Hönig. Inscripția este: "„În
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxie și catolicism, însă, acestea se face prin mijlocirea ierarhiei harice.á Lângă Crezul Niceo-Constantinopolitan, Crezul Apostolic și Confesiunea a doua Helvetică (1566
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
formele religiei îl lasă rece, în cutele adânci ale sufletului trăesc vii în el resorturile morale care dau preț vieții sociale. Puțini oameni am întâlnit, cari să deteste, în așa măsură, minciuna, sub orice formă. Tatăl a făcut pasul dela preoție la învățământ. Primele studii le-a făcut Corodeanu într-o atmosferă prielnică, fără acea caznă care pregătește terenul pentru ariviști și ambițioși: A fost fruntaș totdeauna, premiant niciodată. O temelie sigură a cursului inferior de liceu i-a dat putința
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
spre est. Când s-a dărâmat malul, a căzut numai partea bisericii cu altarul și clopotnița, iar cealaltă parte a rămas"”. Din această cauză biserica nu a mai putut fi folosită și de aceia, cărțile sfinte, odăjdiile și icoanele împreună cu preoții vor fi transferate la biserica „Sfântul Spiridon” aflată în apropiere. Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Brăila a fost ctitorită, de Mihai Viteazul la 1595, în urma eliberării temporare a orașului de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
au folosit un obiect cruciform în închinarea adusă acestora.“ — The Cross in Ritual, Architecture, and Art, de G. S. Tyack (Londra, 1900), p. 1. «Crux Ansata» [crucea cu ansă sau cu mâner în partea superioară] ... era purtată în mână de preoții și regii-pontifi egipteni ca simbol al autorității lor de preoți ai zeului Soare, fiind denumită « Semnul vieții».“ — The Worship of the Dead, de J. Garnier, (Londra, 1904), p. 226. „Diferite reprezentări de cruci se găsesc pretutindeni pe monumentele și mormintele
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
așezat în biserica nouă. Una din aceste inscripții este următoarea: „Acest tavan a fost construit din donația eclejiei din Dumbrava prin Koloszvári Asztalos Lőrinc în anul 1757.” După altă inscripție, o parte din biserică, împreună cu tavanul, a fost construită în timpul preoției lui Gőrgényi Andras în anul 1771. Deci, cu acea ocazie biserica a fost lărgită. Biserica anterioară fiind foarte veche, de multe ori renovată și modificată, iar reparațiile dovedindu-se zadarnice, în anul 1831, pe timpul preotului Bálasz András, credincioșii construiesc biserica
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
de către preot, mirul trebuie să fie sfințit de către o adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului laic, harul "Preoției Împărătești" despre care vorbește Sfântul Petru. În Biserica latină, oficiantul de drept al mirului este numai episcopul. Un simplu preot poate fi oficiant extraordinar al mirului, dacă i se acordă această facultate de către episcop. Dacă un simplu preot oficiază botezul
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
pretenția la tron, jurându-i credință noului rege și revine la meseria de preot. Tot atunci, descâlcește ițele morții suspecte a tatălui și fratelui său, aflând că ea nu se datorează lui Gorm-gil-Grom, ci celei care-l inițiase în tainele preoției, Mama Gundring. George R. R. Martin spune că românul este „o poveste despre trădare și răzbunare care m-a prins de la prima pagină și nu mi-a mai dat drumul”. "Fantasy Book Review" consideră că „nu este doar o poveste
Jumătate de rege () [Corola-website/Science/335479_a_336808]
-
avantajată și de peisajul mirific creat de pădurea din jur. În prezent, în Mănăstire viețuiesc 70 de maici. La data de 13/26 noiembrie 1981, de sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, după o perioadă de douăzeci și patru de ani de preoție și ca o recunoaștere a unor merite deosebite, arhimandritul Demosten Ioniță este hirotonit în Biserica Mănăstirii Slătioara ca episcop-vicar al Bisericii ortodoxe de Stil Vechi din România de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase, secondat de P.S. Episcopi Silvestru Onofrei și Cozma
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
În tradiția Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
În tradiția Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai bărbaților. În Bisericile protestante care confera orduri
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
În tradiția Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai bărbaților. În Bisericile protestante care confera orduri, precum Biserica Anglicană, acestea pot
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai bărbaților. În Bisericile protestante care confera orduri, precum Biserica Anglicană, acestea pot fi primite, în teorie, și de către femei, dar cazurile nu sunt
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
În Biserica Anglicană se mai folosește sintagma "caracter episcopal" pentru a exprima singularitatea consacrării episcopale. pot fi conferite numai de către episcopi, după reguli bine stabilite. Bisericile răsăritene mai au și două "ordinele minore", și anume: lector și subdiacon. Candidații la preoție primesc tonsura înainte de a fi hirotoniți, prin impunerea mâinilor, primind astfel aceste două orduri. Există o distincție între impunerea mâinilor pentru ordinele minore (hirotesie) și impunerea mâinilor pentru ordinele majore (hirotonire). Cei care au primit ordinele minore nu sunt considerați
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
nu sunt considerați clerici în aceeași măsură în care sunt considerați cei care au primit ordinele majore. În trecut, Biserica Catolică de rit latin avea patru ordine minore și ordinul subdiaconal ca ordin major, care le erau conferite candidaților la preoție "pro forma", înainte de a ajunge diaconi. ordinele minore și subdiaconatul nu erau considerate sacramente, și ca urmare a Conciliului Vatican II, au fost suprimate în timpul pontificatului Papei Paul al VI-lea. Titlurile de Cardinal, Patriarh, Primat, Mitropolit, Arhiepiscop Major, Arhiepiscop
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]