1,175 matches
-
că asta o lua de la sarcini mult mai importante în situația aceea de urgență și, cu toate acestea, nu putea să renunțe, fiindcă, laolaltă cu iritarea, simțea strecurându-i-se în suflet un sentiment de vină, însoțit și de o presimțire rea. în fața ei, luminate în trecere de felinar, coroanele copacilor și frunzișul des al tufișurilor ieșeau ca niște mici străfulgerări din întuneric pentru a fi apoi iarăși repede înghițite de el. în spatele său, simțea cum, din clipă în clipă, pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
emoții, groază și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mea, ești primul client căruia i’am oferit un asemenea preț. Ești norocos, domnule. Nu mai sta pe gânduri, hai, bate palma...” O fracțiune de secundă, Tony Pavone fu tentat să plece, să-și vadă de treburile lui având vaga presimțire ce nu-l Înșelase niciodată, la mijlocul acestei afaceri de schimb valutar, i se pregătea o - cacealma dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze tranzacția. Îl mai iscodi totuși. „ Nu-mi stă În caracter să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să lucreze fără odihnă cu ambele mâini. Pentru a-i răsplăti osteneala, Tony Pavone Îl rugă să le țină companie, lucru acceptat cu plăcere de simpaticul ospătar. În acest interval de timp,Tony Pavone povesti din nou lui Gică Popesu presimțirea care nu-l Înșelase niciodată: dacă va continua să muncească În condițiile existente și la această Cooperativă,va ajunge dacă nu la Înhisoare ce-l puțin la balamuc. „De aceea domnule Gică Popesu,beau să mă amețesc cu ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alte patru sticle refuzând orice plată. Cum Însă cei doi parteneri nu se Îndurau să plece, cu o deosebită delicatețe Îi luă de brațe conducându-i către ieșire, Întorcându-se la treburile ei. Gică Popescu dispăruse.Parcă avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru două ore promise de milițianul respectiv, iar cine are nevoie de el să-l aștepte, se va Întoarce cât mai repede posibil. Apoi se Îndreptă agale către locul unde era așteptat Însă, cam la jumătatea drumului Încetini mersul. O presimțire neagră Îl avertiza: nu-i lucru curat...! În mod sigur, la miliție va Întâmpina o mare primejdie! O fracțiune de secundă șovăi. Curtea interioară avea două ieșiri...! Doar câțiva pași, putându-se pierde În mulțimea pieții. În cele din urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebue să opținem cât mai Înalte funcții În pușcărie, pentru a ne asigura o existență privelegiată, pentru a nu putea fi la discreția bunului plac a te miri ce netrebnic...!”, avea inima Îndurerată, gândurile răvășite umbrite de cele mai negre presimțiri...! Spre deosebire de alte ierni ale timpului trecut, iarna anului 1981 se dovedi incredibil de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții care trimese muncitorii În vacanță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă. „Aveți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
precauție fără a-și mai consulta În prealabil prietenul. Aruncă În W.C. toate cele 50 Kilograme de zahăr procurat pe sub mână și cu bani grei, la fel procedând și cu undelemnul păstrând desigur pentru gospodărie câte două kilograme din fiecare. Presimțirea sumbră a Atenei avea să fie dovedită a doua zi În jurul orei zece dimineața, În momentul când, se pomeni la ușa apartamentului cu cinci milițieni echipați civil - unii dintre ei, vechi cunoștințe dela percheziția anterioară care intrară Înăuntru fără a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să nu mai piardă timpul Întorcându-se Înapoi. Dar se răsgândi, În favoarea fetei pentru a-i oferi câteva minute În plus de satisfacție sufletească. Mai făcu câțiva pași În direcția intrării În subteran și totuși se opri, fulgerat de o presimțire ce-i Întunecă rațiunea, privind În direcția Atenei, hotărât să-i facă semn să-l urmeze Însă cum fata nu-și deslipise ochii din vitrina auriferă, Înălță din umeri coborând scările intrării către stația metroului...! Nu cunoscând topografia locului, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor aurifere, nu intui dorința. Zâmbi protector și, fluturând banknota de zece dollary În mâna stângă, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la viața a celor ce produc pulsul orașului...! Se apropie timid de cerul acela ce-i provoca fiori de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat. Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la urmă n-a mai avut Încotro și a trebuit să se ascundă. Dar dacă tocmai clienta mea - soția LUI - profita de toate acestea pentru a-i acoperi retragerea... eu nu mai aveam ce căuta În toată afacerea asta. Aveam presimțirea că dacă n-am să Întreprind nimic acum, o să-mi pară rău pe urmă... Orice s-ar Întîmpla, n-am să renunț. Mai am o speranță, chiar dacă e vagă. Înțepenisem de frig din cauza vijeliei și arătam ca un pește congelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
valoare. Am privit-o foarte atent, Încercînd să remarc orice schimbare cît de mică În expresia feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul soțului, poate-mi fac și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fericit. Amintirea celui mort e bătută În cuie tocmai pentru ca omul viu să poată trăi liniștit. Oare atitudinea aceasta de indiferență Însemna același lucru și față de cel decedat sau, dimpotrivă, dragoste exagerată pentru el... dincolo de viață și de moarte? O presimțire sinistră puse stăpînire pe mine. Trepte groase din lemn.... Mi-am scos pantofii și mi-am pus papucii ce se aflau lîngă lespedea de lemn de jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Pavel, supărată, pe „uitarea și nepăsarea” soțului, intră râzând, să le ia singură, fapt de care soțul nu se sinchisi, ca și cum ar fi fost firesc, și continuând o frântură din conversația începută, vorbi: - Domnule judecător, nu știu... dar am niște presimțiri (...) - Ce presimțiri, domnule Pavel? Mă uitam la el, mă miram că-l bântuiau îngrijorări politice ca probleme personale, acum la pensie, când ar fi trebuit să stea cum a stat toată viața, să-și vadă de liniștea lui, alături de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe „uitarea și nepăsarea” soțului, intră râzând, să le ia singură, fapt de care soțul nu se sinchisi, ca și cum ar fi fost firesc, și continuând o frântură din conversația începută, vorbi: - Domnule judecător, nu știu... dar am niște presimțiri (...) - Ce presimțiri, domnule Pavel? Mă uitam la el, mă miram că-l bântuiau îngrijorări politice ca probleme personale, acum la pensie, când ar fi trebuit să stea cum a stat toată viața, să-și vadă de liniștea lui, alături de cea a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de dulcile-i sindrofii săptămânale. Se poate ca el să fi fost o fire ciudată, sau poate toată viața a avut asemenea preocupări, dar din prudență perpetuă de funcționar cu mânecuțe, chiar șef de serviciu fiind, nu le mărturisea. - Ce presimțiri? repetă. Uitați-vă la presa de stânga, a devenit tot mai violentă. Zvonurile care sunt mai importante decât presa... Râsei. Nu, nu râdeți, reluă el, așa cum vă spun, se vorbește tot mai mult de instaurarea dictaturii. - Eu nu cred. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alături, în compartimentul încins de căldură, fără să ne cunoaștem. Nu știam nimic unul despre celălalt, eu aveam numai curiozitatea de a-i vedea chipul, de a mă uita în ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai târziu, ciudate întâmplări ale vieții, în chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, întotdeauna necunoscute. Trufia în care se învăluise nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
România. S-a încheiat contractul, s-a deschis acreditivul și așteptam cu sufletul la gură sosirea mărfii. Atașatul comercial m-a anunțat de sosirea vaporului în portul Iquique și de faptul că importatorul ne invită la primirea festivă. Aveam o presimțire si am invocat necesitatea prezenței mele la Santiago și nu m-am dus. Bine am făcut! Geamurile sunt fragile și pentru o călătorie la așa o distanță trebuie ambalate cu grijă, cu foi de carton special între ele, rame de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
luat telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust alinarea vocii lui - dar, în loc să aud mesageria, s-a auzit un țârâit ciudat. Formasem greșit? Deja aveam o presimțire sumbră; mâinile îmi tremurau așa tare că de-abia nimeream tastele. Ținându-mi respirația, rugându-mă ca totul să fie bine, am așteptat să-i aud vocea, dar tot ce s-a auzit a fost același țârâit ciudat: mobilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ești bine? Bun! Capitolul 53tc "Capitolul 53" M-am pus pe așteptat. Într-un fel, părea că retrăiesc noaptea trecută, dar atunci fusesem plină de speranțe, în timp ce acum eram împovărată de presimțiri sumbre. Kevin a sunat și, încă o dată, nu am răspuns; pur și simplu nu puteam să înfrunt vestea. A spus că o să vină cu avionul de ora zece din Boston. O să-l văd mâine. Mâine aveam să aflu totul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i-ar dracu: erau niște bermude strâmte, în carouri), șosete negre, tenișii mei plesniți și copți... New York-ul, așa cum cred că am mai spus-o, reprezintă o breșă în rușinoasa mea existență socială de funcționar mărunt. Dar am avut o presimțire rea - intensă, adolescentină. M-am dus la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]