1,376 matches
-
de tot felul, ca să ne exprimăm în termenii lui Husserl 129 -, și așa cum credem că este justificat și onest să se întâmple. Ca atare, nu ne-am propus decât să analizăm critic conceptele și logica internă a viziunii sale, în cadrul "presupozițiilor asumate". Desigur, dincolo de o atare poziție principială, nu putem susține carențele de construcție, abaterile de la criteriile admise din capul locului de către autor. În această privință suntem întru totul de acord cu Husserl: Dacă însă critica dovedește că filozofia dezvoltată istoricește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor". Tot Riedel avansează ideea unui "model al comprehensiunii prin prezumție" ("un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge la principii, la uniformitățile abstracte, pentru a afirma și a realiza prin dinamismul istoricității corelațiile și valorile vieții. Sufletul trebuie să-i dea acestei totalități propria lui formă, să caute să exprime diversitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dualismului funciar al filozofiei, precum și despre precaritatea acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adică într-un context de viață."3 Acest demers inductiv nu trebuie însă absolutizat (vezi I, 3C). Am arătat că pentru Dilthey există "lucruri de la sine înțelese", de care nu putem face abstracție. Premergătoare acestui demers, ele funcționează ca niște presupoziții ce sunt înrădăcinate în conștiința noastră prin experiența de viață și constituie cadrul general în limitele căruia putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui general posibil"6. Încă din primul capitol ne-am referit de altminteri la presupozițiile pe baza cărora autorul admite existența unei situații unitare, dincolo de manifestările spiritului filozofic. Ca atare, chiar dacă Dilthey verifică valabilitatea unor asemenea supoziții abia prin cercetarea însăși (vezi I, nota 105), nu putem afirma că el refuză o "preînțelegere" a faptelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că el refuză o "preînțelegere" a faptelor (vezi I, 3C). Pe de altă parte, despre faptul că premisele cercetării își au originea în "substanța spiritului însuși" cum spune Spranger am vorbit deja în capitolul precedent (vezi III, 4). Prin urmare, presupozițiile nu rezultă numai din repetarea uniformă a unor constatări empirice (așa cum ne îndeamnă să credem filozofia pozitivistă, cu "media ei teoretică" despre care vorbea Blaga și cu formula savoir, c' est prévoir a lui Comte vezi I, 2C), ci, în măsura în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
între cele două abordări, putem anticipa discuția privitoare la dualismul funciar care caracterizează filozofia ca Weltanschauung. Totodată, prin aceasta evidențiem și natura filozofiei ca viziune despre lume în raport cu o cunoaștere obiectivă, de tip științific. O metafizică ce recurge deopotrivă la presupoziție și inducție își vădește o dublă aplecare metodologică: atât spre demersul speculativ, cât și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
I, 3F). În aceste condiții, categoriile apar sub forma unor "anticipații extrem de abstracte", "aproape imponderabile", care propulsează problematica filozofică (de la datele obiective spre soluție)8. Am apelat la această distincție nu numai pentru că ea vine în prelungirea discuției despre problema presupozițiilor, așa cum apare ea la Dilthey, ci și pentru că, pornind de aici, Blaga delimitează domeniul filozofiei de cel al științei în termeni care-l apropie încă o dată de Dilthey: "Aria unei probleme filozofice o constituie totdeauna, fie explicit, fie implicit, totul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
existente nu e lipsită de premise". Dar adaugă el "fiind știință, ea are un sens propriu și o sarcină proprie, ce pot acoperi ca o boltă diversitatea premiselor"12. 2. Filozofia și/sau știința Așa cum am arătat deja, considerațiile despre presupoziție și inducție au avut menirea de a sublinia o dată în plus deosebirile dintre o viziune transcendentală și una empiristă. Am recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceva pe care ea însăși nu-l poate gândi"52. Riedel consideră că Dilthey a depășit "dualismul cartezian" care separă planul existenței de cel al gândirii și crede că acest lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și avantajele utilizării lui de către Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 22. 50 Ibid., p. 34. 51 Ibid., p. 11. 52 S. Kierkegaard, Die Werke, 1925, p. 99. 53 M. Riedel, op. cit., pp. 39-40. Aici, distincția dintre științele naturii și cele ale spiritului pe baza raportului dintre obiectul cunoașterii și presupozițiile admise în cele două tipuri de științe este explicată în felul următor: În timp ce obiectul cunoașterii în științele naturii se raportează, prin procedurile inductiv-deductive, experiment și construcție de simboluri, la presupoziții asumate ipotetic ale unui complex al explicației cauzal-nomologice, obiectul cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cele ale spiritului pe baza raportului dintre obiectul cunoașterii și presupozițiile admise în cele două tipuri de științe este explicată în felul următor: În timp ce obiectul cunoașterii în științele naturii se raportează, prin procedurile inductiv-deductive, experiment și construcție de simboluri, la presupoziții asumate ipotetic ale unui complex al explicației cauzal-nomologice, obiectul cunoașterii în științele spiritului este dat acestora în prealabil, ca <<viața însăși>>, și devine accesibil în corelația teleologico-hermeneutică a trăirii, comprehensiunii și interpretării" (ibid.). 54 W. Dilthey, Einleitung..., p. 263. 55
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mentală se situează la interferența dintre geneza umană, istoria psihologică și individuală, formele concrete de existență 28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este istoria. În Istoria nebuniei..., Foucault pleacă de la presupoziția populară: Nebunul spune adevărul!, încercând să schițeze cum acest "adevăr" îi vizează pe cei din jurul nebunului: familia, infirmierii, psihiatrii. O altă presupoziție în tratarea nebuniei este aceea a localizării ei în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este istoria. În Istoria nebuniei..., Foucault pleacă de la presupoziția populară: Nebunul spune adevărul!, încercând să schițeze cum acest "adevăr" îi vizează pe cei din jurul nebunului: familia, infirmierii, psihiatrii. O altă presupoziție în tratarea nebuniei este aceea a localizării ei în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
libertariene, procedurale, ale dreptății intră, însă, în această categorie, distribuitorul exclusiv legitim fiind considerat, de această dată, nu statul, ci piața liberă 16. Cele mai multe dintre teoriile dreptății sociale actuale sunt teorii redistributive. Spre deosebire de ideologia comunistă, aceste teorii sunt construite pe presupoziția sau premisa că, cel puțin în anumite condiții, piața liberă este un mecanism legitim (chiar dacă inegalitar) de distribuție (o astfel de premisă este împărtășită în chip explicit, spre exemplu, de Ronald Dworkin). În același timp, însă, spre deosebire de libertarieni, adepții acestor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
lui Rawls este o teorie a dreptății care specifică termenii echitabili ai cooperării sociale între cetățeni liberi și egali care sunt membri ai societății cu o sănătate normală de-a lungul vieții. Această teorie pornește, cu alte cuvinte, de la o presupoziție ideală: aceea că toți cetățenii au capacități fizice și psihologice "normale". Este evident, în aceste condiții, de ce problema dreptății în distribuția serviciilor medicale nu apare în cadrul teoriei rawlsiene. Așa cum explică Norman Daniels, "nu există nicio teorie distributivă pentru serviciile de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
al dreptății cel puțin problematic și că întrebarea primordială a acestei lucrări își poate găsi un răspuns acceptabil numai undeva pe drumul de la egalitarianism spre suficientism și prioritarianism. În a doua secțiune a concluziilor prezint cele mai importante idei sau presupoziții care alcătuiesc corpul comun al teoriilor contemporane ale dreptății în sănătate: 1) ideea că dreptatea cere accesul universal la îngrijirea medicală și 2) ideea că, indiferent de cine are dreptate în privința cerințelor ideale ale dreptății, datorită mai ales constrângerilor legate
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
idealul egalității utilizării nu este dezirabil (chiar și dacă el ar fi unul fezabil) este tocmai acela că este incompatibil cu principiul libertății de decizie al indivizilor. Idealul egalității utilizării poate fi apărat, cu alte cuvinte, numai pe baza unor presupoziții și concepții paternaliste, dirijiste și deterministe despre natura umană. Astfel de presupoziții sunt, spre exemplu, acelea că indivizii nu sunt decât produse ale mediului social, ființe incapabile să aprecieze și să decidă singure ce este mai bine pentru ele și
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
unul fezabil) este tocmai acela că este incompatibil cu principiul libertății de decizie al indivizilor. Idealul egalității utilizării poate fi apărat, cu alte cuvinte, numai pe baza unor presupoziții și concepții paternaliste, dirijiste și deterministe despre natura umană. Astfel de presupoziții sunt, spre exemplu, acelea că indivizii nu sunt decât produse ale mediului social, ființe incapabile să aprecieze și să decidă singure ce este mai bine pentru ele și ca atare ființe ce trebuie controlate social și cărora trebuie să li
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Este posibil, altfel spus, că această extindere să fie incompatibilă cu țelurile fundamentale ale teoriei rawlsiene. Așa cum am observat încă din introducere, serviciile de sănătate nu sunt nici măcar menționate în cadrul acestei teorii. Teoria dreptății ca echitate este una bazată pe presupoziția că toți membrii societății sunt deplin capabili să coopereze în cadrul societății (aceasta însemnând, printre altele, și faptul că sunt deplin sănătoși). Cu alte cuvinte, ea nu poate justifica furnizarea serviciilor medicale decât indirect. Rawls a precizat, de altfel, în mod
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
bunuri speciale, bunuri care, din acest motiv, trebuie distribuite pe baza principiului egalității de acces, este premisa fundamentală a celor mai multe teoretizări egalitariene ale dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri medicale. Secțiunea următoare a acestui capitol este dedicată tocmai analizei acestei presupoziții aflate la baza celor mai multe dintre argumentările în favoarea idealului accesului egal la serviciile de îngrijiri de sănătate. 2.3. Serviciile medicale ca bunuri speciale. Egalitatea oportunităților și limitele ei Ideea că sănătatea și serviciile medicale (datorită contribuției lor importante în prezervarea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
doilea pas în argumentarea lui Sreenivasan constă în respingerea ideii că serviciile medicale sunt singurul factor controlabil social care are o contribuție cauzală semnificativă la starea de sănătate a indivizilor. Aceasta deoarece această idee ar putea fi una dintre principalele presupoziții aflate în spatele celei de a doua inferențe specifice argumentului egalității oportunităților. Această idee este, însă, observă Sreenivasan, falsă. Serviciile de îngrijiri medicale nu sunt singurul factor cu o contribuție semnificativă la starea de sănătate a populației care este controlabil social
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de o prioritate scăzută în distribuția serviciilor medicale disponibile în mod limitat, atunci când se află în competiție pentru dobândirea acestora cu persoane care s-au îmbolnăvit "fără vina lor". Aceste două susțineri se bazează cel puțin pe două premise sau presupoziții chestionabile, dacă nu chiar false: aceea că toate persoanele cu stiluri de viață nesănătoase sunt sau pot fi considerate în mod legitim drept responsabile de cauzarea bolilor de care suferă ca urmare a acestora și aceea că persoanele cu stiluri
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pentru a legitima cele două concluzii apărate de egalitarienii șansei? Răspunsul la această întrebare este, în opinia mea, negativ. Aceasta deoarece, așa cum voi încerca să probez în cele ce urmează, la baza acestor concluzii se află și alte premise sau presupoziții contestabile decât aceea că principiul responsabilității individuale reprezintă o exigență fundamentală a dreptății distributive. 3.4.1. Pot fi trași la răspundere toți alcoolicii și fumătorii? La baza argumentării pe baza principiului responsabilității în favoarea ideii reducerii drepturilor medicale ale fumătorilor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]