631 matches
-
19 aprilie 1934, București) a fost o scriitoare română, soția scriitorului Alexandru Hodoș (1863 - 1929) cunoscut în literatură sub pseudonimul Ion Gorun. Constanța a fost fiica a lui Constantin Taloș, învățător, notar comunal și mai apoi, între 1865 - 1876, prim pretor, și a Amaliei Vida. O parte din studii le-a realizat într-un pensionat particular din Arad. Constanța Taloș a fost căsătorită, în prima căsătorie, cu Nicolae Marcu cu care a avut doi copii, Amos Aureliu (născut pe 13 octombrie
Constanța Hodoș () [Corola-website/Science/322875_a_324204]
-
fratele său a fost Britannicus, fiul lui Claudiu cu Messalina. s-a născut la Roma, în partea a doua a anului 39/prima parte a anului 40. Pe când era încă o copilă, tatăl său a promis-o de soție viitorului pretor Lucius Junius Silanus Torquatus, care era unul din descendenții lui Octavian Augustus. Mama Octaviei, Valeria Messalina a fost executată în anul 48, pentru conspirație în vederea omorârii tatălui ei. După aceasta Claudius s-a căsătorit cu nepoata sa (și vara primară
Claudia Octavia () [Corola-website/Science/333003_a_334332]
-
se va reîntoarce la Roma. Crassus devine și mai bogat prin diferite afaceri câștigate prin instruirea sclavilor ca gladiatori. Deja în timpul refugiului său în Spania deținea deja Crassus o avere de 300 de talanți După ce în anul 73 a fost pretor, Crassus este ales comandant suprem a trupelor militare romane pornite contra revoltei sclavilor conduși de Spartacus revoltă pe care după lupte grele reușește să o înăbușe (71 î,Hr.). Sclavii prizonieri vor fi răstigniți de-a lungul drumului Via Appia
Marcus Licinius Crassus () [Corola-website/Science/308981_a_310310]
-
lui Caesar, ca și întreaga familie a lui Caesar, trebuie să fie deasupra suspiciunilor.“ 63 î.Hr. a fost un an dificil, nu doar pentru Caesar, ci și pentru Republica Romană. Caesar a candidat și a câștigat alegerile pentru postul de pretor urban, în anul 62 î.Hr.. Înainte să se fi instalat în noul său post, s-a declanșat Conspirația lui Catilina, care l-a pus pe Caesar din nou în conflict direct cu "optimații". Lucius Sergius Catilina, de două ori candidat
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
această temă, iar Caesar s-a numărat printre puținii care s-au pronunțat împotriva pedepsei capitale. Implicarea în afacerea lui Catilina nu i-a cauzat lui Cezar nici un dezavantaj de durată. În anii următori, Caesar a început un mandat ca pretor urban. Din această poziție de elită și-a promovat încă o dată politica "populares". A cerut un cont destinat restaurării capitalei, pe care "optimații" i l-au refuzat. Fără succes în această încercare, Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei, care
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
fie permisă venirea în Italia și restaurarea. Cezar i-a sprijinit pe Nepos și Pompei, dar Cato a zădărnicit moțiunea. Nepos a fugit din Roma pentru a i se alătura lui Pompei, iar Caesar a fost înlăturat din funcția de pretor. Când mulțimea venită în sprijinul lui Caesar a amenințat violent, el a fost repus în funcție. Caesar a potolit mulțimea înainte de a se recurge la violență. Spre finalul mandatului de pretor, s-a constatat că Cezar a delapidat și urma
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Pompei, iar Caesar a fost înlăturat din funcția de pretor. Când mulțimea venită în sprijinul lui Caesar a amenințat violent, el a fost repus în funcție. Caesar a potolit mulțimea înainte de a se recurge la violență. Spre finalul mandatului de pretor, s-a constatat că Cezar a delapidat și urma să fie dat în judecată pentru deturnarea fondurilor administrate. Crassus i-a sărit din nou în ajutor, achitând un sfert din totalul de 20 milioane de "dinari". În cele din urmă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (degradat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război) și Constantin Tobescu, în special administrația civilă a armatei, pretoratul. Armata a primit „ordine speciale” prin generalul Șteflea, executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, generalul Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelului Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română”. "Ordinele speciale" erau date direct de Ion Antonescu armatei, serviciului special de informații și jandarmeriei, iar Mihai Antonescu le transmitea administrației civile. Executantul "ordinelor speciale", marele pretor, generalul Ioan Topor, era subordonat direct șefului Marelui Cartier General, generalului Ilie Șteflea. Jandarmeria în cele două provincii, prin inspectorii generali, colonelul Teodor Meculescu, în Basarabia, și colonelul Ioan Mânecuță, în Bucovina, era subordonată la începutul operațiunii generalului Constantin Vasiliu
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
sau civile nu executau evrei de teama consecințelor ori din cauză că se îndoiau de existența ordinelor de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului ordinul "special". Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei rămași în ghetou. După emiterea "ordinelor speciale" de "curățirea
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
trei triburi. Avea ca atribuții confirmarea alegerii regelui și a hotărârilor adunării poporului. În Republica Romană prima etapă pentru stabilirea unei legi (în ) era "lex rogata" („lege propusă”). "Lex rogata" era o decizie votată de către comiții, la inițiativa unui consul, pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex Hortensia
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
Alesia în 52 î.Hr., în care victoria completă romană a dus la extinderea republicii romane de-a lungul întregii Galii. Războaiele au netezit calea lui Cezar spre poziția de conducător unic al Republicii Romane. Iulius Cezar, ajuns în funcția de pretor în 62 i.en. în Hispania, fiind considerat de mulți senatori că un om ambițios, în 59 i.en. a obținut funcția de consul și membru al Primului Triumvirat, împărțind puterea politică cu Marcus Licinius Crassus și Pompei. Generalul Pompei
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
n. 12 februarie 1939, Chișinău) este un scriitor român din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al Editurii Porțile Orientului. Romancier, dramaturg, reporter, editor. Născut la 12 februarie 1939, Chișinău - România Mare. Fiul lui lordache Crăciun, notar și pretor în Basarabia, de vită țărăneasca din satul Cuza Vodă, Galați, și al Paraschivei (n. Dacev), învățătoare care terminase Școală Eparhiala din Chișinău. Frate mai mic al scriitorului Victor Crăciun, presedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni București. Cu părinții
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
în exterior. Biserica exista la sfârșitul sec.al XVIII-lea, fiind amintită intr-un Antimis din anul 1784 de la episcopul Ghedeon Nichitici. Biserica a fost demolată din ordinul autorităților ( 30.03. 1902 "Aduce la cunoștință Of.prot. că au fost pretorul și cu inginerul Comitatului de au vizitat biserica și au dat ordin să fie încuiată."),iar prin Ordinul Consistoriului Bisericesc nr.3892 din 4 aprilie 1902 se comunică poporului decizia de închidere a bisericii, aceasta fiind încuiată pe data de
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
numele eroilor localnici căzuți pe front, precum și inscripția următoare: ""Ridicat în anul 1938 luna mai sub înțeleapta domnie a M.S. Regelui Carol II, sub arhipăstoria I.P.S. Mitropolit Nicodim, ministru cultelor și artelor Victor Iamandi, prefect jud. Iași col. Caracaș Sava, pretor pl. Turia I. Prică, primar com. Roșcani Gr. Manea"". În curtea bisericii, înspre vest, se află un turn-clopotniță din lemn. Acesta este abandonat în prezent, în locul lui fiind construit un turn-clopotniță din zidărie la intrarea în cimitir. Biserica de lemn
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]
-
timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
trupe. Consulul Lucius Aemilius Papus comanda patru legiuni formate din 22,000 de cetățeni romani și 32,000 de trupe aliate staționate la Ariminum. El a poziționat de 54,000 de sabini și etrusci pe granița etruscă sub comanda unui pretor și a trimis 40,000 de umbri, veneți și cenomani să atace teritoriul boilor pentru a-i distrage de la războiul cu Roma. Gaius Atilius Regulus se găsea în fruntea unei forțe asemănătoare celei a consulului Papus. Regulus era staționat în
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
cu 57 de puncte, devenind cel mai tânăr magistrat din Italia. A început pregătirea de "uditore giudiziario", pe care a terminat-o în 14 septembrie 1965 când a fost numit la tribunalul civil din Enna. În 1967 a fost numit pretor la Mazara del Vallo. În 1969 s-a transferat tot ca pretor la Monreale, unde a lucrat împreună cu Emanuele Basile, căpitan de Carabinieri. Aici a avut primul contact cu mafia incipientă a corleonesilor. La 21 martie 1975, a fost transferat
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
început pregătirea de "uditore giudiziario", pe care a terminat-o în 14 septembrie 1965 când a fost numit la tribunalul civil din Enna. În 1967 a fost numit pretor la Mazara del Vallo. În 1969 s-a transferat tot ca pretor la Monreale, unde a lucrat împreună cu Emanuele Basile, căpitan de Carabinieri. Aici a avut primul contact cu mafia incipientă a corleonesilor. La 21 martie 1975, a fost transferat la Palermo și la 14 iulie a intrat la biroul de pregătiri
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
a reprezentat un ducat din cadrul Imperiului Bizantin, condus de către un duce numit și aflat sub autoritatea prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
Fulvius Flaccus (consul 125 î.Hr.) -- Marcus Fulvius Flaccus (consul 264 î.Hr.) -- Quintus Fulvius Flaccus -- Quintus Fulvius Flaccus (consul 179 î.Hr.) -- Marcus Fulvius Nobilior -- Marcus Furius Camillus -- Flavius Aetius -- Cornelius Fuscus Aulus Gabinius -- Gaius Julius Caesar cel Bătrân -- Servius Sulpicius Galba (pretor 54 î.Hr.) -- Cestius Gallus -- Lucius Gellius Publicola -- Germanicus -- Gundobad -- Găius Salvius Līberălis Gnaeus Hosidius Geta Lucius Julius Caesar III -- Iulius Caesar -- Lucius Junius Brutus Gaius Laelius -- Titus Larcius -- Marcus Aemilius Lepidus (consul 6 AD) -- Publius Licinius Crassus Dives Mucianus -- Marcus
Listă de generali romani () [Corola-website/Science/327623_a_328952]
-
la el (datând prin urmare ulterior Apologiei sale) este posibil ca Iustin să fi menționat acest text, deși asta ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]